Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Dezvoltarea emotionala a copiilor

No description
by

Liliana Hadji

on 27 April 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Dezvoltarea emotionala a copiilor

Disciplina Amenintarile
Mituirea
Promisiunile
Sarcasmul
Autoritatea
Minciunile
Lipsa de onestitate
Furtul
Politetea Tipare autodistructive Fiecare clipa este poarta unei
experiente emotionale sanatoase! O zi din viata unui copil Codul de comunicare Intrebarile copiilor pot avea
semnificatii ascunse
Lauda si incurajarea
Indrumare, nu critici
Mici accidente, mari valori Responsabilitatea:
sa transmiti valori
fara sa ceri conformare Teluri de dorit si practici cotidiene
Reactia empatica
Construirea relatiei
Oglindirea sentimentelor
Sedintele cu sedintii
Stimularea independentei Disciplina nu trebuie sa faca rau din
punct de vedere emotional.

Disciplina, ca si chirurghia, necesita precizie.
Pedeapsa ii face pe copii mai precauti, mai ascunsi,
nu neaparat mai responsabili sau ascultatori.
Ingaduie sentimentele, dar limiteaza actiunile.

Trei zone de disciplina: incurajat, permis, interzis.

Aplicam disciplina, dar e nevoie sa intelegem si motivatia sau sursa indisciplinei, pentru a
descoperi mesajul din spatele cortinei.

Alaturi de aceasta, e nevoie sa ii ajutam pe copii
sa inteleaga ca ce este in neregula
nu este cum sunt ei,
ci anumite comportamente ale lor ... dar si a parintilor Dezvoltarea
emoționalaă a copiilor Intrebarile ascunse ale copiilor Cine a stricat jucariile?
Cine a pictat aceste tablouri urate?
Cati copii abandonati exista in Bucuresti?
Prietena mea a plecat, o sa fiu singura! Important este sa aplecam urechea
pentru a descoperi mesajul din spate
(temeri si vulnerabilitati). Recunoastem emotiile, fara sa oferim solutii sau tipare. Reactionam la emotii, nu la comportamente. Cand facem asta, ne apropiem de copil. E nevoie sa intelegem si sa respectam emotiile copiilor.

Este dreptul lor sa aiba trairi, sa simta, sa reactioneze.

Atunci cand copiii (dar si adultii) se afla in vartejul unor emotii puternice, ei nu mai pot asculta pe nimeni. Sunt mai putin disponibili sa accepte sfaturi, consolari sau critici contructive. Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa le acceptam si recunoastem emotiile. Avem nevoie de intelegere si empatie. Oglindirea emotiilor e cea mai buna strategie in situatia data. Oglindeste! Exemple de replici Cred ca a fost groaznic de jenant
Cu siguranta te-ai simtit cuplit
Probabil te-ai simtit foarte jignit
Ai avut o zi tare grea

Copilul spune: Nu sunt bun la aritmetica!

Anumitor probleme este greu sa le dai de capat
Pun pariu ca abia astepti sa treaca ora
Probabil ti-a fost foarte greu sa iesi la tabla
Stim ca unele materii nu sunt usoare
Pari sa fii dezamagit de toata situatia Inainte de toate...

...despre cei doi predictori
ai succesului.


Creierul copilului nu este creat sa
invete, ci sa supravietuiasca! Joc:

In echipa cate doi,
participantii
vor realiza jocuri de rol.
Un participant este copilul
care pune intrebari cu substrat,
iar participantul-parinte va
da un raspuns care va penetra vulnerabilitatea si va securiza copilul. Lauda si incurajarea Principii:
Daca faci bine un lucru nu te transformi
automat intr-o persoana ”buna”.

Cand sunt laudati pentru eforturile lor, copiii indeplinesc cu mai multa tenacitate sarcinile dificile.

Comentati dificultatea efortului, mai putin persoana

Calea mai buna: descrieri detaliate reflectand incantarea si admiratia, cuvinte care exprima recunoasterea efortului si afirmatii care exprima respect si intelegere.

Astfel copiii isi pot reformula mai tarziu
concluziile pe care le trag acum
despre ei insisi. Iustin, 8 ani, isi ajuta tatal sa care piese de mobilier.
Iata dialogul intre un tatic si fiul sau:
-Banca e grea, e foarte greu de miscat
-Dar l-am miscat!
-E nevoie de forta, nu gluma!
-Sunt fortos! (mandru de sine insusi)

O mamica folosind o replica referitoare la admiratia pentru reusita fetitei:
-Imi face mare placere sa te aud cantand. Alte exemple va invit sa le oferiti chiar Dvs Indrumare vs critica Cand indrumam, formulam problema
si o posibila solutie. Intre noi fie vorba: (Cum te simti cand cineva te critica aspru ca ai luat-o pe un drum gresit) Cand lucrurile merg anapoda, raspunde, nu riposta. Va recunoasteti? :) Scenariul clasic:

Copilul face ceva "rau", parintele reactioneaza negativ, iar nimeni nu invata nimic
De exemplu: copilul sparge o cana din neatentie, in loc de o predica despre atentie, parintele poate formula o remarca despre realitate:

”Canile se sparg tare usor. Cine ar fi stiut ca o cana atat de mica poate face atata mizerie”

De data asta - un alt ton, care minimalizeaza dramatismul si deschide drumul catre comunicare, iar copilul invata ceva despre realitate, fara sa ii tina cineva predici.

