Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

DIVERSITATE TEMATICĂ, STILISTICĂ ȘI DE VIZIUNE ÎN OPERA MARILOR CLASICI- Studiu de caz, clasa a XI-a D

No description
by

Jojo Blăgan

on 5 December 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of DIVERSITATE TEMATICĂ, STILISTICĂ ȘI DE VIZIUNE ÎN OPERA MARILOR CLASICI- Studiu de caz, clasa a XI-a D

DIVERSITATE TEMATICĂ, STILISTICĂ ȘI DE VIZIUNE ÎN OPERA MARILOR CLASICI

Mihai Eminescu
Ion Luca Caragiale
loan Slavici
Ion Creangă
poezie
dramaturgie
proză
critică literară
valoarea incontestabilă a operelor
puncte de reper în maturizarea fenomenului literar românesc
"Intră cine vrea, rămâne (treaz) cine poate!"

Mihai Eminescu
Biografie
15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889
Ion Creanga
"Creangă este întâiul mare scriitor român, ieșit chiar din sânul poporului, scriind despre popor, însă ridicându-se la mijlocul marii arte”
Titu Maiorescu
Curente literare
Eminescu a realizat o adevărată sinteză organică între romantism și rigoarea spiritului clasic.
Teme și motive literare
Arta poetică - menirea poetului și a poeziei în societate ("Epigonii")
Trecutul istoric ("Scrisoarea III")
Dragostea și natura - se contopesc, iar natura apare în două ipostaze: terestră și cosmică ("Dorința", "Floare albastră", "Sara pe deal")
Poezia folclorică ("Revedere")
Poezia filozofică - se referă la condiția omului de geniu ("Luceafărul")
1. Cosmogonia
2. Relativitatea timpului și spațiului
3. Macro și micro-cosmosul
4. Călătoria cosmică
5. Zburătorul
6. Geniul, demonul și titanul
7. Mortul frumos
8. Codrul, lacul, luna și stelele
9. Onirismul
Motive literare
1889 - moare
se naște la Botoșani
al 7-lea copil din cei 11 pe care i-a avut Gheorghe Eminovici
Ipotești - locul mirific al copilăriei
Studii primare - Cernăuți
În viața lui personală a fost aproape fără excepție, neînțeles, umilit, lovit, hulit de atâtea mediocrități, a vrut să găsească mereu binele și n-a întâlnit decât răul,s-a îndreptat mereu spre oameni și aceștia n-au vrut sau n-au știut să se îndrepte spre el.
1867-1869 - sufleur la trupa de teatru
1869-1872 - student la Facultatea de Filosofie din Viena, unde o cunoaște pe Veronica Micle
Realizare artistică
1872-1874 - continuă studiile cu o bursă oferită de Junimea, la Berlin
1874 - revine în țară și lucrează ca revizor școlar și redactor
1883 - se îmbolnăvește
Genialitatea eminesciană
În 33 de ani a strâns și a asimilat nu numai cultura europeană, de la filozofia și arta greacă, de la mitologie până la literatura și filozofia contemporană, ci a facut și serioase încursiuni în domeniul literaturilor și filozofiilor orientale, începând cu cele egiptene și sanscrite.
Soarta lui de mare poet universal abia acum începe, după o sută de ani de la naștere și în preajma a trei sferturi de veac de la stingere, când toți oamenii poporului său, pe care l-a iubit cu dragoste neschimbata, se apropie toti, din ce in ce mai mult, cu sete de frumusete si cultura, de opera lui uimitoare. Este un rod al suferintei sale ca om, al dramei sale ca artist si al dragostei sale fata de poporul nostru. Nimic nu exprima mai intreg legatura acestui poet national cu fiinta poporului sau decat cuvintele pe care el insusi le-a scris, intr-o clipa din acelea rare de constiinta lucida asupra geniului sau atat de reprezentativ: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar".
Eminescu a dat versului românesc mlădierea cântului și verbului flexiunile cele mai înflăcărate. Arta cuvântului la Eminescu este uluitoare și exemplară. El a dus o luptă neîntreruptă cu lexicul, cu mijloacele de îmbogățire, cu morfosintaxa, limba și rigiditatea expresiei.
Limbajul eminescian este surprinzător și inegalabil prin valorificarea lexicului popular, a formelor cu iz arhaic, uimind prin sintagme și imagini inedite, prin armonie și plasticitate stilistică ("clopotul vechi împle cu glasul lui sara").
Figurile de stil cele mai folosite sunt epitetul apreciativ si cromatic, comparatia abstracta sau concreta, metafora, atat de specific eminesciana.
Biografie
DATE BIOGRAFICE
1846 – 1853 – urmează şcoala de pe lângă biserica din sat,avându-l dascăl pe “ Bădiţa Vasile” şi apoi la Broşteni învaţă cu profesorul N.Nanu;

