Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Viaţa şi solurile

No description
by

Chiparus Oana

on 8 January 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Viaţa şi solurile

Viaţa şi solurile
Biosfera reprezintă un înveliş terestru format din totalitatea vieţuitoarelor care există în apă, aer şi în sol. Acest înveliş se află într- o continuă interacţiune cu celelalte învelişuri şi este alcătuit din circa 2 milioane de specii de vieţuitoare (circa 1,5 milioane specii de animale şi circa 500 000 de specii de plante) identificate până în pre-zent la care se adaugă multe încă neinventariate de ştiinţă.
RELAŢIILE DINTRE BIOSFERĂ SI CELELALTE ÎNVELIŞURI TERESTRE
Deşi masa biosferei (circa 80 miliarde de tone) este redusă, comparativ cu a celorlalte învelişuri planetare, ea influenţează elementele sistemului terestru.

Infăţişarea actuală a suprafeţei terestre este mult diferită de cea existentă în urmă cu 4 miliarde de ani, când au apărut primele forme de viaţă în mediul acvatic. în timp, între diferitele compo¬nente ale mediului s-au stabilit relaţii complexe, în strânsă legătură cu evoluţia vieţuitoarelor, marcând configuraţia biosferei.
Biosfera şi organizarea ei
Cele mai vechi forme de viaţă (ce-lule elementare), identificate în unele roci silicioase din Groenlanda, aparţin intervalului 3,7 - 2,2 miliarde de ani în urmă.
FACTORII CARE DETERMINA RASPANDIREA ORGANISMELOR
Organismele vii şi mediul în care acestea trăiesc poartă numele de ecosferă; în cadrul ei se diferenţiază ecosisteme terestre şi acvatice. Ştiinţa care se ocupă cu studiul interacţiunii dintre organisme şi mediul lor de viaţă se numeşte ecologie.
Un ecosistem este alcătuit din comunitatea de fiinţe vii - biocenoză - şi din teritoriul pe care acestea îşi desfăşoară existenţa - biotop.
Principalii factori naturali simt: radiaţia solară, precipitaţiile, temperatura, vânturile, solurile, relieful.
Radiaţia solară
Precipitaţiile
Temperatura
Vânturile
Solurile
Relieful
Solul constituie substratul hrănitor pentru asociaţiile de plante şi animale. Formarea sa depinde de aportul de materie organică asigurat de asociaţiile de plante şi de activitatea animalelor mici, a ciupercilor şi bacteriilor în cadrul stratului superficial al scoarţei terestre.
MEDII DE VIAŢĂ PE TERRA
Pe Terra există o mare diversitate a condiţiilor de viaţă care pot fi grupate în două mari domenii: domeniul acvatic şi domeniul terestru.
Domeniul de viaţă acvatic are cea mai mare pondere şi cuprinde două subdomenii:
Apele marine şi oceanice ocupă 71% din suprafaţa terestră
Cea mai mare concentrare de vieţuitoare se înregistrează în stratul de la suprafaţa oceanelor în care pătrunde lumina, numit zonă eufotică
Sectorul din apropierea ţărmului cu cea mai mare frecvenţă a speciilor, şi care este situat pe platforma continentală, poartă denumirea de zonă litorală; apele din largul oceanului până la o adâncime de 500 m alcătuiesc zona pelagică.
Apele continentale sunt reprezentate de râuri, lacuri şi mlaştini.
Râuri
Lacuri
Mlaştini
Domeniul de viaţă terestru corespunde vegetaţiei şi faunei de pe continente: de la suprafaţa solului, din sol şi din peşteri.
Vegetaţie
Fauna
Peşteri
PEDOSFERA
Pedosfera este un înveliş terestru discontinuu care înglobează totalitatea solurilor. Solul este stratul situat la suprafaţa scoarţei te¬restre la contactul dintre rocă, apă, aer şi vieţuitoare, format ca urmare a alterării rocilor sub acţiunea agenţilor climatici, hidrologi-ci şi biologici şi a acumulării de materie organică.
FACTORII PEDOGENETICI
Solul se formează în urma evoluţiei în timp a unei părţi subţiri de la suprafaţa scoarţei terestre sub acţiunea factorilor pedogenetici. Aceştia sunt substratul geologic, relieful, clima, activitatea biologică şi timpul.
ALCĂTUIREA SOLULUI

