Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Germania postbelica

No description
by

on 19 November 2012

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Germania postbelica

Germania
postbelica Contextul istoric Germania de Vest Germania de est În urma razboiului, teritoriul Germaniei de azi a fost împartit în patru zone de ocupatie, controlate de puterile aliate Franta, URSS, Regatul Unit si Statele Unite. Berlinul a fost de asemeni divizat în patru sectoare controlate de aceste puteri. Scindarea a culminat prin constituirea în 1949 pe teritoriul Germaniei de azi a doua state germane: partea de apus s-a numit Republica Federala Germania, RFG sau Germania de Vest, iar partea de rasarit, orientata spre URSS, s-a numit Republica Democrata Germana, RDG, Germania de Est sau de Rasarit. Germania de Vest si-a recuperat rapid nivelul de dinaintea razboiului, devenind o putere economica importanta a Europei.
Planul Marshall conceput de americani pentru ajutorarea economica a Europei a fost extins si pentru Germania Occidentala. Reforma monetara, care fusese interzisa de politica ocupatiei militare, a fost în cele din urma permisa. Aceasta reforma, care introducea Deutsche Mark ca moneda nationala, a pus capat inflatiei galopante. Sovieticii nu au fost de acord cu introducerea acestei valute si au declansat criza Berlinului în iunie acelasi an, blocând orice ruta terestra care lega Germania Occidentala de Berlunul Occidental. Aliatii occidentali au replicat cu un pod aerian prin care s-a asigurat apovizionarea jumatatii vestice a orasului. Sovieticii au pus capat blocadei dupa zece luni.
Aliatii occidentali au început sa dea tot mai multa libertate oficialilor germani si au aprobat înfiintarea nucleului unui viitor guvern german, prin crearea Consiliului Economic pentru cele trei zone de ocupatie pe care le controlau. Mai târziu cele trei forte au fost de acord cu înfiintarea unei adunari constituante, au cazut de acord asupra statutului trupelor de ocupatie si a relatiilor dintre autoritatile germane si aliati si asupra unificarii politice si economice a celor trei zone de ocupatie. Pe 23 mai 1949, a fost promulgata Grundgesetz – Legea fundamentala, constitutia RFG-ului. Statutul de ocupatie s-a schimbat, oferind anumite puteri de autoguvernare, cu anumite exceptii bine definite.
Dupa Întelegerea de la Petersberg din noiembrie 1949, Germania Occidentala a progresat rapid spre statutul suveranitatii absolute. Intelegerile cu Franta si cu Anglia au restaurat în mare parte suveranitatea statului german si a deschis calea catre aderarea la NATO în 1955. În 1951, R.F. Germana s-a alaturat Frantei, Italiei si Tarilor Benelux în Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) (predecesorul Uniunii Europene). Impartirea Germaniei Dupa razboi, Germania ar fi trebuit sa fie guvernata de Comisia Aliata de Control. Comandantii militari aveau puterea suprema în zonele lor de ocupatie si actionau de comun acord în problemele care priveau întreaga tara. Berlinul, care se afla în zona de ocupatie sovietica, a fost de asemenea înpartit în patru sectoare de ocupatie. Cele trei sectoare occidentale au devenit ceea ce avea sa fie cunoscut mai târziu ca Berlinul Occidental, iar sectorul sovietic a devenit Berlinul Rasaritean, capitala RDG-ului.
Unul dintre cele mai importante sarcini care si le propusesera Aliatii în Germania a fost denazificarea. Svastica ?i alte simboluri naziste au fost interzise. A fost stabilit un steag provizoriu german. Acest drapel a fost folosit de exemplu pentru a fi abordat de navele maritime germane pâna în 1949, când au fost proclamate separat Republica Federala Germania si Republica Democrata Germana.
În 1961 se construieste zidul Berlinului care era extrem de sever pazit. Cei care încercau sa treaca în partea de V erau executati. Germania de Est a fost mai întâi ocupata, iar mai apoi aliata (din mai 1955) cu Uniunea Sovietica. Republica Democrata Germana, cunoscuta si sub acronimul de RDG, o tara cu un sistem politic autoritar, cu o economie de tip sovietic, a devenit în scurt timp cea mai bogata si avansata din tot blocul rasaritean, fiind în acelasi timp o tara de protocol, o "democratie populara" prin care Uniunea Sovietica cauta sa demonstreze nu numai ca "sistemul socialist are o fata umana", dar si ca poate fi competitiv economic cu oricine. Cu toate acestea, cetatenii est-germani nu au încetat nici o clipa sa priveasca catre libertatile politice, economice si prosperitatea din vest.
În zona de ocupatie sovietica Partidul Social-Democrat PSD a fost silit sa fuzioneze cu Partidul Comunist în aprilie 1946, pentru a forma noul Partid Socialist Unit. În alegerile din 1946 SED a câtigat în mod clar locul dominant.
Uniunea Sovietica si aliatii ei din blocul rasaritean au recunoscut imediat Germania Rasariteana, în timp ce RDG a ramas nerecunoscuta de catre cele mai multe tari necomuniste pâna în perioada 1972-1973. În Germania Rasariteana s-au pus bazele unui stat monopartit, centralizat, de tip comunist. Desi în mod formal mai existau si alte partide, SED controla de facto întreg guvernul si cele mai importante func?ii în stat.
Frontul National era o organizatie de masa constituita la initiativa comunistilor pentru a facilita controlul asupra celorlaltor partide si organizatii de masa – ale tinerilor, femeilor, sindicatele si organizatiile culturale. În RDG alegerile erau doar formale, cu o participare foarte mare la vot a electoratului (cel putin prin prisma cifrelor oficiale), cu candidati aprobati aproape unanim.
RDG intra în CAER (1950) si în Tratatul de la Varsovia (1955).

