Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Copy of Copy of Personalitati ale secolului 20

No description
by

Vasile Gherhes

on 29 May 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Copy of Copy of Personalitati ale secolului 20

PERSONALITĂŢI ALE CULTURII MONDIALE
DE ORIGINE ROMÂNĂ : SECOLELE XX-XXI ŞTIINŢĂ CULTURĂ SPORT MEDICINA AERONAUTICĂ LITERATURĂ GIMNASTICĂ SCULPTURĂ MUZICĂ TENIS Ana Aslan George Emil Palade Gogu Constantinescu Nicolae Păulescu Henri Coandă Hermann Oberth Dumitru Dorin Prunariu Nadia Comăneci Ilie Năstase George Enescu Hariclea Darclée Angela Gheorghiu Ionel Perlea Sergiu Celibidache Constantin Brâncuși Eugen Ionescu Mircea Eliade Anna de Noailles n. 7 iunie 1886, Bucureşti
d. 25 noiembrie 1972, Bucureşti Una dintre cele mai mari realizări ale sale este avionul cu reacţie, fără elice, pe care l-a numit Coandă-1910, prezentat la al doilea Salon internațional aeronautic de la Paris, 1910. avionul Coandă-1910 După realizarea şi testarea primului avion cu reacţie în 1910, Henri Coandă construieşte, la cererea Marelui Duce Cyril al Rusiei, o sanie cu propulsor prin reacţie, asemănător celui instalat pe avion. sanie cu propulsor În 1934, obţine un brevet francez pentru o invenţie ce avea la bază fenomenul numit astăzi „Efectul Coandă”, ce avea să dea naştere unei noi ştiinţe, Fluidica. Henri Coandă este cunoscut de toţi drept un pionier al aviaţiei, puţini ştiu însă că cercetările sale s-au extins pe o arie mult mai largă, inventatorul fiind interesat de geofizică şi de studiul apei. n. 25 iunie 1894, Sibiu
d. 28 decembrie 1989, Nürnberg Hermann elaborează opera „Racheta spre spaţiile interplanetare”, în care scrie despre bazele teoretice ale tehnicii rachetelor, formulele fundamentale ale zborului, criteriile alegerii combustibilului ideal, fiind primul tratat de medicină spaţială. A creat bazele teoretice ale navigaţiei spaţiale, racheta cu combustibil lichid, a pus bazele unei şcoli în domeniul cercetării aerospaţiale, a militat pentru idealul cuceririi spaţiului cosmic, într-un timp în care ideile sale au întâmpinat o aprigă rezistenţă. Schiţe şi brevete A fost primul dintre pionierii zborului spaţial care nu s-a gândit doar la aspectele ştiinţifice ale problemei, ci a analizat impactul erei cosmice asupra generaţiilor viitoare. n. 27 septembrie 1952, Brașov La 14 mai 1981, a devenit primul și singurul român care a zburat vreodată în spațiul cosmic, în urma participării la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial „Intercosmos”, alături de cosmonautul sovietic Leonid Popov. A petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Dumitru Prunariu alături de Leonid Popov în misiunea Soiuz 40 Acest zbor de importanță epocală pentru România a situat-o în clubul select al țărilor participante direct la explorarea Universului și totodată atestă tradiția contribuțiilor marilor înaintași români la zborul omului printre stele. Racheta din cadrul misiunii Soiuz 40 Dumitru Prunariu desfășoară o bogată activitate profesională, fiind membru a numeroase asociații și comisii de specialitate din România și străinătate. n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău Este considerată una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, fiind supranumită „Zeiţa de la Montreal”, datorită performanţei sale la Jocurile Olimpice din 1976: nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). " Primul zece din istoria gimnasticii În 1999, a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Naţiunile Unite.

După ce s-a lăsat de gimnastică, Nadia s-a implicat în foarte multe proiecte de caritate, de promovare a performanţei în gimnastică, fiind fondatoarea Fundaţiei "Nadia Comăneci", ce îşi propune să readucă în prim plan valorile, succesele şi oamenii remarcabili. Nadia a înfiinţat şi o clinică de caritate în București pentru a ajuta copii orfani din România.

În decembrie 2003, a publicat prima sa carte, „Scrisori către o tânără gimnastă”. n. 10 iunie 1860, Brăila;
d. 12 ianuarie 1939, Bucureşti Hariclea Darclée, soprană consacrată, debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal.




Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa, "Faust", rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène, aplaudată chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București, în 1921. Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. n. 13 decembrie 1900, Bucu-Ograda Ialomița
d. 29 iulie 1970, New York Ionel Perlea, dirijor şi compozitor, dă primul concert la 17 octombrie 1919, la Ateneul Român din București, în dublă ipostază de interpret și compozitor. În 1926, Ionel Perlea obține Premiul de compoziție "George Enescu" .