Ba mai mult, copilul singur isi poate propune sa fie mai atent din moment ce canile se sparg usor. Mici accidente...
mari valori Copiii au nevoie sa invete care e diferenta dintre accidente mici si catastrofe.
Pot invata asta din atitudinea parintilor. EXEMPLU: O fetita a pierdut piatra de la un inel
si e foarte trista. Parintele foloseste aceasta ocazie pentru a transmite un principiu important despre lucrurile cu adevarat importante:

-In casa noastra pietrele nu sunt asa de importante. Oamenii sunt importanti. Sentimentele sunt importante.
Pietrele pot fi inlocuite. Adjectivele abuzive
fac rau copiilor Parintele contribuie la crearea imaginii de sine a copilului. Daca vrem sa avem copii increzatori si
curajosi, gata oricand sa isi asume provocari,
e nevoie sa ii ajutam sa isi contureze

o imagine corecta

despre ei insisi, sa profitam
de orice ocazie pentru a
puncta partile pozitive
si eforturile lor. Cand avem o anumita pozitie fata de un comportament al copilului si suntem furiosi, e nevoie sa fim directi, sa evitam disimularea.
O formulare adecvata:
”E momentul potrivit pentru a vorbi despre ceea ce m-a infuriat”.

Cu cat parintele e mai furios, cu atat copilul are nevoie de asigurari ca este iubit.

Copilul are nevoie sa invete cum sa-si gestioneze propria furie, dar asta o poate face vazand cum procedeaza parintele. Pentru ca la scoala nu invatam asta... De obicei acest lucru se intampla cu e explozie emotionala agresiva, urmata de sentimente de vinovatie. Un parinte sanatos emotional este congruent cu el insusi. A nu te infuria in anumite momente nu i-ar transmite copilului decat un mesaj de indiferenta, nu de bunatate. Toleranta are limite. Furia ar trebui exprimata ca sa aduca un plus de alinare parintelui, dar si un plus de intelegere copilului. Jocuri de rol!

Situatii:
copilul a stricat o vaza pretioasa
copilul a luat o nota proasta la test
copilul nu a respectat ora de intoarcere acasa !!! Trei pasi de supravietuire acceptam faptul ca suntem furiosi.
avem dreptul sa fim furiosi fara a ne simti vinovati.
ne putem exprima emotiile fara a rani personalitatea copilului.

Mesaje de tip: ma simt. Astfel ajutam copilul sa inteleaga care este modalitatea sanatoasa de a exprima furia, in mod nepericulos. Exemplu de exprimare sanatoasa a furiei:
Cand vad toti ciorapii si toate camasile in toata casa, ma simt furioasa, ma simt turbata. As vrea sa deschid fereastra si sa arunc toata harababura in mijlocul strazii. Cum sa-i raspundem unui copil furios? Reflectam emotiile. Un raspuns empatic, de tip oglinda, il va ajuta pe copil sa se calmeze.
Nu e nevoie in acel moment de sfaturi, predici sau solutii.
Cuvintele pot fi si scrise, biletelele creative pot face minuni. Exercitii:
un copil este furios ca a pierdut un joc, isi dorea foarte tare sa castige
copilul este furios ca vrea sa continue sa se uite la desene O invitatie la proasta purtare. Copilul percepe ca parintele se asteapta la acest comportament ”inca o data”.
Un avertisment reprezinta o provocare pentru autonomia copilului. Copilul demonstreaza ca nu i-e frica de parinte si il sfideaza in continuare. Delimitarea unui standard de comportament, fara ofensa, poate solutiona situatiile fara necesitatea de a folosi amenintari. Amenintarile Mituirea Eroarea lui "daca-atunci"
Daca indeplineste o rugaminte, va primi o recomensa -
un imbold pentru un tel imediat. Dar nu inspira la eforturi sustinute!
Transmit ca ne indoim de capacitatea copilului.
De ex: "daca inveti poezia", copilul poate percepe: "nu sunt sigura
ca poti".
Un alt efect este ca e posibil ca unii copiii sa adopte
comportamente netolerate de parinti ca acestia sa fie in situatia sa
plateasca, mituindu-si copiii.
Unii parinti ajung sa fie atat de santajati, incat ajung sa nu mai
vina acasa fara cadoul pentru copil sau sa cumpere tot ce isi doreste
copilul.
! Recompensele sunt mai folositoare
si sanatoase cand vin ca o surpriza,
neanuntate. Cand reprezinta o
forma de recunoastere
si de apreciere. Promisiunile Asteptarile neindeplinite ii fac pe toti sa sufere. Relatiile cu copiii nostri ar trebui sa se formeze pe principiul increderii. Mai ales ca promisiunile pot seta asteptari nerealiste copiilor.

