Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Marele clasic al literatuii române: Ioan Slavici

No description
by

Dumitrita Toderica

on 28 November 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Marele clasic al literatuii române: Ioan Slavici

Marele clasic al literatuii române: Ioan Slavici
Debutează în Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău.
Împreună cu Eminescu pune bazele Societăţii Academice Sociale Literare România Jună şi organizează, în 1871, Serbarea de la Putna a Studenţimii române din ţară şi din străinătate. La finele anului 1874, se stabileşte la Bucureşti, unde este secretar al Comisiei Colecţiei Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale şi G. Coşbuc, editează revista Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua şi Gazeta Bucureştilor.
In 1903 i se acorda Premiul Academiei Române .

Mara (1870);
Din 2 lumi (1920);
Cel din urmă armaş (1923);
Din bătrâni (1902).



Zâna Zorilor (1908);
Floriţa din codru (1908);
Ileana cea şireată (1908);
Doi feţi cu stea în frunte (1908);
Petrea-Prostul (1908);
Limir-Imparat (1908);
Spaima-zmeilor (1908).
Cite ceva despre Mara
Romanul Mara a fost publicat in 1894, in revista Vatra. Romanul este conceput iniţial ca o nuvela. "Scriitorul işi intitulează Mara nuvela, determinat, probabil, de convingerea ca romanul avea îndatorirea sa fie o freşcă socială, cum credea a nu fi lucrarea sa. Abia mai tarziu in 1906, cand publica Mara in volum, specifica ca roman. Conceput in punctul de plecare ca novela, Mara depaşeşte în cursul elaborării intenţia iniţiala a scriitorului, cum se intamplă uneori in literatura.
Romanul Mara este structurat in 21 de capitole, purtand titluri semnificative pentru continutul acestora. Opera se constituie prin imbinarea dintre romanul Marei, care urmareste destinul eroinei si romanul iubirii, care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului erotic Persida-Natl.
Semnificatia titlului este sugestiva, deoarece aceasta creatie este, mai intai, romanul Marei, al carei destin constituie axa fundamentala a epicii, fiind si "prima femeie-capitalist din literatura noastra" . Pe ea n-o intereseaza averea, ci banii, care ii aduc respect si impacare. Mara se incadreaza in vederile etice ale autorului, care considera ca oamenii trebuie sa fie chibzuiti, harnici si virtuosi, ea intruchipandun adevarat exemplu de moralitate.
Tema romanului o constituie freşca sociala a lumii ardelenesti, cu moravurile ei specifice, intr-un spatiu real asezat la interferenta satului cu orasul,intr-un targ ardelenesc, Radna, situat langa Lipova si aproape de sfarsitul secolului al XIX-lea si cu o anumita psihologie, proprii burgheziei aflate in ascensiune.
Romanul incepe prin a prezenta personajul ce-i da nume: Mara, o femeie ramasa vaduva cu doi copii (Persida si Trica) .Mara isi iubea foarte mult copii si tocmai de aceea era capabila sa faca totul pentru binele lor. Strangea bani zi de zi pentru ei doi si pentru in mormantare. Dorea mereu ca fata ei sa fie deosebita si baiatul la fel. Pe fata voia s-o trimita la manastire sa fie bine educata, ea simtind ca nu-i va putea da o buna educatie de una singura, iar pe baiat voia sa-l faca ucenic, calfa la casa lui Bocioaca.
Ioan Slavici
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, județul Vrancea) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.[1]
Nuvele
Popa Tanda;
Scormon;
Gura satului;
Budulea Taichii;
Moara cu noroc (1881);
Comoara (1896);
O viaţă pierdută;
Vatra părăsită (1900);
O jertfă vieţii;
Pădureanca (1884).

Cele mai reprezentative lucrari ale sale sunt:
Romane
Povesti
Relatarea acţiunii se face din perspectiva auctorială, adica naraţiunea este la persoana a III-a, Slavici fiind omniscient si omniprezent. Romanul are si o certă valoare etnografică, prin descrierea obiceiurilor ardeleneşti, atat cele religioase cat si acelea referitoare la cultura si mentalitatea oamenilor de diferite etnii, ce convietuiau pe aceste meleaguri: romani, sasi, unguri.
Full transcript