The Internet belongs to everyone. Let’s keep it that way.

Protect Net Neutrality
Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

DUMPINGUL

Proiect
by

Irimia Roberta Carla

on 6 May 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of DUMPINGUL

DUMPING
Concurența neloială
Concurenţa neloială
desemnează acele situaţii în care activitatea comerciantului se realizează prin procedee nelegale, contrare uzanţelor comerciale.
DEFINIȚIE
Dumpingul
este o formă a discriminării de preț la scară internațională, care constă în vânzarea de mărfuri pe piaţa externă la preţuri mai scăzute decât cele de pe piaţa internă şi mondială, cu scopul înlăturării concurenţilor şi al acaparării pieţii externe.
Sediul materiei
Cele mai elocvente acte normative din domeniu sunt:
1. Clasificarea dumpingului în funcţie de obiect:
dumpingul de mărfuri şi servicii;
dumpingul valutar;
dumpingul social;
2. Clasificarea dumpingului în funcţie de periodicitate:
dumpingul sporadic;
dumpingul intermitent;
dumpingul continuu;
3. Clasificarea dumpingului în funcţie de efecte:
dumpingul condamnabil;
dumpingul necondamnabil;
Elementele dumpingului
Din punct de vedere tehnic, dumpingul are trei elemente:
valoarea normală a mărfii;
preţul de export, care este inferior faţă de valoarea normală;
marja de dumping, care reflectă decalajul dintre valoarea normală şi preţul de export.
Condiţiile dumpingului
Procedura antidumping
Procedura antidumping a fost reglementată detaliat în Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (articolele 5-21), desfășurându-se în trei
etape
distincte.
Iniţierea procedurii
Procedura se declanșează printr-o plângere scrisă adresată Comisiei Europene, pe care o poate face orice persoană fizică sau juridică, precum și orice asociație fără personalitate juridică, care are in interes legitim și acționează în numele industriei comunitare.
Plângerea trebuie să conțină dovada îndeplinirii celor trei condiții ale dumpingului (se dovedește faptul că importurile respective fac obiectul unui dumping, că s-a cauzat un prejudiciu și că există o legătură de cauzalitate între importurile supuse dumpingului și prejudiciul reclamat).
Plângerea este examinată de un comitet consultativ, compus din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi prezidat de către un reprezentant al Comisiei. Dacă, în urma examinărilor, reiese că plângerea nu conţine suficiente dovezi pentru a justifica iniţierea unei proceduri, plângerea este respinsă.
Dacă aparent există dovezi suficiente pentru a justifica declanşarea unei proceduri, Comisia trebuie să iniţieze această procedură în termen de 45 de zile de la data depunerii plângerii. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz de deschidere a anchetei.
ANCHETA
Ancheta este realizată de Comisie, în cooperare cu statele membre și vizează simultan atât dumpingul, cât şi prejudiciul. Perioada acoperită de investigare este, în principiu, o perioadă de minim şase luni, care sunt anterioare iniţierii procedurii (excepțional, Comisia poate alege, chiar nemotivat, o altă perioadă de investigare de șase luni care să nu fie cea anterioară inițierii procedurii).
În virtutea prerogativelor sale de investigare, Comisia are dreptul:
Comisia trimite chestionare părţilor implicate, poate cere statelor membre să furnizeze informaţii, să efectueze verificări şi controale, să efectueze anchete în ţările terţe, poate efectua vizite pentru a examina registrele părţilor implicate.
O anchetă se finalizează, în mod normal, în termen de cinsprezece luni de la iniţierea procedurii, fie prin închiderea procedurii, fie prin adoptarea unei măsuri definitive.
Finalizarea procedurii
Dacă, în urma consultărilor, reiese faptul că nu este necesară instituirea niciunei măsuri de protecţie şi dacă nu este exprimată nicio obiecţie din partea comitetului consultativ, procedura este încheiată.
Încheierea procedurii prin impunerea unor măsuri antidumping provizorii
Comisia poate institui măsuri provizorii, sub forma unor taxe antidumping provizorii dacă s-au respectat toate procedurile legale inițiate, s-a stabilit printr-o examinare preliminară pozitivă existenţa unui dumping şi a unui prejudiciu, iar interesul Uniunii Europene necesită o acţiune imediată pentru a limita producerea unui astfel de prejudiciu sau a împiedica producerea unui de prejudiciu (în acestă din urmă situație, prejudiciul constă în amenințarea cu producerea unui pagube materiale pentru industria comunitară).
Încheierea procedurii prin impunerea unor măsuri antidumping definitive
În cazul în care s-a stabilit, în urma investigațiilor, că există practică de dumping şi că s-a produs un prejudiciu ca rezultat al acesteia, iar interesul Uniunii Europene reclamă o acţiune în acest sens, Consiliul poate institui taxe antidumping definitive.
Taxele antidumping se aplică, prin Regulamente ale Consiliului Europei, fiecărui furnizor sau fiecărei țări furnizoare în parte. În aceste Regulamente trebuie să se facă anumite mențiuni, considerate esențiale (numele exportatorilor sau al țărilor respective; descrierea produsului; o sinteză a faptelor și a considerentelor necesare pentru stabilirea situației de dumping sau a prejudiciului cauzat).
Există posibilitatea ca, în urma primirii avizul comitetului consultativ, Comisia Europeană să poate dispune suspendarea măsurilor pentru o perioadă de nouă luni, cu facultatea de a prelungi acea perioadă până la un an, doar în cazul în care condițiile pieței sunt temporar schimbate și este improbabil ca prejudiciul să reapară.
Cazul Willi Betz
Cazul T-118/96
Industria producătoare de biciclete din Thailanda c. Consiliul Uniunii Europene