1853 – 1854 – este înscris la Şcoala Domnească din Târgu Neamţ;

1854 – 1855 – urmează cursurile la Şcoala catihetică din Fălticeni ;

1855 – 1858 – elev la Seminarul teologic de la Socola. Este notat la toate materiile cu “ bun ” , “ foarte bun “ şi “ eminent “;

1864 – 1889 – timp de 25 de ani este un excelent învăţător . Autor a patru manuale şcolare, scoase în colaborare cu alţi institutori ;

La 31 decembrie 1889 se stinge din viaţă.
Opera
Amintiri din copilărie
Amintiri din copilărie partea I
(1881)
Amintiri din copilărie partea II (1881)
Amintiri din copilărie partea III (1882)
Amintiri din copilărie partea IV publicata postum (1892)
Roman autobiografic
Moș Ion Roată și Unirea (1880)
Țăranul și Unirea (1881)
Cinci pâini (1882)
Ioan Roată și Voda Cuză (1882)
Moș Ion Roată și boierul (1885)
Povestea lui Harap Alb (1877)
Metoda nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primare (1868)
Învățătoriul copiilor - carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instructive (1871)
Învățoriul copiilor - ediția a II-a (1872)
Învățoriul copiilor - ediția a III-a (1874)
Povătuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică (1876)
Învățoriul copiilor - ediția a V-a (1878)
Geografia județului Iași (1879)

Capra cu trei iezi (1875)
Soacra cu trei nurori (1875)
Punguța cu doi bani (1876)
Dănilă Prepeleac (1876)
Povestea porcului (1876)
Povestea lui Ionică cel prost (1876)
Povestea lui Stan Pățitul (1877)
Fata moșului și fata babei (1877)
Povestea poveștilor (1877)
Ivan Turbincă (1878)
Ursul păcălit de vulpe (1878)
Povestea unui om leneș (1878)
Păcală (1874)
Inul și cămeșa (1874)
Acul și barosul (1874)
A fost, a fost, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti sau Prostia omenească (1874)
Popa Duhu (1881)
Moș Nechifor Cotcariul - povestire glumeață (1877)
Curiozități
Pasarică-n timpul iernii

Iarna ninge și îngheață,
Frigul crește tot mereu,
Păsărica cea isteață
Nu mai zice cântul său.
Trăsăturile operei
Opera lui Creangă nu este o simplă memorialistică, ci o operă de artă în toată puterea cuvântului, născută din nostalgia după satul natal și spectacolul fascinant al vârstei fericite. Astfel, întreaga citadelă a lui Creangă, luată în totalitatea ei, reprezintă o valoare incontestabilă a literaturii române.

Caracterul popular,
deși este predominant, totuși nu face din Creangă un simplu autor popular, deoarece el valorifică în mod creator folclorul , prin talentul sau adaptându-l unor concepții de viață mai vechi și mai noi. Influența folclorului se observă în primul rând în faptul că majoritatea personajelor sale sunt construite pe
motivul luptei dintre bine și rău
, luptă în care t
iumfă întotdeauna binele și dreptatea
. Explotatorii și
personajele negative sunt întotdeauna înfrânte și chiar eliminate
: soacra cu cele trei nurori este omorâtă, lupul asasin este pedepsit exemplar de capra care are concepțiile unei lumi lucrative, spinul este nimicit de calul lui Harap Alb. Toate acestea dovedesc o dragoste de viață nemaipomenită și o fierbinte sete de libertate și dreptate, trăsături caracteristice poporului nostru.
O altă trăsătură a lui Creangă este
umorul,

