Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Echipamente Periferice ale unui

No description
by

Stefan Puscasu

on 18 October 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Echipamente Periferice ale unui

Virusii sau programele
Malware

Prezentare Multipla
de Puscasu Stefan

Mausul
Mausul, la plural mausuri, este unul dintre cele mai importante dispozitive periferice de introdus comenzi ale computerului (calculatorului electronic) modern. A devenit aproape un "element" hardware standard al oricărui computer. De obicei mausul este un obiect mic echipat cu una sau mai multe taste, modelat astfel încât să poată fi apucat și mânuit ușor cu mâna. Principiul lui de funcționare se bazează pe recunoașterea de către computer a mișcării sale relativă la suprafața plană pe care este așezat și deplasat.
Mișcarea mausului este detectată de un senzor situat în partea sa inferioară, preluată, digitalizată și apoi printr-o interfață adecvată transmisă computerului la care e atașat. Informația de mișcare a mausului în spațiul bidimensional (2D) este convertită tot în mișcare bidimensională (2D) a unui cursor identificator-indicator grafic pe ecranul unui monitor. Altfel spus, mișcarea mausului provoacă o mișcare corespunzătoare a cursorului pe suprafața ecranului monitorului, atașat și el calculatorului. Datorită acestei funcțiuni utilizatorul mausului poate decide (alege) și indica pe ecranul monitorului orice poziție dorită, ceea ce de obicei este interpretat de către computer drept o introducere de comandă, un element major al interfeței grafice cu calculatorul (Graphic User Interface, GUI). De la începutul anilor 1990 mausul împreună cu tastatura și monitorul au devenit pe plan mondial una din cele mai obișnuite interfață om-mașină, prezentă aproape la orice computer.
Cuvântul „maus” provine de la cuvântul englez mouse, care înseamnă șoarece. Această denumire a fost aleasă deoarece dispozitivul are forma și mărimea unui șoarece, iar cablul de legătură cu calculatorul, inițial orientat în partea opusă (spre utilizator), accentua această asemănare.
Până acum s-au inventat multe tipuri de dispozitive periferice de indicat/comandat, pentru diverse domenii de aplicație, care pot avea cu totul alte forme și principii de funcționare decât mausul tradițional, ca de exemplu: trackball, touch pad, touch screen, joy stick, graphics tablet, Nintendo Wii Remote și mai recent (în toamna 2009), Apple Magic Mouse.

