Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Dozimetrie.Efectele radiatiilor

No description
by

Roxana-Cristina IOAN

on 12 May 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Dozimetrie.Efectele radiatiilor

In primul rand,
dozimetria
ca termen desemneaza acel capitol al fizicii care studiaza
tehnica masurarii dozelor de radiatie.
Diversitatea tipurilor de radiatii a impus definirea unui sistem de masurare a efectelor biologice ale radiatiilor cu marimi corespunzatoare intregului domeniu si unitati de masurare adecvate
1.Dozimetrie
Dozimetrie.Efectele radiatiilor
nucleare asupra corpului uman

Măsurăm nivelul de radiaţii la care o persoană este expusă şi riscul rezultat în urma expunerii, folosind conceptul de
doză
, care în termeni simpli, este o măsură a energiei livrate de respectiva radiaţie către ţesutul uman.

Cea mai simplă formă de exprimare a dozei este doza absorbită, care se defineşte ca fiind energia absorbită de radiaţie într-un kilogram de ţesut.

Unitatea de doză absorbită se exprimă în Joule pe Kilogram (J/kg) şi are denumirea de gray (Gy)Unitatea tolerată de doză absorbită este rad-ul (radiation absorbed dose). 1 Gy = 100 rad.

Deoarece o doză absorbită, în cazul unei radiaţii alfa, produce mai multe distrugeri ţesuturilor vii faţă de aceeaşi doză produsă de radiaţiile beta şi gama, doza absorbită se înmulţeşte cu o constantă (care este egală cu 20 pentru radiaţiile alfa şi cu 1 pentru cele gama şi beta), pentru a obţine doza echivalentă. Această doză echivalentă este măsurată în următoarele unităţi – Sievert (Sv) sau rem (1 Sv = 100 rem).
In situaţia expunerii la doze care depăşesc limitele maxim admise, fie că vorbim de personal care lucrează în mod direct cu sursele de radiaţii sau de persoane afectate în cazul unui accident nuclear efectele asupra sănătăţii acestora depind în mare măsură şi de modul de contaminare.
Contaminarea externă se referă la depunerea accidentală pe piele sau îmbrăcăminte a radionuclizilor fixaţi, incluşi sau adsorbiţi pe/în particule de praf. Iradierea organismului rezultă din radiaţiile beta şi gamma ale radionuclizilor contaminanţi care produc arsuri caracteristice, în funcţie de activitatea şi timpul de înjumătăţire fizică a acestora şi de energia radiaţiilor. Acestea pot evolua asemănător cu arsurile produse de orice alt agent fizic sau chimic.
Moduri de contaminare
Contaminarea internă este dată de pătrunderea accidentală a radionuclizilor în organism prin inhalare, ingestie sau prin piele.
Contaminarea internă prin inhalare se datorează prafului sau aerosolilor contaminaţi de căderile radioactive provenite de la testele sau de la accidentele nucleare majore. Gradul de contaminare internă pe această cale depinde de caracteristicile particulelor radioactive (încărcare radioactivă şi electrostatică, mărime, densitate, compoziţie chimică etc.).
Contaminarea prin piele (absorbţie tegumentară), are importanţă redusă; puţini radionuclizi diluaţi în apă pătrund prin tegumentele intacte (cazul celor din grupele alcalinelor şi alcalino-pământoaselor). In primele 12 zile de după accidentul de la Cernobâl, principala cale de contaminare a omului a fost cea prin inhalare, după care ponderea a trecut la cea prin ingestie.
Radionuclizii pătrunşi în organism, în funcţie de proprietăţile fizice şi chimice (ale elementelor chimice din care fac parte) sunt metabolizaţi diferit, putând fi împărţiţi astfel:
transferabili, sunt radionuclizii în combinaţii solubile în mediul biologic, care difuzează cu uşurinţă în organism, precum: hidrogen 3, carbon 14, radiu 226, cesiu 137, cesiu 134, stronţiu 90, stronţiu 89, iod 131 etc.,

Efecte biologice
Realizatori: Ioan Roxana-Cristina & Robescu Gabriela-Adelina
netransferabili, radionuclizii în combinaţii insolubile la orice pH din mediul biologic, practic difuzează puţin sau de loc în corp, chiar dacă au trecut de bariera intestinală. Acesta este cazul plutoniului 239 care are ca organ critic ficatul, unde staţionează ceva timp, după care este eliminat prin urină.
O atenţie deosebită este acordată de specialiştii în radioprotecţie radionuclidului hidrogen 3, numit şi tritiu, cu care se poate contamina mediul, implicit şi omul, în condiţii de funcţionare necorespunzătoare a unei centrale nucleare cu reactor CANDU (cum este şi cea de la Cernavodă). Tritiul este reţinut în organism aproape 100% la pătrunderea pe cale pulmonară, 50% prin pielea intactă şi 100% pe cale digestivă (mai ales din apa contaminată), dar este eliminat repede.
Full transcript