Solul este un înveliş complex, cu funcţii biologice, alcătuit dir elemente solide, lichide şi gazoase.
Elementele solide
cuprind diferite minerale şi materie organică. Ca parte dintre minerale sunt componente ale rocilor pe care s-a forma: solul, iar o altă parte cuprinde minerale secundare rezultate prin procese de hidroliză şi oxidare. Dintre mineralele secundare predomină cele argiloase, cărora li se adaugă diferiţi oxizi, hidroxizi si săruri.
Elementele lichide, reprezentate prin apă şi prin diferite soluţii, au un rol important în sol contribuind la alterarea şi dezagregarea roci¬lor, la creşterea plantelor, la desfăşurarea vieţii în sol şi la descompu¬nerea materiei organice.
Aerul din sol provine din atmosferă, însă are o compoziţie chimi¬că modificată, datorită proceselor biochimice ce au loc aici.
Majoritatea solurilor au un conţinut mai redus de oxigen decât în atmosferă şi unul mai ridicat de C02. între sol şi atmosferă se desf㬺oară un schimb permanent de gaze, procesele care au loc influen¬ţând compoziţia chimică a celor două medii.

PROPRIETĂŢILE SOLURILOR


Fertilitatea este caracteristica principală a solurilor, aceasta fiind însuşirea solului de a asigura plantelor substanţe nutritive, apă şi aer.
Culoarea este diferită pentru fiecare orizont şi reflectă compoziţia elementelor care-1 compun, dar şi unele procese pedogenetice; vari¬ază între gri şi negru.
Textura pune în evidenţă ponderea pe care o au în sol particulele de argilă, praf şi nisip. Textura fină (grea) corespunde unui conţinut ridicat de argilă, cea mijlocie (lutoasă) cuprinde cele trei compo-nente în proporţie egală, iar cea grosieră (uşoară) indică predomi¬narea elementelor nisipoase.
Structura solului pune în evidenţă modul de grupare al particulelor de sol în agregate cu diferite forme. Astfel solurile pot să aibă o structură granulară, foioasă, columnară sau prismatică.
PROFILUL SOLULUI
Solurile evoluate sunt diferenţiate într-o serie de orizonturi cu textură, structură şi culoare diferite care reflectă procesele care au dus la formarea lor.
Orizontul A este situat la suprafaţa solului şi este caracterizat prin acumularea humusului, având o culoare neagră sau brun închisă.
Orizontul B a rezultat prin acumularea argilei provenită atât din alterarea în loc a unor minerale, cât şi prin aducerea particulelor argiloase din orizonturile A şi E.
Orizontul E este caracterizat prin procese de eluviere a coloizilor şi a materiei organice şi are o culoare deschisă.
Orizontul C este caracterizat prin acumularea carbonaţilor sub forma unei pudre fine pe granulele de sol sau sub forma unor con- creţiuni de CaC03; când acestea abundă rezultă orizontul Cea
Orizontul D este reprezentat de roca alterată pe care se for-mează solul, numită şi roca mamă sau material parental.
RĂSPANDIREA SOLURILOR PE GLOB
Dispunerea latitudinală a zonelor de climă şi vegetaţie a determi¬nat o evoluţie specifică a proceselor ce au creat solurile şi o diferen¬ţiere zonală a lor.
SOLURI ZONALE
Solurile zonei ecuatoriale şi tropicale cu sezoane alternante. Condiţiile pedogenetice sunt caracterizate prin precipitaţii abundente tot tim¬pul anului şi prin temperaturi ridicate care favorizează o descom-punere rapidă a resturilor vegetale
Solurile regiunilor deşertice cu climă aridă şi subaridă s-au format în condiţiile existenţei unui deficit accentuat de umiditate legat de can-tităţile foarte reduse de precipitaţii şi de evaporaţia mare datorată temperaturilor ridicate.
Solurile zonei temperate oceanice - dezvoltate în condiţiile ure umidităţi moderate şi sub pădure.
Solurile zonei temperat-continentale, formate într-un climat cu 30C- 600 mm precipitaţii, ierni reci şi veri calde ce facilitează trecerea Of la pădurile de foioase la stepă şi semipustiu.
Solurile de tundră se află în zona subpolară. Există soluri turboase turbării şi soluri scheletice cu multe materiale dezagregate.
Solurile montane. Sunt etajate în funcţie de diferenţierea pe verti¬cală a condiţiilor bioclimatice şi de poziţia lanţului de munţi într-o anumită zonă climatică.
Solurile azonale
