Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Procesul de centralizare

No description
by

Виталий Калмык

on 25 January 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Procesul de centralizare

Centralizarea în Spania
-- În Peninsula lberică unificarea şi centralizarea statului s-a desfăşurat în condiţiile luptei pentru eliberarea teritoriilor de sub dominaţia arabă. Aceasta a început în anul 711, cînd arabii au debarcat în sudul Spaniei şi au cucerit aproape întreaga peninsulă, cu excepţia zonei muntoase din nord-vest. În secolul al VIII-lea, aici, se formează micul regat al asturilor. Pe măsură ce alte teritorii erau eliberate de sub stăpînirea arabă (Reconquista), în secolele X—XII au fost întemeiate regatele spaniole Castilia, Leonul, Aragonul, Navarra şi regatul Portugalia.

-- Războiul împotriva arabilor a dus la creşterea rolului militar al nobilimii, care deţinea o poziţie importantă în cadrul regatelor spaniole. La sfîrşitul secolului al XII-lea, nobilimea, clerul şi orăşenii au constituit adunările reprezentative ale stărilor, denumite cortesuri. Puterile monarhului de a administra justiţia, de a impune taxe etc. erau limitate de aceste adunări. În regatele Aragon şi Castilia, încercările regilor de a-şi consolida autoritatea au dus la conflicte deschise cu nobilimea. La aceasta se adăugau anarhia feudală şi luptele dinastice.
Centralizarea în Franța
În Franţa, centralizarea şi unificarea statului au fost realizate de dinastia Capeţienilor. Întemeietorul ei a fost regele Hugo Capet (987-996). La început, monarhia capeţiană era slabă, domeniile regale fiind limitate la un teritoriu restrîns în jurul oraşelor. Un rapid progres al puterii regale se înregistrează în timpul domniei lui Filip al II-lea August (1180-1223). Profitînd de slăbiciunea monarhiei din Anglia, acesta a confiscat o mare parte a posesiunilor engleze din nordul Franţei, mărind de patru ori domeniul regal. Lunga domnie a lui Filip se explică şi prin întărirea considerabilă a puterii regale. Favorizînd mişcarea comunală, regele a obţinut şi sprijinul orăşe-nilor în lupta pentru limitarea influenţei marilor feudali.
Centralizarea în Anglia
În Anglia, procesul de centralizare statală începe după cucerirea normandă. În anul 1066, Wilhelm, ducele Normandiei, trece Canalul Mînecii şi zdrobeşte oastea anglo-saxonă în bătălia de la Hastings. Regele anglo-saxon Harold cade pe cîmpul de luptă. Devenit rege al Angliei, Wilhelm Cuceritorul (1066-1087) a întemeiat una din cele mai puternice monarhii din Europa. Încă de la începutul domniei, el a acţionat in direcţia centralizării statului, aducîndu-i sub ascultare pe vasalii Coroanei.

După moartea sa, luptele interne au slăbit autoritatea monnarhică. Problema succesiunii la tron a fost rezolvată în anul 1154, cînd coroana regatului i-a revenit fiului unei nepoate a lui Wilhelm, Henric al II-lea Plantagenet (1154-1189). Acesta stăpînea, pe lîngă posesiunile din Anglia, şi întinse posesiuni pe continent: Normandia, Maine, Tourraine, Anjou, Poitou, Aquitania, Bretania. Henric al II-lea a restaurat puterea regală, fiind primul suveran occidental care a impus justiţia regală asupra tuturor oamenilor liberi din cuprinsul regatului
Mulțumim!
Caracteristicile procesului de centralizare în Europa
În secolul al XI-lea - al XV-lea (în perioada feudalismului dezvoltat) s-au produs transformări importante în viața social-economică a Europei. În Anglia, Spania și Franța s-a desfășurat procesul de centralizare statală care constă în acțiunea monarhiei, sprijinită de orașenime, de țărănime, de mica nobilime și de biserică, pentru unificarea teritorială și centralizarea politică a statului.