De ex: daca parintele a promis ca intr-o zi il duce pe copil la gradina zoologica, in acea zi e posibil sa ploua, sa se defecteze masina etc. Copilul e dezamagit!

Dar viata vine la pachet cu frustrari si e mai sanatos copilul sa invete sa faca fata, sa tolereze. Ne amintim de toleranta la frustrare ca
predictor al succesului in viata Sarcasmul Induce fantezii de razbunare.
Un risc al sanatatii mentale, joc de cuvinte nepermis. Stirbesc statutul. Autoritatea Autoritatea presupune concizie: mai putin inseamna mai mult. Un parinte eficient isi seteaza discursurile intr-un mod econom, este concis si stie sa taca atunci cand e nevoie.

Ex 1: Ted, 8 ani vine urland ca l-a suparat fratele.
Mama: Ted, hotaraste-te, fie incasezi o predica obisnuita,
fie iti rezolvi problemele singur.
Ted: Bine, mami, ma duc la ale mele.
Un strop de umor face minuni.

Ex 2: Mama pune fructele pe masa.
Sebi: Fa si tu odata lucrurile cum trebuie si pune-le in frigider.
Mama: Am facut lucrurile cum trebuie, te-am adus pe tine pe lume, si acum o sa ma ajuti sa punem impreuna fructele in frigider.
Alta data ar fi tinut o mare predica. Politica privind minciunile Interogatoriile, intrebarile capcana, privirile dure, toate creaza tensiune si accentueaza conflictul si bataliile inutile.
De ce mint copiii?
Pentru ca nu li se ingaduie sa spuna adevarul fara niste consecinte usturatoare. Copilul invata ca parintele ii cere sa fie cuminte, sa faca lucrurile intr-un anumit fel si atunci cand nu reuseste sa faca asta, stiind care sunt asteptarile parintelui, considera ca e periculos sa spuna adevarul.
Adevarul doare. Mint ca sa se apere. Spun doar ce vor ceilalti sa auda, nu ce simt in realitate.
Daca dorim sa-i invatam pe copii onestitatea, e nevoie sa fim gata sa ascultam si adevaruri amare, nu numai adevaruri placute Exemple: Sorin a stricat jucaria primita cadou de la tata. Speriat, a mintit ca nu stie unde e camionul. In loc de jocul de-a politistii si ancheta, tatal a spus:
- Vad ca noul tau camion s-a stricat. N-a rezistat mult. Pacat. Ti-a placut mult sa te joci cu el.
Copilul a invatat ca tatal e intelegator, ca ii poate spune orice, ca poate fi mai grijuliu si mai atent. Minciuni care spun adevarul: copiii mint uneori si pentru ca ascund temeri si sperante. Informatia furnizata de o minciuna poate fi o portita de a-l ajuta pe copil sa faca diferenta dintre realitate si dorinta.

Alexia, 3 ani, ii spune bunicii ca de Craciun a primit un elefant viu. In loc sa reactioneze spunand ca este o minciuna, bunica ii spune:
- Doresti sa-l fi primit. Doresti sa ai un elefant. Doresti sa ai gradina ta zoologica. O jungle plina de animale!
Astfel i-a reflectat dorinta, fara a o jigni. Recomandari: NU o facem pe procurorii,
nu cerem marturisiri,
NU transformam o gogoasa intr-o
catastrofa nationala,
NU evitam sa spunem lucrurilor pe nume.
Evitam sa il punem pe copil
in situatia sa minta.
Evitam: De ce?? care va provoca aparari
si justificari.
Protejam imaginea de
sine a copilului. A invata ce inseamna proprietatea cere
timp si rabdare. E nevoie de o atitudine
calma, fara predici sau reactii emotionale
intense, formulari neutre:
Jucaria nu este a ta. Trebuie sa fie data
inapoi.
Mi-ai luat 10 lei din portofel. Te rog
sa ii dai inapoi. Cand ai nevoie de bani,
cere-mi si vom discuta despre asta.
Daca neaga: Stii ca eu stiu. Furtul E important sa evitam sa-l facem pe copil hot sau mincinos. Cand stim raspunsul, nu punem intrebarea, de ex: Ai mancat prajiturile din castron? Astfel copilul va minti din nou. Ci: Ai mancat prajiturile cu toate ca ti-am spus sa nu faci asta. Constatam calm si ne exprimam preferinta legata de comportament. Politetea Cadoul
Robert primeste un cadou. Este extrem de curios sa descopere ce e in cutie si se grabeste sa o desfaca.
Mama: Robert, gata, ai sa-l strici. Ce spui cand primesti un cadou?
Robert: Multumesc!
Mama: Ce baiat cuminte.