dublat adesea de ironie critică foarte fină
. În general umorul rezultă la Creangă din tot felul de situații hazlii, în care se pun divers personaje ale operei și chiar și el însuși. Umorul mai poate să rezulte și din descrierea personajelor sau a unor formule hazlii folosite de autor ca "Dumnezeu să-l iepure”. "Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o” , "Ai să trăiești trei zile cu cea de alaltaieri.” "Poftim, pungă, Ia masă, / Dacă ţi-ai adus de-acasă."
Povești
Poveștiri
Manuale școlare
Basme
Anecdote
Dacă în poezia lui, Creangă face referire la o păsărică în timpul iernii, iată că a venit și primăvara, când ciorile îi gâdilau urechile într-un mod "plăcut" și ca urmare, Creangă puse mâna, plin de ciudă, pe o pușcă, se repezi pe ușă afară și o descarcă în pâcla de ciori. Tocmai atunci pășea în ograda bisericii protopopul, fapt care l-a dus la pierderea slujbei de diacon.
Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Ion Luca Caragiale
Biografie
1 februarie 1852 - 9 iunie 1912
Haimanale, Prahova
Opera
Comedii
O noapte furtunoasă (1879)
Conu Leonida față cu reacțiunea (1880)
O scrisoare pierdută (1884)
D-ale carnavalului (1885)
O soacră (farsă fantezistă într-un act)
Dramă
Năpasta
Nuvele
O făclie de Paște
Păcat
La hanul lui Manjoală
În vreme de război
Schițe
Vizită
D-l Goe
Lanțul slăbiciunilor
Mitică
Telegrame
Povestiri
Hanul dracului
Kir-Ianulea
Studii și eseuri despre teatru și literatură
O cercetare critică asupra teatrului românesc
Oare teatrul este literatură?
Realismul lui Caragiale
Caragiale este singurul scriitor din Junimea cu o operă realistă, cel mai ancorat în realitățile social-istorice și politice ale vremii sale.
Opera sa se caracterizează prin veridicitate, actualitate și pulsația vieții.
I.L.Caragiale împreună cu un bun prieten, Dumitru Constantinescu, zis Teleor, se învoiesc să intre într-o cafenea și să comande în versuri. Cel care era păcălit urma
să plătească.
Intrară ei, se aşezară la o masă, Caragiale bate în masă şi strigă chelnerul:
- Chelner, dă-ne un lichior, că plăteşte Teleor!
Dar, Teleor, cu o nemaipomenită prezenţă de spirit, răspunde mai inspirat ca niciodată:
- Teleor, n-are parale, şi plăteşte Caragiale.
Curiozități
Ioan Slavici
Biografie
18 ianuarie 1848 - 17 august 1925
Se spune că la o conferinţă, în care o ceată pusă la cale de Alexandru Macedonski, ar fi început să-l fluiere, Caragiale-prevenit se vede, scoase un ţignal din buzunar şi se fluieră pe întrecute cu publicul până îl potoli. Apoi ieşi cu o încheiere superbă: "Da, domnilor, sunt satisfăcut. Conferenţiar fluierat de public s-a mai văzut, dar public fluierat de conferenţiar , nu cred."
Trăsăturile operei
Comicul
Registrul comic este plin de savoare și-l demonstrează în comediile sale și în
"Momente și schițe"
Tragicul
Registrul tragic este ilustrat magistral în drama
"Năpasta"
și în nuvelistica de factură psihologică, dar cu certe influențe naturaliste.
Complexitatea
Decurge din îmbinarea celor două registre, deoarece, în spatele întâmplărilor, numai aparent de factură comică, se ascund veritabile tragedii omenești.
Tipuri de comic
prin crearea unor tipologii de personaje:
demagogul (Nae Catavencu)
incornoratul (Trahanache)
cocheta adulterina (Zita, Veta, Zoe, Mita)
cetateanul alegator (conu Leonida)
confidentul (coana Efimita)
functionarul public (Pristanda)
junele prim (Rica Venturiano, Stefan Tipatescu)
Comicul de caracter
Comicul de limbaj
Comicul de situație
Comicul de nume
Reiese din:
asocieri neașteptate de cuvinte ("12 trecute fix")
pronunții greșite ("bampir", "catindrală")
nonsensul ("Nu cunosc la un așa rezon fără motiv")
clișeul comparativ ("Te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea")
construcții ilogice ("Industria română e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire")
Reiese din situații surprinzătoare, coincidențe, încurcături, confuzii.
Numele personajelor sugerează nu numai o trăsătură dominantă, ci chiar un întreg caracter.
Comediile lui Caragiale rămân piscul dramaturgiei românești și, fără să îmbătrânească în semnificații și expresie, devin din ce în ce mai actuale. Ele sunt destinate eternității.
