Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Romulus si Remus

Roma Antica
by

Eduard Mocreac

on 11 April 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Romulus si Remus

Intemeierea Romei. Legenda lui Romulus și Remus. Romulus(771-717 î.Hr.) și Remus (771-753 î.Hr. ), fondatorii tradiționali ai Romei, au apărut în mitologia romană drept cei doi fii ai preotesei Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul războiului, Marte. Conform legendei înregistrate de către Plutarh și Livius, Romulus a servit ca primul Rege al Romei. Înainte de nașterea lor, bunicul lui Romulus și Remus, ''Numitor'' și fratele său ''Amulius'' au primit tronul lui Alba Longa la moartea tatălui lor. Numitor a primit puterile suverane ca drept al nașterii sale, în timp ce Amulius a primit trezoreria regală, inclusiv aurul. Însă din pricina faptului că Amulius deținea averea, având astfel mai multă putere decât fratele său, îl detronează pe Numitor. Speriat că fiica lui Numitor, Rhea Silvia, ar naște copii care într-o zi l-ar putea detrona ca rege, o forțează pe Rhea sa devina o virgină a lui Vesta, preoteasă jurată la celibat. Însă, într-o seară, Marte, zeul războiului, vine la Rhea și aceasta îi naște doi băieți gemeni de mărime și frumusețe remarcabile, numiți mai apoi Romulus și Remus. Amulius devine furios și o întemnițează pe Rhea, ordonând și moartea gemenilor prin înec. Însă servitorul căruia i-a fost încredințat ordinul de a ucide gemenii nu a putut face asta. I-a plasat pe cei doi într-un leagăn și ia eliberat pe malurile fluviului Tibru. Râul, care era în inundație, s-a ridicat și a purtat ușor leagănul în care erau gemenii. Romulus și Remus sunt salvați de către zeul râurilor, Tiberinus, care îi plasează pe Dealul Palatin. Acolo, sunt îngrijiți de către o lupoaică și hrăniți de o ciocănitoare sub un smochin, două animale sacre pentru Marte. Romulus și Remus sunt apoi descoperiți de către Faustulus, un păstor al lui Amulius, care duce copiii la casa sa. Faustulus și soția sa, Acca Larentia, cresc băieții ca și cum ar fi ai lor. Pe măsură ce creșteau, viță nobilă se arăta în mărimea și frumusețea lor încă de copii. Când au ajuns la vîrsta bărbăției erau de un curaj și o îndrăzneală invincibilă. Romulus, însă, era considerat mai înțelept și mai abil în politică dintre cei doi, iar discuțiile sale cu vecinii despre păscut și vânătoare le-a oferit oportunități de-a remarca dispoziția sa pentru comandă, și nu pentru supunere. În măsura acestor calități, erau iubiți de confrații lor și de săraci, însă ei îi urau pe ofițerii regelui. Și-au trăit viețile fără a pune valoare pe lene și trîndăvie, dar exersînd și vînînd, apărînd pămîntul împotriva tîlharilor și răzbunîndu-i pe cei care suferiseră fără să greșească.
Într-o zi, pe când gemenii aveau optsprezece ani, o ceartă a izbucnit între păstorii lui Numitor și cei ai lui Amulius. Romulus și Remus au adunat păstorii la un loc, i-au găsit și ucis pe cei ai lui Numitor și au recuperat vitele rătăcite. Spre nemulțumirea lui Numitor, Romulus și Remus au adunat mulți oameni nevoiași și sclavi ai lui Numitor, etalându-și cutezanța și temperamentul. După ce ambele părți au înregistrat răni grave, păstorii lui Numitor triumfă și îl iau pe Remus ca prizonier, ducându-l la Numitor pentru pedepsire. Numitor nu îl pedepsește pe Remus, pentru că se temea de Amulius, însă a mers la acesta și a cerut dreptate. Cînd Numitor îl duce pe Remus acasă la el pentru pedeapsă, este surprins de completa superioritate a tînărului în statura și puterea corpului său. După ce a auzit despre faptele și virtuțile sale nobile, Numitor îl întreabă pe Remus despre nașterea și identitatea sa. Remus i-a spus că a fost găsit și îngrijit de către o lupoaică pe malurile râului Tibru și intuindu-i vîrsta după înfățișarea sa, Numitor pleacă să discute cu fiica sa, Rhea, în această privință. La întoarcerea de la sacrificii, Faustulus îi spune lui Romulus că fratele său fusese capturat și-l trimite în ajutorul acestuia. Romulus pleacă pentru a găsi armată ca să lupte împotriva lui Numitor . Faustulus aleargă repede însă este oprit la porțile orașului de către paznici. Din fericire, unul dintre aceștia era servitorul care dusese copiii la râu. Recunoscînd turma și chipul lui Faustulus, îl duce în grabă către Amulius. Păstorul recunoaște că băieții sunt în viață, însă spune că ei trăiesc departe de Alba Longa ca ciobani. De frică