Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Sisteme de sănătate în tranziție - Norvegia

Sisteme de sănătate în tranziție - Norvegia
by

Ioana Bouariu

on 17 May 2010

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Sisteme de sănătate în tranziție - Norvegia

România Organizația Mondială de Sănătate a declarat, deşi sistemul public de sănătate din România s-a îmbunătăţit în ultimii ani, este încă slab după standardele europene. Sistemul de sănătate este finantat din fondurile publice (contributii obligatorii si taxe), asigurări private, dar si din costuri suportate direct de pacienti. În 2007, cheltuielile cu asigurările de sănătate au reprezentat doar 3,9% din PIB, valoarea minimă din Europa. În domeniul calitătii serviciilor sanitare, România ocupă locul 32 din 33 de tări europene, după Ungaria, Slovacia si Albania, potrivit unui studiu al Health Consumer Powerhouse. Soluţii..? Norvegia Solutia problemelor din sistemul de sănătate din România se află în cunoștinele dobândite din experienta altor tări, care au cunoscut eșecul sistemelor centralizate și beneficiile diversificării serviciilor oferite consumatorilor. Model al dezvoltării umane una dintre cele mai bogate ţări din lume;
cel mai mare PIB pe cap de locuitor;
IDU=0.971, cea mai mare valoare pe plan mondial;
cea mai paşnică ţară din lume, potrivit Global Peace Index;
sistem universal de sănătate, învățămînt superior subvenționat şi un sistem de securitate socială cuprinzător;
Evolutia stării de sănătate Speranța de viață la naștere este folosită ca indicator al stării generale de sănătate a populației. În Norvegia, este de 78.2 ani pentru bărbaţi şi 82.7 ani pentru femei. Absenţele de la locul de muncă din cauza bolii însumează aproape 7% din numărul total de zile lucrătoare. 1% dintre acestea sunt pe termen scurt şi auto-certificate, în timp ce 6% sunt certificate de către un medic. Procentul de fumători a scăzut de la 31% în 1980 la 26% în 2004. Rata mortalităţii din cauza fumatului a fost în scădere începând cu 1990.
Norvegia a fost printre primele ţări care au introdus o interdicţie totală la publicitatea și promovarea tutunului, inclusiv publicitatea indirectă. Proporţia de membri obezi şi supraponderali din populaţie a fost de 35% şi, respectiv, 8% în 2004, în timp ce în 1995 locuitorii supraponderali şi obezi au totalizat 27% şi 5%, respectiv. Sistemul de sănătate Structura organizatorică este bazată pe principiul de acces egal la servicii: toţi locuitorii ar trebui să aibă aceleaşi posibilităţi de a accesa serviciile de sănătate, indiferent de statutul social sau economic şi localizarea geografică. Pentru atingerea acestui obiectiv, structura organizatorică are trei nivele care oglindesc nivelurile politice: nivel naţional / de stat, cele patru regiuni de sănătate, judetele si municipalităţile. În ceea ce priveşte formarea profesională a medicilor, în fiecare an aproximativ 500 de studenţi se alătură programelor de formare medicală în Norvegia. Educaţia şi specializarea medicilor este finanţată în totalitate de către guvernul central. Sistemul asigurărilor sociale Punctele-forte ale sistemului de sănătate norvegian includ furnizarea de servicii de asistenţă medicală pentru toți cetățenii bazate pe nevoie (indiferent de venitul personal), responsabilităţi locale şi regionale, angajamentul public şi interesul politic în îmbunătăţirea sistemului de sănătate. Toate persoanele asigurate beneficiază de cazare și tratament gratuit, inclusiv medicamente, în spitalele publice. Municipalitatea și Sistemul Național de Asigurări Sociale acoperă cea mai mare parte din cheltuieli. Pacientul trebuie să plătească însă o parte din costul de tratament la un medic generalist sau pentru tratamentul în ambulatoriu de specialitate și pentru a vizita un psiholog / psihiatru, pentru prescrierea de anumite medicamente, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor de transport în legătură cu anumite consultații sau tratamente. Rezidenţii din SEE şi din UE au, în principiu, acelaşi acces la serviciile de sănătate ca norvegienii, şi cheltuielile sunt rambursate în conformitate cu reglementările SEE şi unele acorduri bilaterale. Străini din afara SEE trebuie să plătească costul integral pentru serviciile primite (în cazul în care nu există un acord bilateral). Nu există reglementări explicite cu privire la ceea ce sistemul public de sănătate ar trebui sau nu ar trebui să acopere. Cum a remarcat și Michael Moore în documentarul 'Sicko', sistemul norvegian plăteste chiar şi pentru tratamente spa în Insulele Canare. Finantarea sistemului de asigurări de sănătate Sistemul de sănătate norvegian este predominant bazat pe fiscalitate şi este construit pe principiul de a oferi tuturor locuitorilor egalitatea accesului la servicii, indiferent de statutul lor social, localizare şi venituri. Cheltuielile publice pentru sănătate reflectă politica sanitară a statului. Conform datelor OCDE, totalul cheltuielilor de sănătate reprezintă aproximativ 12% din PIB, si au fost suportate în proporție de 84% de către stat, 15% din contribuțiile cetățenilor şi ~ 1% din alte surse private. Comparând cheltuielile totale de sănătate ca procent din PIB, Norvegia s-a clasat pe locul patru în 2002 printre ţările membre ale OCDE. Sistemul fiscal norvegian este caracterizat de nivelul relativ ridicat al impozitelor indirecte.
Taxa pe valoarea adăugată şi a accizelor reprezintă aproximativ 30% din veniturile fiscale totale.
Impozitul pe venit personal şi impozitul pe avere netă percepute persoanelor fizice reprezintă aproximativ 35% din veniturile fiscale totale, iar impozitul pe profit și contribuțiile angajatorilor la asigurări sociale se ridică la aproximativ 18%.
Taxele percepute pentru activitatea de petrol reprezintă aproximativ 13,5% din veniturile fiscale totale. Din datele Institutului de Statistică din Norvegia, se observă o creștere a contribuțiilor angajatorilor la asigurările sociale cu aproape 50% în 2009 față de 2004, destinate în special sistemului public și o creștere cu 45,5 % a contribuțiilor angajaților la asigurările sociale publice și private. Reforme Actul privind Drepturile Pacienților 1999 Sistemul medicilor generaliști 2001 Reforma spitalelor din 2002 Serviciul gratuit de informare (internet şi telefon) Provocările actuale constau în măsuri pentru a reduce abuzul de alcool şi de droguri în rândul tinerilor, îmbătrânirea populaţiei şi impactul acesteia, globalizarea în termeni de declașarea unor eventuale pandemii și tehnologia informaţiei în sectorul sănătăţii. Concluzii Sistemul de sănătate norvegian este un sistem pe bază pe impozite care protejează toți cetățenii. Este construit pentru a oferi tuturor acces egal (și în mare parte gratuit) la serviciile de sănătate, indiferent de starea socială şi economică a acestora. Politica de asistenţa medicală a fost mereu o prioritate politică în Norvegia. Obiectivele naţionale au constat în îmbunătăţirea nivelului de sănătate a populaţiei şi distribuirea de servicii de sănătate în funcţie de nevoile populației. Experienţa din sistemul de sănătate norvegian ilustrează faptul că este posibilă atingerea unor astfel de obiective concrete pentru dezvoltarea socială, prin reforme solide si un context economic si politic favorabil.
Full transcript