Este un mod grosolan de a atrage atentia in fata altor persoane.
Mama ar fi putut spune: Multumesc, tanti Ioana, pentru acest cadou minunat.
Copilul ar fi spus si el multumesc. Daca nu ar fi facut asta, mama ar fi putut vorbi cu Robert mai tarziu: Ce dragut ca tanti Ioana s-a gandit la tine si ti-a facut acest cadou. Hai sa-I scriem o scrisoare de multumire. O sa se bucure ca ne-am gandit la ea. In vizita
Cand copilul intrerupe: in loc de: e nepoliticos sa intrerupi, se poate spune: As vrea sa termin ce spuneam.

Gazdele stabilesc regulile, sunt sanse mai mari ca un copil sa respecte restrictiile invocate de un strain, la care putem adauga, de ex: Cat ai dori ca tanti Maria sa te lase sa sari pe divan. Iti place la nebunie s-o faci! Dar asta este casa lui tanti Maria si se cuvine sa-i respectam dorintele. La noi acasa sunt alte reguli.

Putem ruga gazda: E casa ta si numai tu stii care sunt comportamentele acceptabile sau inacceptabile aici. Te rog simte-te libera sa-mi dojenesti copiii daca nu-ti convine ce fac. Teluri de dorit si practici cotidiene Simtul de responsabilitate incepe cu ceea ce fac parintii Forjarea caracterului depinde de relatia noastra cu copiii. Iar asta este o miza pe termen lung.
Si nu prin vorbe, ci prin fapte. Ex practic: lista de fapte care transmit copilului nostru valori sanatoase Primul pas este sa devenim atenti nu doar la comportamente, ci si la emotii.
Exemplu de replici neadecvate, care provoaca resentimente, copil vine suparat de la scoala:
Ce e cu mutra asta? Ce-ai facut, ti-ai pierdut cel mai bun prieten? De data asta ce-ai mai facut? In ce belea ai intrat azi?
Reactie empatica:
Ti s-a intamplat ceva neplacut. N-ai avut o zi buna. Se pare ca ai avut o zi grea. Cineva ti-a facut necazuri. Critica Alex si-a pus toata budinca in farfurie.
Mama in loc sa-i spuna:
Ce egoist esti.

I-a spus:
Puiule, budinca asta trebuie sa ajunga la 4 persoane.

Copilul fara sa se simta umilit, isi va cere scuze si va pune o parte din budinca la loc. Exercitiu in diade: intrati in rolul copilului. Copilul va impartasi despre cum se simte criticat Construirea relatiei cu copilul nostru Copilul si parintele sunt in oglinda.
Copilul accepta ceea ce parintele ii oglindeste, este influentat si chiar daca nu e de acord,
poarta cu el evaluarile parintilor.
Oglindirea negativa distorsioneaza imaginea pe care copilul o are despre sine.
Etichetele pot fi purtate toata viata. Ele pot fi constructive sau distructive.

Ex practic: meditatie la etichete pe care le utilizam ca parinte.

Exprimarea sentimentelor si gandurilor fara a ataca - o ocazie pentru a exersa politetea.
Cum sa ne exprimam fara sa jignim emotiile?
Pentru a evita astfel de situatii, e nevoie sa le dam copiilor sarcini corespunzatoare varstei lor. Opinie si optiune Parintii selecteaza situatiile, copiii aleg. Exercitiu practic:
Completati o lista cu optiuni
pentru copilul Dvs la capitolul
la care considerati ca e de lucru Stimularea independentei copilului Daca asa vrei tu..
Daca asta e ceea ce iti place cu adevarat…
Tu hotarasti
Adevarul este ca tu decizi.
E alegerea ta si numai a ta.
Orice ai hotari, sunt de acord. Fixarea limitelor 1. Parintele recunoaste dorinta si o exprima cu cuvinte simple
2. Enunta clar limitele unui anumit act
3. Indica moduri in care dorinta poate fi macar partial implinita
4. Parintele ajuta copilul sa-si exprime resentimentele: E evident ca nu-ti place regula asta, ai vrea ca regula sa spuna – in orice seara putem vedea un film etc Elaborati scenariul optim, ca un adevarat regizor
Full transcript