• Tipuri de Maus
Trackball – utilizatorul mișcă o bilă montată pe o bază fixă;
• Minimaus – un maus mic, cam de dimensiunea unui ou, care este optimizat pentru portabilitate (foarte des se folosește împreună cu laptop-uri);
• Maus cameră – o cameră de luat vederi urmărește mișcările capului utilizatorului și mișcă pe ecran cursorul în mod corespunzütor. O altă variantă urmărește un punct de pe capul unei persoane și mișcă cursorul în consecință. Este mai precis decât precedentul.
• Maus de palmă – se ține în palmă și este operat numai de două butoane; mișcările de pe ecran corespund unei atingeri foarte fine, iar presiunea determină viteza de mișcare.
• Maus de picior – o variantă de maus pentru cei care nu doresc sau nu pot folosi mâinile sau capul.
• Joy-maus – o combinație dintre un joystick și un maus, joy-mausul este ținut în poziție verticală asemenea unui joystick, dar este mișcat ca un maus normal. De obicei, cu degetul mare se poate apăsa pe un buton.
Alte variante neobișnuite includ un maus care este ținut liber în mână, nu pe o suprafață plată, și detectează mișcarea după șase grade de libertate (trei translații și trei rotații). A fost comercializat pentru prezentările de afaceri, unde prezentatorul are de obicei nevoie să stea în picioare sau să se miște prin sală. Până acum aceste mausuri exotice nu au câștigat prea multă popularitate.
Tastatura
Tastatura este o componentă hardware periferică a calculatorului ce permite utilizatorului să introducă în unitatea centralǎ a acestuia date (litere, cifre și semne speciale) prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite tastaturi pe plan mondial sunt cele de tip QWERTY. Un alt tip de tastaturi este tipul QWERTZ. Denumirile vin de la primele șase taste de pe rândul al treilea. Tipul QWERTY se folosește mai ales în țările anglofone, iar celelalte folosesc mai ales tipul QWERTZ.
Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare din structura computerelor moderne, ea fiind inventată încă înainte de apariția monitoarelor și a mausului. Fiecare tastă are asociat un număr de identificare care poartă denumirea de "cod de scanare". La apăsarea unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare corespunzător tastei respective (un număr întreg de la 1 la „n” - numărul de taste). La primirea codului de scanare de la tastatură, calculatorul face conversia între numărul primit și codul ASCII corespunzător, în logică binară.
Tastatura ia în considerație nu numai apăsarea (durata) unei taste, dar și momentul eliberării acesteia, fiecare acțiune fiind înregistrată separat.
Există două categorii de taste:
• "taste comutatoare" – au efect când sunt apăsate și/sau când sunt eliberate
• "taste de control" - au efect numai atunci când sunt acționate (apăsate)
Tastaturile calculatoarelor pot deține una sau mai multe din următoarele caracteristici:
• tastaturi standard
• tastaturi ergonomice
• tastaturi multimedia
• tastaturi fără fir
• tastaturi speciale
Există mai multe tipuri de tastaturi, însă cele mai răspândite sunt tastaturile cu 101 sau 104 taste, diferența între ele fiind dată, în principal, de prezența sau absența unor anumite taste. De exemplu, tastatura 101 nu include tasta numită Windows Logo, în timp ce tastatura de tipul 104 are inclusă această tastă. De obicei tastaturile sunt conectate la calculator printr-un fir introdus într-o mufă specială. Folosirea tastaturilor este extrem de simplă, fiind necesar doar să apăsăm pe butoanele ei (numite "taste"), aproape la fel cum se face la mașinile de scris mecanice sau electro-mecanice.
Echipamente Periferice ale unui
Sistem de Calcul (SC)

Monitorul
Monitorul este un periferic (dispozitiv periferic) de ieșire pentru afișare grafică luminoasă de date și imagini, folosit uzual în instalații de telecomunicație și în tehnica prelucrării datelor. Datele sunt reprezentate prin caractere și simboluri. Un monitoreste constructiv la origine un televizor fără partea de recepție a semnalelor TV de antenă.
Dimensiunile Diagonalei
Inițial, dimensiunile diagonale ale tuburilor folosite erau mici: 8, 9, 10, 12, 14, 15 inch. În prezent, valorile uzuale ale monitoarelor de tip CRT (cu tub electronic) sunt de 15, 17, 19, 20, 21, 22, 24 sau și 27 de inch.
Mărimea suprafațială a unui ecran este determinată frecvent de distanța dintre două colțuri opuse ale acestuia. Este însă o problemă, că metoda de măsurare nu face deosebire între formele geometrice exacte ale monitoarelor cu mărimi de diagonală identice, în sensul că suprafața determinată de o diagonală scade (în raport cu cele pătrate), cu cât ecranele devin mai dreptunghiulare. Spre exemplu, un monitor 4:3 21" are o suprafață de ~211 inch pătrați, în timp ce unul 16:9 21" are o suprafață de numai ~188 inch pătrați.
Această metodă de măsurare, relativ imprecisă, datează din vremea primelor versiuni ale televizorului CRT când tuburile rotunde erau în frecventă utilizare. Acestea aveau o singură dimensiune care descria mărimea ecranului. Când tuburile rotunde erau folosite pentru a afișa imagini dreptunghiulare, mărimea diagonalei era echivalentă cu diametrul tubului.