Solicitantul, Thai Bicycle Industry Co Ltd, este o societate din Thailanda, care produce biciclete și le exportă în Comunitate. Se produc, de asemenea, piese de biciclete și motociclete.
În urma unei plângeri depuse de Asociația Europeană a producătorilor de biciclete, la 3 februarie 1994 Comisia a publicat un aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de biciclete originare din Indonezia, Malaezia şi Thailanda.
Practicile neloiale care se pot întâlni în cadrul relaţiilor comerciale externe ale Comunităţii sunt practicile de dumping şi subvenţii, obstacolele la comerţ şi contrafacerea.
Convenția Uniunii de la Paris , pentru protecția proprietății industriale (23 martie 1883);
Acordul GATT (Geneva 1947);
Codul Anti-dumping semnat la Geneva 1979 și ratificat și de România în 1980;
Acordul de la Marrakech (15 aprilie 1994) privind crearea Organizației Mondiale de Comerț;
Tratatul de la Mastricht din 1992.
Clasificarea dumpingului
Importurile trebuie să facă
obiectul
unui dumping;
cauzarea unui
prejudiciu
material, unei industrii comunitare;
Este necesară îndeplinirea cumulativă a trei
condiții:
existența unei
legături de cauzalitate
între prejudiciu și importurile care fac obiectul dumpingului.
Etapele procedurii antidumping:
• formularea unei plângeri antidumping;
• desfășurarea unei anchete;
• impunerea unor măsuri antidumping.
• să determine dacă produsul respectiv este supus practicii de dumping și cauzează prejudicii în cadrul Comunității când este pus în liberă circulație;
• să verifice dacă prețul de export al produsului este mai scăzut decât valoarea normală a unui produs similar;
• să trimită chestionare părţilor implicate;
• să ceară statelor membre să furnizeze informaţii;
• să efectueze verificări şi controale;
• să deruleze anchete în ţările terţe;
• să efectueze vizite pentru a examina registrele părţilor implicate;
• să aranjeze o întâlnire cu părţile interesate care solicită astfel de întâlniri;
Procedura antidumping poate fi încheiată prin trei modalități:
• fără instituirea niciunei măsuri antidumping;
• prin impunerea unor măsuri antidumping provizorii;
• prin impunerea unor măsuri antidumping definitive
Încheierea procedurii fără instituirea unor măsuri antidumping
Procedura se finalizează și în următoarele cazuri:
• plângerea antidumping este retrasă înaintea inițierii investigațiilor (cu titlu de excepție, procedura nu se finalizează dacă este în interesul Comunității să se parcurgă și celelalte etape);
• acuzația este nefondată sau dumpingul şi prejudiciul sunt considerate neglijabile, nesemnificative;
• se primesc angajamente voluntare satisfăcătoare din partea oricărui exportator şi acestea sunt considerate acceptabile de către Comisie.
Există posibilitatea conferită industriei comunitare sau oricărei alte părți interesate, (inclusiv la inițiativa Comisiei sau la cererea unui stat membru) de a furniza, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a măsurilor, informaţii suficiente care să indice nu sunt viabile sau eficiente măsurile antidumping adoptate anterior, fapt ce poate determina redeschiderea unei noi anchete, pentru a examina efectele produse asupra preţurilor respective.
STUDII DE CAZ
Există numeroase cazuri de dumping social, în jurisprudența comunitară, însă unul dintre cele mai importante este cazul transportatorului german Willi Betz. Acesta (cu sediul în Reutlingen, Baden-Wurtemburg, 7000 de angajaţi și o cifră de afaceri de 0,7 miliarde de euro), s-a aflat de-a lungul anilor pe prima pagină a ziarelor din presa de specialitate deoarece angaja şoferi din Europa de Est pentru camioanele sale.
Pentru aceeași cifră de afaceri, ocuparea forței de muncă a unui șofer din estul Europei, în cazul în care acesta din urmă este plătit în jumătate faţă de omologul său UE, reduce ponderea costurilor salariale pentru aproximativ 14% din costurile de operare.

La 13 octombrie1995, Comisia a adoptat regulamentul provizoriu, care a impus un drept antidumping provizoriu de13,2% la importurile de biciclete ale reclamantului. Atunci când instituțiile, care acționează sub regulamentele de bază, adopta măsuri specifice de protecție împotriva dumping-ului, se bucură de o largă putere,cu motive în funcţie de complexitatea economică, politică și legală pe care le au situaţiile ce trebuie examinate. Rezultă că revizuirea unor astfel de evaluări de către instanța comunitară trebuie să fie limitată la verificarea relevantă a respectării normelor procedurale, dacă faptele cu privire la care decizia atacată au fost cu exactitate declarate și dacă a existat o eroare vădită de aprecierea faptelor sau un abuz de putere.

Proiect realizat de:
Harcu Oana
Hriscu Simona
Irimia Roberta Carla
Full transcript