Anul 1945 îl găsește pe Ionel Perlea la pupitrul Operei din Roma. Succesul obținut determină conducerea de la "Teatro alla Scala" din Milano să-i ofere un angajament permanent, la pupitrul acestei prodigioase scene lirice, care a însemnat consacrarea sa definitivă pe plan internațional. Debutează în 1949 la Metropolitan Opera din New York cu opera "Tristan și Isolda" de Richard Wagner. reprezentație a operei "Tristan și Isolda"
de Richard Wagner Din nefericire suferă un atac vascular cerebral cu paralizia parțială a brațului drept.

Cu eforturi mari a învățat să dirijeze numai cu mâna stângă și a reușit o performanță memorabilă cu opera "Tosca" de Giacomo Puccini. n. 19 august 1881, Liveni, județul Dorohoi, România
d. 4 mai 1955, Paris, Franța A fost compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor.



Este considerat cel mai important muzician român.




Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), "Suita Nr. 1" pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905). A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani apare în primul său concert și începe studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella.

Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. În anii Primului Război Mondial are loc prima ediție a concursului de compoziție "George Enescu", în cadrul căruia compozitorul oferea câștigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum și șansa interpretării acestor piese în concerte. Stilul compozistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al lui Richard Wagner, influențele muzicii franceze, tendințele neo-baroce. Nu trebuie uitată influența folclorului românesc, evidentă în cele două Rapsodii Române.

Celebritatea internațională a lui George Enescu se datorează în special Rapsodiei Române Nr. 1, popularizată mai ales de Leopold Stokowski la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Philadelphia, uitându-se marile sale creații. n. 28 iunie 1912, Roman, județul Neamț, România;
d. 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franța A fost un dirijor şi compozitor consacrat.

Abia sfârșite studiile în străinătate, Sergiu Celibidache devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin.


Celibidache ajunge să dirijeze peste 400 de concerte cu orchestra filarmonică din Berlin. În 1979 primește funcția de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume. în cadrul filarmonicei
din München Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice. Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite. n. 7 septembrie 1965, Adjud, județul Vrancea Este una dintre cele mai renumite cântărețe de operă din lume.


În străinătate cântă pentru prima dată la Basel în ,,Elixirul dragostei’’ de Gaetano Donizetti.


Debutează în 1992 la Royal Opera House din Londra cu rolul Zerlina, în "Don Giovanni", urmată de Mimì din "Boema", de Giacomo Puccini. În 1993 debutează la Metropolitan Opera în Boema.


La Royal Opera House a triumfat în mult aplaudata "Traviata" în 1994, spectacol pentru care, ca să poată fi transmis în direct, au fost anulate programele de la BBC. Secvențe din cadrul "Traviata", Londra, 1994 Vocea ei este considerată de către critica internațională drept o combinație între vocile a două celebre cântărețe de operă, Maria Callas și Renata Tebaldi. n. 1 ianuarie 1897, Brăila
d. 20 mai 1988, la Bucureşti Ana Aslan a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Naţional de Geriatrie şi Gerontologie.


Este considerată femeia care a învins bătrâneţea, evidenţiând importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital.

Descoperirea vitaminei H3 (Gerovital) de către Ana Aslan a determinat fabricarea acestui produs geriatric în peste 30 de ţări. Numeroase personalităţi internaţionale au urmat tratamentul cu Gerovital, dintre care: Tito, Charles de Gaulle, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Charlie Chaplin, Salvador Dali, Yaser Arafat. Se pare că aceştia au venit special la Bucuresti pentru a beneficia de un tratament cu GH3. Se estimează că în numai 8 ani, acest medicament a adus statului român cca 136 de milioane de dolari. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat şi introdus în producţie industrial în 1980. gama Aslavital Premii şi distincţii considerabile acordate Anei Aslan:

-> 1952 - Premiul internaţional şi medalia "Leon Bernard", prestigioasa distincţie acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;

-> Meritul ştiinţific Cl. I;

-> Merito della Republica, Italia;

-> Cavaler al Ordinului Palmes académiques, Franţa;

-> Profesor Honoris Causa şi Doctor emerit al Universităţii Bragança Paulista, din Brazilia n. 4 octombrie 1881, Craiova
d. 11 decembrie 1965, Coniston,Marea Britanie INVENTATOR al unei noi ştiinţe - sonicitatea (transmiterea de energie prin intermediul vibraţiilor), Gogu Constantinescu este considerat savantul fără de care Aviaţia britanică nu ar fi putut obţine supremaţia aeriană asupra nemţilor, în Primul Război Mondial.