Tipuri de ecrane
Asemenea televizorului, există multe tehnologii hardware pentru afișarea informațiilor generate de computer:
• Ecran cu cristale lichide (Liquid Cristal Diode, LCD). Ecranele de tip Thin Film Transistor, TFT sunt cele mai raspândite pentru computerele noi.
• LCD pasiv produce contrast slab, timp de raspuns înalt și alte defecte de imagine. A fost folosit în majoritatea calculatoarelor portabile până în mijlocul anilor `90.
• LCD TFT redă imaginea cu o calitate mult mai bună. Aproape toate LCD-urile moderne sunt TFT.
• Tub catodic (Cathode Ray Tube, CRT).
• Ecrane cu plasmă.
• Proiectoarele video folosesc CRT, LCD, DLP, LCoS sau alte tehnologii pentru a trimite lumina prin aer pe suprafața unui ecran de proiecție, ca la cinema.
Specificatii
Parametrii de performanță ai unui monitor sunt:
• Luminozitatea, măsurată în candele pe metru pătrat (cd/m²).
• Mărimea imaginii vizualizabile, măsurată diagonal. Pentru CRT-uri, mărimea este, de obicei, cu un inch mai mică decât tubul.
• Rezoluția ecranului, numărul de pixeli (puncte informaționale alb/negru) ce pot fi afișați pe fiecare dimensiune.
• Distanța dintre subpixeli de aceeași culoare, măsurată în milimetri. Cu cât această distanță este mai mică, cu atât mai ascuțită va fi imaginea.
• Rata de reîmprospătare descrie numărul de iluminări ale ecranului, într-o secundă. Rata maxima de reîmprospătare este limitată de timpul de răspuns.
• Timpul de răspuns, timpul necesar unui pixel să treacă din starea activă (negru), în starea inactivă (alb) și în cea activă, din nou (negru). Este măsurat in milisecunde (ms).
• Raportul de contrast este raportul dintre luminozitatea celei mai strălucitoare culori (alb) și a celei mai întunecate culori (negru), pe care ecranul este capabil să le producă.
• Consumul de putere (energie), măsurat în wați.
• Raportul de aspect, lungimea orizontală comparată cu cea verticală, e.g. 4:3 este raportul standard de aspect, un ecran cu lungimea de 1024 de pixeli, va avea înălțimea de 768 de pixeli. Un ecran widescreen poate avea raportul de aspect 16:9, un ecran cu lungimea de 1024 de pixeli, va avea înălțimea de 576 de pixeli.
• Unghiul de vizualizare, capacitatea ecranului de a fi privit (neperpendicular) de la un unghi diferit de 90°, fără a surveni o degradare excesivă a imaginii, măsurat în grade, orizontal și vertical.
Comparație
CRT
Aspecte pozitive:
• Raport de contrast foarte ridicat (20000:1 sau mai mare, mult mai înalt decat majoritatea LCD-urilor și ecranelor cu plasmă)
• Viteză mică de răspuns
• Culoare excelentă
• Poate afișa nativ în aproape orice rezoluție și rată de reîmprospătare
• Unghi de vizualizare ridicat
• Este o tehnologie stabilă și testată de-a lungul anilor
Aspecte negative:
• Dimensiune și masă mari
• Distorsiune geometrică în CRT-uri non-plate
• Consum mai mare de putere decât un LCD de aceleași dimensiuni
• Există riscul de a apărea efectul moiré la cea mai mare rezoluție
• Intolerant al mediilor umede
• Există un risc (redus) de implozie (din cauza vidului intern) dacă tubul este avariat
• Rata de reîmprospătare scăzută cauzează un pâlpâit observabil al imaginii

LCD
Aspecte pozitive:
• Foarte compact și ușor
• Consum redus de putere
• Fără distorsiuni geometrice
• Rezistent
• Prezintă pâlpâit foarte redus sau absent, în funcție de lumina de fundal
Aspecte negative:
• Raport scăzut de contrast
• Unghi de vizualizare limitat
• Lumina de fundal inegală poate crea distorsiuni de luminozitate
• Timpuri înalte de răspuns
• Adâncime fixă a culorilor
• Prezintă o singură rezoluție nativă
• Mai scump decât CRT
• Pixeli morți pot apărea în timpul fabricării