Opera
Romane
Mara
Din bătrâni
Povești
Drame istorice
Memorii
Păcală în satul lui
Florița-din-Codru
Limir împărat
Boierul și Păcală
Ileana cea șireată
Doi feți cu stea în frunte
Zâna-Zorilor
Închisorile mele
Amintiri
Bogdan-Vodă
Gașpar Grațiani
Nuvele
Popa Tanda
Gura satului
Budulea Taichii
Pădureanca
Moara cu noroc
Realism
Ioan Slavici este prin excelență scriitorul realist, de natură obiectivă, având în obiectiv viața socială a satului și a târgului ardelenesc din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.
Rămâne obiectiv în prezentarea faptelor de viață, selectează
personaje tipice
în împrejurări comune de existență, este preocupat de relațiile eroilor cu sfera economică și socială.
Trăsăturile operei
De aceea, aceste personaje se afla în conflict continuu cu lumea, fiind copleșite de un neiertator zbucium interior. În
nuvele sunt reliefate vechile rânduieli rurale, obiceiurile, datinile,prejudecățile oamenilor simpli, Slavici încercând să creeze un amplu tablou al satului transilvănean sub aspect social, psihologic și moral.
Prin nuvelele sale, Slavici
fundamentează analiza psihologică , prin crearea unor personaje care au o viață interioară tensionată, determinată de aspecte exterioare ,
de natura socială.
Realizare artistică
Stilul literar este denotativ, fapt care îi conferă precizie, sobrietate și concizie.
Exactitatea termenilor, exprimarea impersonală, raritatea ornamentelor retorice, repetiții, aglomerări enumerative, comparații cu elemente concrete.
Regionalismele și expresiile populare tipic ardelenești dau culoare locală mediilor sociale prezentate într-un stil veridic.
Curiozități
Slavici spunea cândva despre Eminescu: "E un om cu trebuințe puține, dar cu apucături boierești. Respinge tot ce i se pare vulgar, citește cu o uimitoare repeziciune. Ține să citească în tihnă, la masă sau tolănit pe sofa, în vreme ce odaia îi e înmiresmată de cafeaua pe care singur și-o pregătește cu mult dichis. E lipsit de tot ceea ce în viața de toate zilele se numeste egoism. Nu trăiește pentru sine și prin sine, ci prin lumea în care își petrece viața și pentru ea."
Eminescu scria poezii pe ascuns, deoarece tatălui său nu-i plăceau poeții. Prima care i-a descoperit versurile a fost soția profesorului Aaron Pumnu', care le-a calificat ca fiind pline de simțământ.
Curiozități
reprezentarea veridică a realității
obiectivitatea scriitorului în raport cu faptele prezentate
personaje tipice în imprejurări obișnuite de viață
preocuparea față de sfera economico-socială
atitudinea critică față de om și societate
exprimarea sobră și impersonală
"În artă și numai în artă se pot prezenta lucrurile în desăvârșirea ființei lor"
Ioan Slavici
Eminescu nu era, în liceu, un elev strălucit. Nu-i plăcea să-și învețe lecțiile și de aceea lua note rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să și le pregatească, se suia pe casă.
Una din pasiunile lui era să meargă la teatru. La reprezentații era numai ochi și urechi. Într-o zi, la ieșirea de la reprezentație, Eminescu se opri în poziție melodramatică în fața unui prieten și cu glas declamator îi zise:
"Ah, ești un las și te voi pălmui!"
Prietenul, căruia îi rămăsese în minte această replică, rămase o clipă uluit. Atunci Eminescu i-a zis, râzând:
"Mă, tu nici nu știi ce s-a jucat!"
“Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale crezului național. Și tot disprețul pe care-l arunca el admiratorilor și invitaților săi n-ajungea ca să-i știrbească - lucru rar pe lume - dreptul de a zice și de a face oricui orice, de a jigni sentimentul public in orice formă, de a sta împotriva vremii sale, și când greșea ea, și când era el greșitul.”
Nicolae Iorga

„Epoca ce urmează, a lui Eminescu, Caragiale şi ceilalţi, duce cultul formei până la exagerare…”
G. Ibrăileanu

Cozma Gabriel
Ragea Roberto
Nica Mădălina
în 1873 se mută într-o căsuță din mahalaua Țicău, Iași;
îl cunoaște pe Mihai Eminescu
Casa părintească
S-a născut la 1 martie 1837, în satul Humulești, județul Neamț
"Fară Eminescu am fi fost mai altfel și mult mai saraci."
Tudor Vianu
Blăgan
Georgiana
Full transcript