1989 si unificarea Germaniei În martie 1989 au loc mari manifestatii pentru democratie în RDG. La 9 noiembrie 1989 cade zidul Berlinului. Pe 1 iulie 1990 cancelarul Helmut Kohl (RFG) ?i reprezentantul guvernului ”marii coalitii” din RDG semneaza tratatul de reunificare a celor doua state germane.
În vara anului 1989, schimbările rapide care aveau loc în RDG aveau să ducă în cele din urmă la reunificarea Germaniei. Un numărul tot mai mare de est-germani au emigrat în RFG via Ungaria, după ce autorităile de la Budapesta au hotărât să nu încerce să oprească valul de refugiai. Mii de est-germani au încercat să ajungă în vest acupând un loc în ambasadele sau reprezentanele comerciale ale RFG-ului din diferite capitale est-europene.
Pe 7 decembrie 1989, s-a ajuns la un acord pentru organizarea de alegeri libere în mai 1990 și pentru rescrierea constituiei Germaniei Răsăritene. Pe 28 ianuarie, partidele au căzut de acord să devanseze alegerile pe 18 martie, în principal datorită erodării autorităii statului, cât și datorită faptului că exodul populaie continua, (mai mult de 117.000 de cetăeni au părăsit Germania Răsăriteană în ianuarie și februarie 1990).
Uniunea politică a devenit oficială pe 3 octombrie 1990, prin utilizarea, (nu fără critici), a articolului 23 a Legii fundamentale a Germaniei Federale cu privire la cele 5 landuri răsăritene. De fapt, reunificarea a însemnat anexarea Germaniei Răsăritene de Germania de Vest pentru că era cea mai directă și legală formă de unire. Noua ară a păstrat numele Bundesrepublik Deutschland, s-a folosit ca monedă naională "Deutsche Mark" (încă de la 1 iulie 1990), iar sistemul legal și instituiile vest-germane au fost extinse și pentru est. Berlinul a redevenit din punct de vedere oficial capitala ării, dar instituiile guvernamentale au rămas pentru un timp la Bonn. Numai după dezbateri prelungite, deputaii din Bundestag au căzut de acord cu mutarea sediului celor mai importante instituii guvernamentale la Berlin, proces de transfer care s-a terminat de-abia în 1999, când Parlamentul și-a inut prima sesiune în clădirea Reichstagului renovat.
Pe 2 decembrie 1990, au fost convocate alegeri generale în întreaga Germanie, primele după ianuarie 1933, care, de fapt, îl aduseseră pe Hitler la putere.
Full transcript