Plasma
Aspecte pozitive:
• Foarte compact și ușor
• Raporturi înalte de contrast (10000:1 sau mai mari)
• Viteză mică de răspuns
• Culoare excelentă
• Unghi de vizualizare ridicat
• Fără distorsiuni geometrice
Aspecte negative:
• Distanță mare dintre subpixeli de aceeași culoare
• Pâlpâit observabil când este vizualizat la distanțe mici
• Temperatură ridicată de operare
• Mai scump decât LCD
• Consum ridicat de putere
• Prezintă o singură rezoluție nativă
• Adâncime fixă a culorilor
• Pixeli morți pot apărea în timpul fabricării


Ruter (Modem)
Un ruter (sau router) este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai multe rețele de calculatoare bazate pe „comutarea de pachete” (packet switching). Funcția îndeplinită de rutere se numește rutare. În acest articol diferențierea între rutere hardware și rutere software se face în funcție de locul unde se ia decizia de rutare a pachetelor de date. Ruterele software utilizează pentru decizie un modul al sistemului de operare, în timp ce ruterele hardware folosesc dispozitive specializate (de tip ASIC) ce permit o viteză mai mare de comutare a pachetelor.
Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP (de rețea) ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfață de ieșire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinație cu înregistrările (câmpurile) din tabela de rutare. Aceasta poate conține atât înregistrări statice (configurate/definite de către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate de la ruterele vecine prin intermediul unor protocoale de rutare.
Ruterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la Cisco,[16] Junos de la Juniper[17] sau XOS de la Extreme Networks[18]), RAM, NVRAM, memorie flash, unul sau mai multe procesoare, precum și cel puțin două interfețe de rețea.
Ruterele de vârf pot conține mai multe procesoare și ASIC-uri specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi Avaya ERS-8600, au mai multe ASIC-uri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale sau metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai redus și costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software specializat (precum Untangle, SmoothWall, XORP sau Quagga), orice calculator personal poate deveni un ruter (poate oferi funcționalitatea de ruter).