Magna Charta Libertatum
DIN MAGNA CHARTA LIBERTATUM (12 IUNIE 1215)

Şi oraşul Londra să-şi păstreze toate libertăţile vechi şi obiceiurile sale libere, atît pe uscat, cît şi pe ape. in afară de acestea, vrem şi îngăduim ca toate celelalte oraşe, tîrguri, sate şi porturi să-şi păstreze toate libertăţile şi obiceiurile libere. Niciun om liber să nu fie prins sau închis, sau lipsit de bunurile sale, sau pus în afara legii, sau exilat, sau vătămat în vreun alt chip, nici nu vom
merge împotriva lui, decît în temeiul judecătil le-giuite a egalilor săi şi potrivit legii ţării. Baronii să aleagă douăzeci şi cinci dintre baro-nii regatului nostru, pe cei ce vor; aceştia să fie datori să-şi dea toată silinta de a păzi, a ţine şi a face să se păzească pacea şi libertăţile ce le-am îngăduit lor şi pe care le întărim prin cartea noastră de fată.
Procesul de centralizare
a statelor în Europa

Calmîc Vitalie
Bordeniuc Nichita

Centralizarea Rusiei
Procesul de centralizare politică a Rusiei s-a desfăşurat în paralel cu lupta pentru înlăturarea dominaţiei mongole. Cucerirea mongolă a fost favorizată de fărîmiţarea feudală şi de rivalităţile dintre cnezatele ruseşti. Rînd pe rînd, în intervalul 1237-1257, cnezatele ruseşti din nord-estul Rusiei au fost supuse de mongoli. Teritoriile cucerite nu erau administrate direct de tătari, ci de cnejii locali, care făceau legătura între populaţia cucerită şi comandantul tătar, faţă de care aveau obligaţia de a aduce tribut la data fixată. Tătarii nu se amestecau în treburile interne ale popoarelor supuse dominaţiei lor.
Orășenimea a sprijinit puterea centrală, deoarece meșteșugurile și comerțul se puteau dezvolta mai bine în condițiile unui stat centralizat. Orășenii au oferit regalității ajutoare bănești sub forma de împrumuturi și dari, sprijin militar prin mobilizarea "steagurilor" urbane, precum și specialiști pentru administrația statului. Ţăranii erau interesați în curmarea anarhiei feudale, pentru a putea să-și desfășoare activitatea în liniște. Numeroși mici nobili au intrat în slujba regalității, primind în schimb domenii sau alte favoruri regale. Clerul, căruia anarhia feudală îi amenința bunurile funciare, a sprijinit regalitatea cu resurse materiale și cu arme spirituale.
Un prim pas pe calea lichidării anarhiei feudale, a realizării unificării şi centralizării statale a fost făcut în anul 1469, cînd Ferdinand, moştenitorul Aragonului, s-a căsătorit cu Isabela, moştenitoarea Castiliei. În anul 1474, Isabela a devenit regina Castiliei, iar în 1479, Ferdinand a preluat coroana Aragonului. Astfel s-a realizat o uniune dinastică între cele două regate, fiecare păstrindu-şi suveranul, instituţiile şi obiceiurile.

Paralel cu lupta pentru eliberarea întregii Peninsule lberice de sub stăpînirea arabă, Ferdinand şi Isabela au promovat o politică de întărire a autorităţii regale. Anarhiei feudale i s-a pus capăt prin interzicerea războaielor personale între nobili şi privarea acestora de dreptul de a avea armate, sub pedeapsa distrugerii castelelor şi confiscării domeniilor. În politica de întărire a autorităţii regale, Ferdinand şi Isabela au beneficiat de sprijinul Bisericii Catolice. În anul 1478, au fost instituite tribunalele inchiziţiei, tribunale bisericeşti care îi judecau pe cei acuzaţi de erezie sau de infidelitate faţă de stat şi Biserică.

Un moment important în centralizarea statului francez l-a constituit domnia lui Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314). El a încercat să unifice sistemul fiscal prin introducerea impozitelor permanente. Filip a IV-lea a convocat mai des adunările reprezentanţilor stărilor (clerul, nobilimea, orăşenimea), dîndu-le un caracter organizat. Astfel s-a născut o instituţie nouă, numită ulterior Statele Generale. Aşa s-a instituit în Franţa monarhia stărilor.
În timpul domniei lui loan Fără de Ţară (1199-1216), autoritatea regală intră în declin. Acesta pierde posesiunile din Franţa, fiind deposedat de regele
Filip al II-lea August. Profitînd de slăbiciunea regelui, nobilimea, clerul şi orăşenii se aliază şi impun acestuia semnarea unui document cunoscut sub numele Magna Charta Libertatum (1215). Prin acesta, regele se obliga să respecte privilegiile nobilimii, ale Bisericii şi ale oraşelor. Acest document limita puterile regale, introducîndu-se principiul conform căruia regele se supune legilor ţării, şi nu stă deasupra lor. În anul 1215 se constituie chiar o adunare (Marele Consiliu), care veghea stabilirea impozitelor şi urmărea dacă hotărîrile regelui sînt în conformitate cu legile ţării. Nerespectarea lor de către rege dădea dreptul la răscoală.


