Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Revolutia Romana din 1848-1849

Revolutia Principatelor Romane din 1848-1849
by

Veaceslav BARBARII

on 22 September 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Revolutia Romana din 1848-1849

Revoluţia Principatelor Române din 1848-1849
În Ţara Românească, revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova, deoarece tinerii revoluţionari munteni, spre deosebire de cei moldoveni, au încercat traducerea ideilor în fapte. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme, precum şi o parte a administraţiei şi armatei.


•7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc, în ilegalitate, primul guvern provizoriu revoluţionar.

•9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz, un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta, imediat după debarcare, agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă, o mare adunare populară la Islaz.


Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu, pe preotul Radu Şapcă, pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu, Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu, pe Costache Romanescu. Acestora li s-au alăturat
Transilvania
Cauzele Revoluţiei
Data și locul desfășurării evenimentelor istorice
Consecinţele Revoluţiei
Politice:
1. Izbucnirea revoluţiei europene în 1948 a încurajat noua generaţie politică să treacă la aplicarea modelului revoluţiilor naţionale din Europa Centrală pentru înfăptuirea programelor consacrate democratizării statului.

*Cu toate acestea, Nicolae Bălcescu afirma că: Revoluţia europeană nu a fost cauza revoluţiei române, ci ocazia ei.

2. Suzeranitatea Imperiului Otoman (în Moldova şi Ţara Românească) şi a Imperiului Habsburgic (în Transilvania), protectoratul Imperiului Ţarist (în cazul Moldovei şi al Ţării Româneşti);
3. Intelectualii liberali paşoptişti (purtători al ideologiei revoluției de la 1848 din țările române) au aderat la implementarea modelului politico-cultural din Europa Occipitală în spaţiul Principatelor Române.

4. Pluralismul statal (existenţa celor trei state româneşti);

5. Clasa mijlocie, considerîndu-se lezată în drepturi, doreşte să obţină libertatea politică (*).
Economice:
1.Situaţia grea a ţăranilor;
2.Impozitele insuportabile din partea Imperiului Otoman.
1.

Revoluţia din Principatele Române este produsul transformărilor petrecute în societatea română după Răscoala lui Tudor Vladimirescu.

2. Cauza naţională principală este înăsprirea exploatării ţăranilor de către stăpînii de moşii, care au mărit obligaţiile în muncă ale supuşilor săi. (statutul de dependenţă al ţăranilor).
Naţionale:
În Transilvania: recunoaşterea unităţii naţionale şi a religiei CREŞTIN-ORTODOXE.
Cultural-religioase:
Sociale
1. Neînţelegerile dintre clasa mijlocie şi cea superioară (*) :
- În Ţara Românească şi Moldova:
contradicţiile dintre ţăranii clăcaşi şi boieri;
- În Transilvania:
contradicţiile dintre ţăranii clăcaşi şi nobili.
2. Menţinerea relaţiilor feudale.
Obiectivele Revoluţiei
Eliberarea ţăranilor din dependenţă şi înlăturarea servituţilor feudale.
Sociale:
Politice:
Înlăturarea regimului impus Principatelor de marile puteri.
Economice:
Înlocuirea feudalismului cu capitalismul.
Liberale:
Asigurarea de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti democratice:
- libertatea persoanei;
- libertatea presei;
- egalitate în faţa legii;
- desfiinţarea pedepselor corporale.
Naţionale:
Eliberarea Ţărilor Române de sub dominaţia străină ;i unirea Principatelor:

-în prima etapă Moldova şi Ţara Românească;

-în a doua etapă unirea cu Transilvania.
1- Moldova: Iaşi (27 martie 1848), Petiţia Proclamaţie (V. Alecsandri, Al.l. Cuza. Gr. Cuza);
2- Transilvania: Blaj (3-5 mai 1848), Petiţia Naţională (Simion Bămuţiu);
3- Revoluţionari moldoveni: Braşov (12 mai 1848), Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei (C. Negri, V. Alecsandri);
III. Se trece la organizarea politico-administrativă şi militară a Transilvaniei: 15 prefecturi şi 15 legiuni, organe politico-administrative şi militare care trebuiau să constituie instituţiile autoguvernării naţionale;

IV. Declanşarea războiului civil, în care au fost implicaţi şi românii, luptând alături de armatele austriece împotriva trupelor revoluţionare maghiare; revoluţionarii români nu s-au subordonat deplin politic şi militar armatei imperiale;
V.În martie 1849, noua Constituţie a Imperiului Habsburgic recunoştea autonomia Transilvaniei şi admitea existenţa naţională a românilor;

VI.În prima jumătate a anului 1849 se duc tratative româno-maghiare; tratativele purtate de Lajos Kossuth şi Nicolae Bălcescu se concretizează în Proiectul de pacificare de la Seghedin, prin care se recunoşteau unele drepturi pentru români: folosirea limbii române în administraţia comitatelor cu majoritate românească, independenţa bisericii ortodoxe.