Întâia aplicaţie a sonicităţii pe care a realizat-o românul a fost "mitraliera sonică" - a cărei cadenţă de tragere era sincronizată cu rotaţia elicei - montată pe avioanele de luptă. Inventator prolific, cu peste 130 de brevete, munca lui Constantinescu este astăzi, după aproape un secol, redescoperită de cercetătorii care încearcă tratarea cancerului şi a altor boli grave prin intermediul vibraţiilor. primul avion echipat cu mitralieră sonică A promovat utilizarea betonului armat. Era o sarcină grea deoarece metoda dăduse rezultate dezastruoase în alte părţi ale Europei, cum ar fi podul "Celestial Globe" de la Expoziţia Universală din Paris. A construit primul pod de beton armat cu traverse drepte din România în 1906 şi a consolidat cupola Palatului Parlamentului. primul pod de beton armat,
România A elaborat „Teoria Sonicităţii” (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor).

A materializat primul tun sonic. A proiectat şi construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, prima cutie de viteze automate, pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj.

A demonstrat efectul termic al sonicităţii prin realizarea primului calorifer sonic. Convertorul "Gogu Constantinescu" n. 19 noiembrie 1912, Iaşi
d. 8 octombrie 2008 George Emil Palade a fost un medic şi om de ştiinţă american, de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină.

În 1986 i-a fost conferită în Statele Unite "National Medal of Science" („Medalia Naţională pentru ştiinţă”) în biologie pentru: „descoperiri fundamentale în domeniul unei serii esenţiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii". Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine. Astfel, descrie, împreună cu Keith Porter, reticulul endoplasmic, precizându-i funcţiile. Apoi pune în evidenţă particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau corpusculii lui Palade. Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie, Medicină, pentru descoperiri privind organizarea funcţională a celulei ce au avut un rol esenţial în dezvoltarea biologiei celulare moderne.

George Palade a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1975. În 1989 a fost ales membru de onoare al Academiei româno-americane de arte şi ştiinţe (ARA) la Universitatea din California.

Pentru activitatea sa, în 2007 i se acordă cea mai înaltă distincţie a României, Ordinul Steaua României în grad de Colan. Sinteza proteică şi "corpusculii lui Palade" n. 8 noiembrie 1869, Bucureşti
d. 19 iulie 1931, Bucureşti Nicolae Constantin Păulescu a fost un om de ştiinţă român, medic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Acesta a desfăşurat o remarcabilă activitate de cercetare ştiinţifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimilaţia nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morţii subite ş.a.m.d. ce a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină. structura chimică a insulinei Elaborează un tratament pentru anevrisme, în general, şi al anevrismului aortic, în special, prin utilizarea injecţiilor cu colagen (gelatina) steril, introdus subcutanat.

Dezvoltă priorităţi în cercetarea „specificităţii celulare în cancere“, adică dezvoltarea cancerului din celulele ţesutului în care acesta apare, infirmând astfel teoria „indiferenţei celulare“, adică a caracterului nespecific al acestei maladii.

În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om. Vicepreşedintele Fundaţiei Nobel, recunoaşte, în 1969, meritele lui Nicolae Păulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-şi speranţa că „opera de pionerat” a lui Păulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile ştiinţifice internaţionale.

În cartea "The Priority of N.C. Păulescu in the Discovery of Insulin", publicată în 1976, profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Păulescu. n. 13 martie 1907, Bucureşti
d. 22 aprilie 1986, Chicago Mircea Eliade este recunoscut în calitate de: istoric al religiilor, scriitor de ficţiune, filozof şi profesor român la Universitatea din Chicago, eseist, prozator, nuvelist, poet.

Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate, opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite. Opera ştiinifică a lui Eliade s-a impus atât atenţiei cercetătorilor, cât şi publicului larg. ( "Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne" - 1936, "Le mythe de l'éternel retour" - 1969, "Cosmologie şi alchimie babiloniană" - 1937) "Mitul eternei reî ntoarceri", Marin Preda Cealaltă componentă majoră a creaţiei lui Mircea Eliade este literatura beletristică, scriitorul remarcându-se printr-o serie de romane şi nuvele impecabile din punct de vedere valoric. Prin romanele lui Eliade, literatura română a cunoscut, totodată, o sincronizare cu cea europeană.( "Romanul adolescentului miop" , "Maitreyi", "Nuntă în cer" , "Secretul doctorului Honigberger")


"Maitreyi", Mircea Eliade



În mod firesc, în romane şi nuvele, se revarsă varietatea de subiecte insolite, de la problemele de orientalistică la Eros, moarte, modă, viaţă sexuală, mitologie, totul bazat pe o trăire autentică. n. 26 noiembrie 1909, Slatina
d. 28 martie 1994, Paris « Ideologiile ne separă, visele şi suferinţele ne alatură » Este cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze. A fost un scriitor de limbă franceză, originar din România, protagonist al teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze.