Henric al III-lea (1216-1272) încearcă să se elibereze de constrîngerile Magnei Charte, ceea ce duce la izbucnirea unei revolte a nobililor şi orăşenilor. Regalitatea va ieşi înfrîntă, fiind obligată să recunoască adunarea reprezentativă a nobilimii şi orăşenimii bogate, viitorul Parlament englez. (In secolul al XIV-lea, acesta se va împărţi în două camere: Camera Lorzilor şi Camera Comunelor — structură care s-a păstrat pînă astăzi.) Astfel, în Anglia a luat naştere monarhia stărilor.
În fruntea Rusiei de Nord-Est, în acea vreme, se afla marele cneaz de Vladimir, sub autoritatea acestuia fiind cnezatele Tver, Reazan, Suzdal, laroslav etc. Marele cneaz primise yarlîk (privilegiu) de la hanul Hoardei de Aur, cu care era în relaţii de vasalitate. Doar marele cneaz avea relaţii directe cu Hoarda de Aur, căreia îi plătea tribut în numele întregii Rusii.
La mijlocul secolului al XIV-lea începe să se afirme Cnezatul Moscovei, aflat într-o zonă mai bine apărată din punct de vedere natural şi la intersecţia unor mari drumuri comerciale. Cneazul moscovit Ivan Kalita (1328-1341) reuşeşte să obţină funcţia de mare cneaz de Vladimir şi dreptul de a strînge tributul datorat tătarilor. in timpul domniei sale, Cnezatul Moscovei capătă o mare importanţă politică şi militară, devenind cel mai puternic cnezat rusesc. El va reprezenta nucleul în jurul căruia se va realiza unificarea cnezatelor ruseşti, centralizarea statului şi orga-nizarea luptei de eliberare de sub dominaţia Hoardei de Aur.
Început în timpul lui Dmitri Donskoi (1359-1389), procesul de unificare a cnezatelor sub egida Moscovei se va încheia sub domnia lui Ivan al III-lea (1462-1505). El a alipit cnezatele laroslav, Rostov, Novgorod, Tver, punînd, astfel, bazele statului rus centralizat, care în anul 1480 se va desprinde de sub tutela mongolă. În 1494, Ivan al III-lea îşi va lua titlul de „cneaz al întregii Rusii". Reformele sale administrative, legislative şi fiscale au contribuit la curmarea anarhiei interne şi la întărirea considerabilă a puterii centrale. Între organele centrale de conducere, un rol important îl avea Duma, adunare cu rol consultativ din care făcea parte marea boierime.
Ultimele rămăşiţe ale fărîmiţării feudale au fost înlăturate de Ivan al IV-lea (1533-1584), care a înfrînt rezistenţa cnejilor nemulţumiţi de întărirea autorităţii centrale. 1n conflictul cu marea boierime, el a recurs la teroare, masacrînd sau deportind mii de oponenţi. Datorită acestui fapt, a fost supranumit Ivan cel Groaznic. Expresie a creşterii puterii sale şi a prestigiului statului rus, Ivan al IV-lea a fost primul dintre suveranii ruşi care şi-a luat titlul de „ţar" (de la cuvîntul latinesc caesar — împărat). Ca urmare a unor războaie victorioase, statul rus îşi extinde stăpînirile înspre munţii Caucaz şi Ural.
Centralizarea statală
a constituit un proces istoric progresist, care a creat condiții prielnice dezvoltarii social-economice, progresului culturii și apariției națiunilor.
Întarirea statului a creat, în același timp, condițiile necesare pentru apărarea teritoriu-lui țarii sau pentru eliberarea unor teritorii aflate sub stapînire străină.
Mare cneaz al Moscovei şi al întregii Rusii (1533-1547), primul ţar al Rusiei (1547-1584). A consolidat statul
printr-un ansamblu de măsuri menite să stabilească privilegiile marii nobilimi. A ruinat şi distrus vechile familii boiereşti, a produs numeroase victime în rîndul lor.
Full transcript