VII.Armata otomană a intrat în Bucureşti (13 septembrie 1848), punând capăt revoluţiei în Ţara Românească.
I. în Transilvania, Dieta de la Cluj a votat anexarea Transilvaniei la Ungaria (18 mai l848);

II. Septembrie 1848: la a treia Adunare de la Blaj se votează o rezoluţie prin care se protestează împotriva „uniunii” Transilvaniei cu Ungaria;
Documentele Programatice
Sturza, care era presat de prezenţa trupelor ruse la graniţă. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova, sub influenţa celor de afară, domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ şi cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia, însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti, care „mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni” pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri), ajungând la Brăila. Viitorul domnitor, Alexandru Ioan Cuza, a fost salvat de către soţia sa, Elena Cuza, care a intervenit pe lângă consulul englez Cunningham. După eliberare, acesta s-a refugiat la Viena, fiind urmat mai târziu de soţie.

De aici au reuşit să plece în Transilvania, de unde au trecut în Bucovina.
În vara lui 1848 se aflau în Bucovina — şi mai ales în Cernăuţi — circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean, printre care Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie, fiind împotriva Regulamentului Organic şi a protectoratului ţarist. Se cereau, printre altele, egalitate politică şi civilă, instrucţiune gratuită, secularizarea averilor mănăstireşti închinate, desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor, împroprietărirea ţăranilor, eliberarea robilor ţigani particulari şi unirea Moldovei cu Muntenia.
Ţara Românească
În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români, iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. Burgezia maghiară revoluţionară, care a pus pe picioare o armată bine organizată, a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal.

În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor, saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor transilvani, ale saşilor şi maghiarilor.

Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena, mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria, unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria.

Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice maghiare după modelul preconizat de Revoluţia franceză, adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării, ba tocmai prin asimilarea etniilor diferite de cea maghiară şi omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale, adică maghiarizare.

Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar de acest tip unde românii ardeleni, majoritari în Ardeal, ar fi urmat să rămână mai departe fără drepturi politice egale cu ale maghiarilor, minoritari în Transilvania şi au convocat o adunare proprie în care să discute problemele care îi preocupau.

Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848, fiind cunoscută istoriografic, ca Adunarea de la Blaj. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Aceştia reuşesc două victorii importante împotriva armatelor revoluţionare maghiare, la Abrud şi Mărişel.
Moldova

La 16 martie, devine publică nota cancelarului rus Nesselrode, adresată consulului general rus din Principate, atrăgând atenţia asupra hotărârii cu care Rusia era pregătită să intervină, prompt, împotriva tulburărilor revoluţionare


În această stare de tensiune este organizată Adunarea populară de la Iasi, din 27 martie/8 aprilie 1848 ţinută în sala hotelului
Petersburg, eveniment care marchează începutul miscării propriu-zise.


Au participat la această adunare peste 1000 de persoane reprezentând toate categoriile sociale; lucrările ei au fost conduse de Gr.Cuza, cunoscut pentru vederile sale liberale, luând cuvântul cu acest prilej si alţi lideri ai miscării Lascăr Rosetti,Al.I.Cuza, Vasile Ghicasi supusul austriac, Winkler - ,cu toţii înfierând regimul abuziv al luiM.Sturdza.

P.S. Discuţiile, care s-au desfăsurat, au transformat adunarea într –un adevărat „club revoluţionar", cum au apreciat oamenii puterii, si ele s-au încheiat cualegerea unei comisii, în frunte cu poetul V.Alecsandri, mandatatăsă redacteze un program de revendicări (mai făceau parte din această comisie,C.Rolla, Al.I.Cuza, V.Ghica, fraţii Moruzzi s.a.).

Sub această acoperire de natură tactică, importante revendicări din Petiţie vizau înlocuirea regimului opresiv patronat de M.Sturdza cu un regim reprezentativ mai larg, bazat pe importante restructurări în viaţa de stat

O dată elaborată, a doua zi după adunare, la 28 martie, în casa unuia dintre fruntasii moldoveni,Petiţiaeste semnată de peste 800 de persoane, între alţii punându-si semnătura mitropolitul Meletie.
Concluzia
Revoluţia de la 1848 a fost înfrântă în toate provinciile româneşti.

Foarte puţine dintre cerinţele revoluţionarilor au fost împlinite (desfiinţarea iobăgiei în Transilvania şi Banat şi autonomia Bucovinei).
Ea a scos în evidenţă problemele social-politice şi naţionale asemănătoare în cele trei Principate şi a contribuit în mare măsură la trezirea conştiinţei naţionale a poporului român, ridicînd la luptă masele populare pentru unitatea politică şi independenţa naţional-statală.

Totodată din cerinţele înscrise, în toate programele s-au degajat unele comune, care au format un adevărat program de acţiune pentru viitor, ce a fost pus în practică în mod treptat.
4- Ţara Românească: Islaz (94 iunie 1848), Proclamaţie (I. Heliade-Rădulescu);
5- Bucovina: Cernăuţi (20 mai 1848), Petiţia Ţării (Eudoxiu Hurmuzachi);

6- (august 1848), Dorinţele Partidei Naţionale din Moldova (M. Kogălniceanu).

"
Revoluţia Principatelor Române din 1848-1849
"

Este elaborat de către
BARBARII Veaceslav & POSMAC Anton,
elevii clasei a XI-a fm,
din Liceul Teoretic "GAUDEAMUS"
Proiectul:
Full transcript