Primele apariţii ale lui Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista "Bilete de papagal" (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară şi o încercare de epică umoristică. Întreaga operă ce va urma poate fi considerată atât un efort original şi reuşit de sustragere din banalitatea contingentului, cât şi o ilustrare a sensului tragic şi absurd al existenţei, fatalităţii morţii, splendoarei şi neantului condiţiei umane.

Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărţi şi sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaţionale, simpozioane şi festivaluri. Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare şi mecanice, cu limbaj aberant şi caracter comic predominant: "Cântreaţa cheală", "Lecţia", "Scaunele", etc. A doua încadrează piese ca "Ucigaș fără simbrie", "Rinocerii", "Regele moare" etc., în care apare un personaj principal, un mic funcţionar modest sau rege visător şi naiv.

Temele predominante sunt: singurătatea şi izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morţii este marea forţă motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii şi a limbajului, la moartea neînţeleasă şi neacceptată a individului. n. 15 noiembrie 1876, Paris
d. 30 aprilie 1933, Paris După circa un secol, Anna de Noailles este mai celebră pentru rolul ei de femeie de societate şi aristocrată, de prietenă a unor literaţi celebri, decât pentru poemele sale de influenţă parnasiană.



Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic, în 1901, “Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei "Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises" şi apoi a exclusivistei "Academii Franceze", care i-a acordat marele premiu pentru literatură. Anna de Noailles rămâne o reprezentantă a ceea ce criticii francezi numesc "la Belle Époque". Opera ei a fost comparată cu cea a unor Swinburne şi d’Annunzio, iar textele ei au fost considerate ca fiind “ecstatice, senzuale, erotice, jucăuşe, câteodată violente şi mereu marcate de un tragic curent subteran”. Nicolae Iorga o considera "cel mai mare poet francez, care era dinspre partea tatălui o româncă" şi vorbea despre faptul că şi-a câtigat "un loc unic" în "literatura franceză, în a lumii întregi." n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj
d. 16 martie 1957, Paris "Ceea ce fac eu astăzi mi-a fost dat să fac. Căci am venit pe lume cu o misiune." Cel mai mare sculptor al secolului XX, Constantin Brâncuşi, figură centrală în mişcarea artistică modernă şi un pionier al abstractizării, este considerat părintele sculpturii moderne.




Sculptorul caută principiile fundamentale ale formei, degajând-o tot mai puternic de aspectele efemere. Reducerea la structură a formelor organice are loc odată cu aplecarea spre formele primare, spre orizontul genezei vieţii ( "Primul strigăt", "Nou născutul", "Începutul lumii"). Brâncuşi vine în România dând curs chemării "Ligii naţionale a femeilor" din Târgu Jiu, care dorea să închine un monument eroilor patriei căzuţi în timpul primului război mondial.

Realizează tripticul "Masa tăcerii", "Poarta sărutului" şi "Coloana fără sfârşit" (1937-1938) - capodopere ale marelui artist.

Aici, ca şi în alte opere, Brâncuşi regăseşte dimensiunile artei populare, ale întregului patrimoniu cultural românesc, pe care le-a introdus în atmosfera agitată a artei moderne. "Coloana Infinitului" "Masa Tăcerii" "Poarta Sărutului n. 19 iulie 1946, Bucureşti Ilie Năstase este un fost jucător profesionist de tenis de câmp şi unul dintre cei mai importanţi jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul 1 mondial de două ori, în 1972 şi 1973.

Printre cele 57 de titluri la simplu, pe care Ilie Năstase le-a câştigat de-a lungul carierei sale, se numără şi U.S. Open în 1972, respectiv Roland Garros în 1973. La dublu, a câştigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 şi U.S. Open în 1975. A câştigat, de asemenea, de patru ori consecutiv, "Turneul Campionilor", 1971-1974.

Pentru echipa de "Cupa Davis" a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu şi dublu, câştigând 109. Alături de Ion Ţiriac, a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 şi 1972. Ilie Nastase, in cadrul campionatului pentru U.S. Open, 1972 Cupa Davis În 2005 "TENNIS Magazine" l-a plasat pe locul 28 în lista celor "40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani". A fost desemnat de patru ori „Cel mai bun sportiv român al anului” (în 1969, 1972, 1973 şi 1974).
Cartea "Oameni care au făcut istorie", Jan Whitelaw şi Julie Whitaker


www.wikipedia.com;


www.scritube.com;


www.adevarul.ro/cultura/istorie/20-personalitati-romanesti-secolul-xx;


www.scritube.com/personalitatialesecolului; Proiect realizat de elevii: Forgaci Ioana
Livenschi Flavia
Rusu Ariana
Savin Andrei Profesor coordonator: Bunduc Mădălina C.N. "Emil Racoviţă", Iaşi
Full transcript