Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Untitled Prezi

No description
by

Vlad Ionut

on 12 May 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Untitled Prezi

FRONDA ÎN LITERATURA INTERBELICĂ Vă întrebați probabil ce înseamnă fronda sau avangarda? FRÓNDĂ, fronde, s. f. Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde. Majoritatea manifestărilor de avangardă au ca obiectiv descătuşarea spirituală, eliberarea de istorie, societate, cultură. FRÓNDĂ s. v. răzvrătire. AVANGÁRDĂ s. f.
1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc. de ~ = care merge, care conduce.
3. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism. (< fr. avant-garde) Cum a apărut și cum dorește sa se afirme? Majoritatea manifestărilor de avangardă au ca obiectiv descătuşarea spirituală, eliberarea de istorie, societate, cultură.
Având un spirit militant, avangarda literară protestează prin repulsie față de prezent și prin negarea valorilor consacrate (negarea convenţiilor literare, negarea idealurilor învechite etc.).
Printre procedeele literaturii de avangardă se numără: parodia, umorul negru, sarcasmul. Şi ca forme de manifestare, ea apelează la montaj, colaj, tehnica reportajului, distrugerea logicii şi sintaxei, tehnica asociaţiei libere.
Literatura avangardistă se caracterizează prin: umor negru, absurd, grotesc, ludic, forme nihiliste. TRĂSĂTURILE AVANGARDISMULUI - Spiritul negator:
•se manifestă sub forma negaţiei; constituie un motor al gândirii şi al imaginaţiei scriitorului avangardist;
•îşi găseşte explicaţia în condiţionările interne;
•nu exprimă o soluţie literară, ci mai curând una existenţiala; efectele atitudinii negatoare se percep şi la nivelul limbajului poetic. Criza literaturii:
•considera că literatură şi arta treceau printr-o criză;
•vizează o cauză a dezvoltării spiritului negator; vizează toate aspectele sub care se manifestă literatura – formele instituţionalizate, conţinuturile exprimate, motivele şi temele valorizate în perioadele literare anterioare, împărţirea pe genuri şi specii literare.
Spiritul ludic:

•reprezintă o alternativă a spiritului negator; este implicat în „ comedia literaturii” scrisă şi interpretată de avangardişti;
•susţine capacitatea poetului avangardist de a schimba „măştile”, poetul-personaj, poetul-clovn;
•contribuie la valorificarea motivului „lumea ca spectacol”. Destructurarea textului poetic:
•constituie o consecinţă a atitudinii negatoare faţă de literatură;
•atinge toate nivelurile constitutive ale textului – prozodic, sintactic, stilistico-retoric;
•atrage după sine anularea distincţiilor de gen. Primatul existenţei:
•neîncrederea în literatură;
•instituie opoziţia dintre existenţa şi literatură;
•modifica statutul creatorului de literatură (de fapt refuzul acestui statut) Estetica avangardei •Nu este un curent omogen, ci constituit dintr-un amalgam de curente. Ce este avangardismul? •Continua „eforturile de căutare” declanşate de simbolism. •Avangardismul este accentuat vizual, plastic. •Anticonventionalism. •Ajunge la negativism radical, dezagregarea eului, anarhism. •Este uneori parodic, mergând până la absurd, folosind acrobaţiile verbale. Principalele orientări avangardiste DADAISMUL Termenul provine de la franțuzescul „Dada” :
a) termen copilăresc pentru desemnarea unui cal;
b) idee fixă, obsesie. Dadaiştii organizează spectacole scandaloase, expoziţii şocante, fac declaraţii incendiare şi odată cu abolirea logicii se proclama primatul absolut al spontaneităţii. Întemeietorul curentului, este considerat Tristan Tzara. Curentul porneşte din jurul unei grupări de la Zurich. Negând orice şcoală, Tzara afirma „ dada este moartea spiritului”. Mişcarea este una nihilista, anarhica, urmând negarea şi răsturnarea valorilor, dezorganizarea compoziţiei , folosirea colajelor şi pregăteşte apariţia suprarealismului în artele plastice şi literaturii. Discursul poetic este destructurat, cuvintele nu au legături semantice, discursul este dezagregat. CONSTRUCTIVISMUL Reprezintă un curent artistic şi literar (ce se manifestă în literatură şi arhitectura) şi se caracterizează prin tendinţa de a apropia arta de formele industriale, de a cultiva analogiile dintre om şi maşină, insistând asupra mişcărilor mecanice\ automate. Doctrina estetică a fost formulată în 1920. Iar în România s-a consolidat odată cu revista „Contimporanul” apărută în 1922 reprezentând „organ”-ul vital al constructivismului românesc. FUTURISMUL Reprezintă o mişcare literară de avangarda apărută în Italia 1909 care i-a atitudine împotriva tradiţiei. Trăsături:
•negare;
•accent pe mecanic;
•influenţat de filozofia lui Nietzsche. Futurismul românesc implica ironizarea clişeelor poetice, texte ludic ironice, stilul fiind telegrafic. SUPRAREALISMUL Fondatorii suprarealismului au fost poeții. Termenul "Surréalisme" a luat naștere în anul 1917, când poetul Guillaume Apollinaire, înainte de a da la tipar piesa de teatru "Sânii lui Tyresias", îi schimbă subtitlul în ultima clipă din "dramă supranaturalistă" în "dramă suprarealistă". Scriitorul André Breton preia acest termen și-l folosește într-un articol intitulat "Pentru Dada" (1920), pentru ca în 1922 să publice "Manifestul suprarealismului În România, suprarealismul a fost teoretizat și practicat de revistele Alge și urmuz. Suprarealismul urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul inconștientului, al visului, al delirului în care spațiile umane scapă de controlul conștiinței. Generația a doua a suprarealiștilor români D.Trost și Gherasim Luca scriu și publică diverse manifeste, astfel încât curentul, care-și consumase in anii treizeci vigoarea la Paris, în 1947 își mută capitala la București. Cel mai de seamă poet suprearealist român rămâne totuși Gellu Naum, supranumit ultimul mare poet suprarealist european. AUTORI URMUZ Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, (n. 17 martie 1883, Curtea de Argeș - d. 23 noiembrie 1923, București) a fost un scriitor român de avangardă. Scrierile lui - puține la număr - cunosc o glorie postumă, care nu a încetat să se consolideze. Ele au avut o neașteptată înrâurire asupra literaturii românești de avangardă și au contribuit la lărgirea conștiinței estetice Ion Vinea Ion Vinea (* 17 aprilie 1895, Giurgiu - † 6 iulie 1964, București), pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, poet român în vecinătatea mișcării literare de avangardă. Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă și decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiștilor, pe care totuși s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar și de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu CONCLUZIA În concluzie, avangarda reuşeşte să prăbuşească mitul de origine romantică al literaturii, dar necesitatea umană a expresiei nu putea fi înfrântă, şi literatura a renăscut din propria ei cenuşa, dobândind poate o conştiinţă mai clară ca oricând a, literarităţii” ei, şi, prin aceasta, o nouă încredere în forţa şi destinul ei ca expresie. NU NU DA GELLU NAUM Gellu Naum (n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie 2001, București) a fost un poet, prozator și dramaturg român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european. Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ș.a.).Ca și André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine. Vă Mulțumim! Realizatori:
- Bîrlădeanu Viorica
- Fătu Mădălin
- Stoica Georgiana
- Vlad Ionuț
- Zară Paula
Profesor coordonator: Popa Mihaiela
Full transcript