și furie, Amulius trimite de îndată un prieten al lui Numitor să vadă dacă există vreo atestare în privința vieții gemenilor. În momentul în care omul intră în casa lui Numitor, îi găsește pe cei doi, Numitor și Remus îmbrățișîndu-se, confirmîndu-i astfel că Remus era nepotul lui Numitor. Omul îi sfătuiește apoi să se grăbească, pentru că Romulus mărșăluiește către oraș cu o armată formată din cei care îl urau și se temeau de Amulius. Armata lui Romulus era formată din 200 de bărbați . Remus incită cetățenii din interiorul orașului să se revolte și în același timp Romulus atacă din afară. Amulius, fără a face vreun demers pentru siguranța sa, din confuzie totală, este capturat și ucis. Fondarea Romei Odată cu moartea lui Amulius, orașul se liniștește și oferă coroana lui Romulus și lui Remus. Gemenii refuză, însă, tronul atîta vreme cît bunicul lor se afla încă în viață și refuză și traiul în oraș ca supuși. Astfel, după restaurarea domniei lui Numitor și onorarea cuvenită a mamei lor Rhea Sylvia, cei doi părăsesc Alba Longa pentru a fonda propriul oraș pe pantele Colinei Palatine. Înainte de a părăsi Alba Longa, însă, iau alături de ei sclavi fugari și toate celelalte persoane care doreau o a doua șansă de a trăi. Însă odată cu sosirea celor doi la Colina Palatină, ei se ceartă asupra poziției exacte a viitorului oraș. Romulus dorea construirea orașului pe Colină, dar Remus era în favoarea construirii sale pe Colina Aventină, mai ușor de fortificat. Cei doi convin să cadă de acord prin testarea abilităților fiecăruia drept augur și prin voia zeilor. Fiecare dintre ei se așează pe pămînt, departe unul de celalalt și, privind spre cer, Remus vede șase vulturi, în timp ce Romulus doisprezece. De atunci, romanii considerau vulturii drept fruntașii măsurătorilor de auguri în zborul păsărilor. Remus se înfurie de victoria lui Romulus, iar atunci când ultimul dintre ei începe săparea tranșeei unde avea să treacă pereții orașului său Remus ridiculizează unele părți din munca sa și obstrucționează dezvoltarea. La final, Remus sare peste tranșee, un semn rău, din moment ce aceasta implica faptul că orașul era ușor de pătruns. În acel moment, Romulus îl ucide pe fratele său. Romulus îl îngroapă pe Remus; apoi continuă să construiască orașul. Îl numește Roma,după numele său și îi servește drept primul rege. După completarea construirii orașului, Romulus divide oamenii Romei care erau capabili de luptă în regimente a câte 3000 infanterie și 300 cavalerie. El numește aceste regimente legiuni. Restul oamenilor devin populus ai Romei și din rîndurile acestora Romulus alege personal 100 dintre cei mai nobili oameni pentru a servi într-un consiliu al orașului. Pe aceștia îi numește patricieni, iar consiliul devine Senat roman. Numirea patricienilor nu era doar din prisma faptului că erau părinții fiilor legitimi, dar și pentru că intenționa ca mai marii și bogații să-i îngrijească pe cei slabi și săraci. Romulus creează reputația Romei drept un azil pentru toți cei care doreau o viață nouă. Din această cauza, Roma atrage o populație de exilați, refugiați, criminali, ucigași și sclavi fugari. Populația Romei crește atât de tare încât orașul ocupa cinci dintre cele șapte coline ale Romei. Văzând orașul său umplându-se cu străini, puțini dintre aceștia având neveste, Romulus a decis că era nevoie să umple orașul său și cu femei. Pentru a rezolva problemele sale, Romulus ține un festival, Consualia, invitând tribul vecinilor sabini pentru a asista la eveniment. Sabinii au venit în mase, aducându-și și fiicele la festival. Romulus își planificase să răpească femeile sabine și să le ducă la Roma pentru cetățenii săi. Când Sabinii au ajuns, Romulus s-a așezat în rândurile senatorilor săi, îmbrăcat în veșminte de culoare roșu închis. Semnalul că acum era momentul de a acționa era ridicarea și îndoirea mantiei, iar apoi aruncarea acesteia în jurul său. Armați cu săbii, mulți dintre adepții săi stăteau cu privirea ațintită către Romulus, iar cînd acesta a dat semnalul, nobilii au scos săbiile din teacă și au început să zbiere, capturînd fiicele sabinilor, dar permițînd și încurajînd bărbații să scape nevătămați. În total, aproximativ 700 de femei sabine au fost capturate și duse la Roma. Acest eveniment este amintit în variate opere de artă intitulate "Răpirea femeilor sabine". Astfel s-a înființat Roma. Proiect realizat de :
Mocreac Eduard
Full transcript