Alte dispozitive periferice amintite:
+
=
Top 5 cei mai periculosi virusi pentru PC-uri
din toate timpurile
5. Storm Worm
Primul virus worm a fost Morris, in 1988, insa cel mai raspandit de pana acum a fost Storm Worm, care a creat in 2007 un botnet impresionant.
Raspandit prin spam email, Storm Worm a afectat pana la 50 milioane de PC-uri, potrivit unor estimari. Raspandirea initiala a fost asigurata de un email cu subiectul "230 dead as storm batters Europe", iar virusul a fost responsabil la un moment dat pentru 8% din numarul total al infectiilor sistemelor cu Windows.
Storm botnet a continuat sa trimita email-uri spam pana in 2008, cu o scurta revenire in 2010.
4. Netsky
Creat de un tanar german de 18 ani in 2004, Netsky a fost primul virus care a atacat alti virusi, uneori eliminandu-i complet de pe PC-urile infectate.
Raspandit tot prin email cu atasament, virusul scana intregul computer pentru adrese de email si era trimis apoi la toate cele gasite.
Cel mai raspandit virus pe email timp de 2 ani, Netsky este memorabil si prin faptul ca arestarea creatorului sau, Sven Jaschan, a fost cauzata de informatiile oferite de un prieten dornic sa obtina recompensa de 250.000 dolari oferita de Microsoft.
3. Mydoom
Cunoscut si sub numele de W32.MyDoom@mm, Novarg, Mimail/R si Shimgapi, Mydoom ar fi fost creat in Rusia in 2004, de unde a fost raspandit pentru a transforma PC-urile infectate in masini de trimis spam.
Succesul Mydoom a fost asigurat de abordarea inovatoare: destinatarul primea un mesaj ce-l instiinta de erorile intalnite la trimiterile unui email si-l invita sa deschida atasamentul pentru a vedea despre ce mesaj este vorba.
Virusul Mydoom a avut si o functie secundara, ce a vizat un atac DDoS la adresa site-ului companiei SCO Group.
2. Virusul Anna Kournikova
Creat de un programator olandez in 2001, virusul Anna Kournikova a beneficiat de notorietatea tenismenei rusoaice la acea vreme, convingandu-i pe destinatarii email-urilor spam ca vor vedea o poza sexy cu blonda.
Atasamentul "Anna Lournikova.jpg.vbs" nu continea nicio poza cu rusoaica, doar un malware Visual Basic ce trimitea acelasi mail pe loc tuturor adreselor din Microsoft Outlook.
Virusul a devenit si mai faimos dupa ce a fost mentionat in serialul de succes Friends, unde a fost prezentat ca mult mai periculos: Ross a ramas fara toate informatiile de pe HDD-ul laptopului. (Ross e actor)
:<3
Si in sfarsit, preferatul meu:
1. Melissa
Cunoscut si sub numele de Mailissa, Simpsons, Kwyjibo si Kwejeebo, virusul Melissa a fost in 1999 primul malware transmis prin spam care a inchis complet serverele de mail Microsoft si Intel.
Scopul virusului nu a fost un atac al serverelor, insa raspandirea lui extrem de rapida a dus la o supraincarcare nemaintalnita a acestora. Succesul Melissa s-a datorat in mare parte modului in care era transmis: email-ul venea din partea unui prieten, iar textul invita la deschiderea documentului atasat, ce purta un nume cu adevarat nevinovat: "list.doc".
Creatorul virusului, David L. Smith, a fost condamnat la 10 ani de inchisoare, alaturi de o amenda de 5000 dolari, insa a fost eliberat dupa numai 20 luni.
Alti virusi ce merita mentionati
The Creeper - primul virus informatic (1971)
A fost conceput cu scop experimental sub sistemul de operare Tenex. The Creeper se auto-multiplica în reţea şi lăsa în urmă mesajul "I'm the creeper, catch me if you can!". Pentru a-l înlătura, a fost creat programul "The Reaper" - practic primul antivirus din istoria calculatoarelor.
Elk Cloner (1982)
Creat pentru sistemul de operare Apple II de către un puştan de 15 ani, virusul infecta sectorul de boot al dischetelor, de unde se instala pe calculator. De pe calculator se răspândea mai departe pe alte dischete. Ca manifestare, Elk Cloner afişa diverse mesaje pe display (poezii) şi făcea imaginea să clipească.


Brain - primul virus pentru MS-DOS (1986)
Tot un virus de boot, apărut din dorinţa a doi fraţi pakistanezi (Basit şi Amjad Farooq Alvi) de a-şi proteja software-ul medical împotriva pirateriei. Deşi a fost gândit pentru un cerc relativ restrâns, virusul s-a răspândit peste tot în lume deoarece nimeni nu era pregătit pentru un asemenea fenomen. Autorii virusului Brain sunt astăzi provideri de Internet.
Nimda - viermele asociat cu Al-Qaeda (2001)
Viermele Nimda (inversat Admin) se transmitea prin multiple moduri (prin e-mail, site-uri compromise, reţele locale, backdoors, vulnerabilităţi ale serviciilor de Internet Microsoft), iar performanţa lui este până în momentul de faţă neegalată. În doar 22 de minute, a devenit cel mai răspândit vierme de pe Internet.
Lansat la o săptămână după atentatele de la World Trade Center (11 septembrie 2001), Nimda a fost asociat cu Al-Qaeda, dar în cele din urmă presupunerea s-a dovedit a fi una falsă. Nimda a fost precedat de un alt vierme păgubos (Code Red ISS) care a infectat aproximativ 360.000 de calculatoare.
Sper ca v-a placut si ca e mai bun ca al Adelinei :))
Bibliografie:
wikipedia.ro
hit.ro
go4it.ro
Melodia:
Unreal Superhero 3 - Kenet feat. Rez
Full transcript