Solurile aluviale (fluvisolurile) sunt soluri tinere, dezvoltate pe aluviuni recente; apar ca fâşii înguste în lungul râurilor, în delte şi pe câmpiile aluviale
Regosolurile sunt soluri puternic ero-date; ca urmare, din profilul lor au fost îndepărtate orizonturile fertile.
Andosolurile se formează pe cenuşi şi tufuri vulcanice şi au o fertilitate ri-dicată, fapt care explică utilizarea in-tensă a terenurilor de la poalele vulca-nilor.
Rendzinele sunt soluri de culoare neagră, formate pe calcare, cu un con-ţinut ridicat de humus.
Solurile gleice se formează pe roci se-dimentare cu un exces de umiditate datorat situării pânzelor freatice la adâncime mică.
Vertisolurile sunt soluri formate pe un tip de argile care au proprietatea de a-şi mări volumul în prezenţa apei.
ZONELE BIOPEDOCLIMATICE
Pădurile ecuatoriale şi tropicale umede
Aceste păduri sunt situate în zona climatică ecuatorială, extinsă pe 5° de o parte şi de alta a Ecuatorului, dar şi în afara acesteia, în areale cu condiţii climatice asemănătoare.
Pădurile ecuatoriale sunt dispuse etajat, pe două-trei straturi, cei mai înalţi arbori ajungând la înălţimea de 40-50 m.
Dintre arbori mai răspândiţi sunt palmierii, abanosul, mahonul, palisandrul, arborele de cauciuc, arborele de chinină.
Fauna pădurilor ecuatoriale cuprinde câteva zeci de mii de specii de insecte, numeroase păsări şi reptile. Dintre mamifere, sunt răspândite maimuţele, cum sunt gorila, cimpanzeul, pavianul şi babuinul în Africa, urangutanul şi gibonul în Asia de Sud-Est, la care se adaugă animalele carnivore, cum sunt cele din savane.
Pădurile musonice
Aceste păduri sunt localizate în arealele de manifestare a vânturilor musonice din estul şi nord-estul Indiei şi din Peninsula Indo- china, unde climatul prezintă două sezoane distincte.
Pădurile sunt constituite din arbori cu lemn valoros pentru industria mobilei, ca santalul şi teckul, care ajung la înălţimi de 15-35 m, şi din hăţişuri dese de bambus.
Fauna cuprinde diferite specii de maimuţe, tigrul, pantera, elefantul
Savanele
Vegetaţia de savană este constituită din pâlcuri de arbori şi din suprafeţe întinse cu ierburi înalte
Dintre arbori, mai răspândiţi sunt baobabul (cu trunchiul gros), palmierul de savană şi acaccia
Fauna cuprinde numeroase ierbivore (antilopa, gazela, bivolul, girafa, zebra) şi carnivore (leul, tigrul, ghepardul şi pantera). în apele râurilor mari trăieşte crocodilul, iar în apropierea apelor vieţuiesc rinocerul şi hipopotamul. în Australia un animal caracteristic este cangurul.
Deserturile şi semideşerturile
Deserturile şi semideşerturile cuprind regiuni în care evaporaţia depăşeşte cu mult cantităţile de precipitaţii; corespund ariilor tropi¬cale caracterizate prin descendenţa aerului, presiuni mari şi vânturi alizee care bat regulat spre zona ecuatorială. în funcţie de condiţiile de ariditate, deserturile se diferenţiază în deserturi hiperaride (cu pre¬cipitaţii sub 50 mm/an), deserturi aride (50-150 mm/an) şi semideşerturi (150-250 mm/an).
Stepele
Stepele sunt formaţiuni vegetale alcătuite din ierburi şi sunt ca-racteristice climatului temperat continental, cu ierni aspre şi can¬tităţi reduse de precipitaţii.
Tundra
Tundra se dezvoltă în nordul pădurilor de conifere, în regiunile subpolare cu un climat aspru, subpolar, caracterizat prin tempera¬turi medii anuale negative. Temperatura medie a lunii celei mai calde este cuprinsă între 0 şi 10°C, iar cantităţile de precipitaţii sunt reduse.
BIOSFERA, SOLURILE SI ACTIVITATEA UMANĂ
Activităţile umane au modificat ecosistemele terestre din cele mai vechi timpuri. Aceste modificări s-au intensificat o dată cu dez-voltarea agriculturii şi mai ales o dată cu dezvoltarea societăţii in-dustriale moderne. Creşterea populaţiei exercită o presiune din ce în ce mai mare asupra terenurilor, fiind necesare cantităţi sporite de hrană, apă, fibre textile, resurse minerale etc.
Defrişările, modificarea utilizării terenurilor, distrugerea medi-ilor umede, poluarea provoacă dispariţia unor specii de plante şi animale, în acest fel determinând reducerea biodiversităţii Terrei.

Proiect realizat de :
Chiparus Oana Andreea
Cucerdeanu Andreea Loredana
Tofan Alexandra Alina
Full transcript