Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

METODA OBSERVATIEI

No description
by

Andreea Bica

on 4 March 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of METODA OBSERVATIEI

Formele observaţiei
În funcţie de:

În funcţie de orientarea actului observaţional:
obiectivele urmărite
Scurt istoric
cea mai veche metodă de cercetare
METODA OBSERVATIEI
urmărire intenționată
a manifestărilor comportamentale
şi a contextului situațional al individului sau a grupului
înregistrare exactă, sistematică
Definiție
știinţele naturii (Claude Bernard)
prezentă în toate domeniile cunoașterii:
pozitivism (Auguste Comte)
sociologie (Emile Durkheim)
psihologie (Theodule Ribot)
încă din secolul XIII, Roger Bacon diferenţia observaţia pasivă și naivă de observaţia activă şi savantă (Zlate, 2000).
prezenţa sau absenţa intenţiei:

observaţia
ocazională (neformală, cotidiană, lipsită de reguli)
accidentală (apare intr-un context experimental, atunci cand cercetatorul constată aspecte inedite ce pot duce la concluzii neaşteptate, deşi scopurile iniţiale ale cercetării sunt altele
sistematică (după un plan riguros, în mod natural, într-un proiect de cercetare/investigaţie/experiment, având scopuri precise)
autoobservaţia
observaţia propriu-zisă
prezenţa sau absenţa observatorului
directă
indirectă, mediată
cu observator ignorat/ascuns
durata observării
continuă
discontinuă
integrală
selectivă
A observa nu înseamnă a vedea, ci mai degrabă a înţelege, a analiza si organiza realitatea care intră sub incidența simțurilor noastre.
Atunci când "vedem" lucrurile se impun privirii noastre; cand observăm - dezvoltăm o atitudine activă, cautăm, selectăm.

În observație, cercetătorul (personalitatea lui) este cel mai important instrument; cu ajutorul lui sunt adunate informațiile, înțelese, analizate și organizate. Acest fapt asigură observației, în egală masură, resurse și limite deosebite (Dafinoiu, 2002).
Caracteristicile observaţiei
precizia
focalizarea
nivelul de constientizare a prezenţei observatorului
durata
nivelul de informare oferit subiectului
Asemanarea dintre observație și experiment reprezintă constatarea unor fapte menite a fi soluție unor paradigme.
Diferența dintre cele două se evidențiază în funcție de natura întrebării. În primul caz, întrebarea este deschisă, cercetătorul neavând o ipoteză care să stabilească o relație de tip cauză-efect, precum în contextul verificării experimentale.
Factorii determinanti ai observatiei
prezența observatorului: "prezența unei persoane care observă poate schimba fundamental conduita celorlalți" (Cosmovici, 1996).
personalitatea observatorului (după Fraisse și Piaget):
inteligenți, de o fină autoobservație
act observațional îndreptat spre familie și prieteni, dar mai puțin sociabili și cu un temperament artistic.
foarte inteligenți, dotați artistic, mai puțin sociabili și buni observatori ai persoanelor necunoscute.
gradul de asemănare între observator și observat
nivelul experienței acumulate
Conținutul observației
După clasificarea lui Valeriu Ceausu (1978), avem:

simptomatica stabilă

înălțime
greutate
lărgimea umerilor
simptomatica labilă
circumferința toracică
grosimea membrelor
circumferința și diametrul cranian
circumferința abdominală
lungimea membrelor

modificările vegetative

vorbirea
Particularitățile bioconstituționale
Printre cele mai cunoscute tipologii le enumerăm pe cele întocmite de Ernst Kretschmer și William Herbert Sheldon:

Picnicul
structură corporală scundă, îndesată,
sistem osos fragil
musculatură slab dezvoltată
formă rotundă a feței
inteligența concretă
conformism
oscilează între tristețe și veselie
Astenicul
extremitățile și gâtul alungite
umeri apropiați și spațiu toracic strâns
longilin
inteligență abstractă
nonconformist
interiorizat
oscilează între iritabilitate și calm
Atleticul
musculatură dezvoltată
umeri mai largi decât bazinul
direct și deschis în manifestări
mare nevoie de mișcare
prezintă malformații corporale cu varii efecte în plan temperamental
Displasticul
pantomimica
mimica


Complementară tipologiei descrise de Kretschmer este biotipologia propusă de W. Sheldon ce interpretează din perspectiva embriologică un număr de 17 variabile precum:
ectomorf
mezomorf
endomorf
greutatea
dezvoltarea toracelui
înalțimea

Conduita expresivă
Cuprinde:
pantomimica
mimica
modificările vegetative
vorbirea
Pantomimica
atitudini corporale
mers
gesturi
Mimica
ochii
fruntea
obrajii
sprâncenele
gura
privirea
Modificările vegetative
conferă indicii importante în legatură cu intensitatea, amploarea, durata reacțiilor emoționale.
Conduita verbală
aspectul formal:
intensitatea
fluența
debitul
intonația
pronunția
aspectul semantic
structura vocabularului
cantitatea de informație
nivelul de abstractizare
coerența în raționamente
plasticitate/expresivitate
Conduita reflexiv
ă
atitudinea subiectului față de sarcina dată:
cooperare
dezinteres
atitudinea față de experimentator:
participare motivată
lipsa de implicare
politețea
comunicarea
indiferența
lipsa de cooperare
Protocolul observației
Conține:
datele de pașaport ale subiectului
date privitoare la particularitățile concrete ale situației experimentale
conținutul observației
Avantajele și dezavantajele utilizării metodei observației (Dincă, 2003):
procedura simplă de selecție a subiectilor
permite descrierea evenimentelor așa cum au loc în realitate
permite accesul la informații pe care subiectii nu sunt dispuși să le ofere
este relativ putin costisitoare
nu poate fi folosită în cazul unor grupuri foarte mari
nu pot fi culese informații despre trecut și nu permite predicții
observatorul poate prezenta o sursă de eroare
rezultatele nu sunt generalizabile
Observatorul ca sursă a erorii
lipsa de abilitate
inconsistența datelor de observație
atitudinea observatorului
lipsa de cunoștinte
lipsa de familiaritate cu grupul observat
distorsionarea informațiilor
așteptările ca sursă de eroare
În stadiile inițiale ale unei cercetari pe o anumită temă, este posibil ca experimentele de laborator și studiile corelaționale să nu fie cele mai adecvate, în condițiile în care se pot înregistra progrese mai importante prin observarea fenomenului care ne interesează în condiții naturale( Atkinson, 2002).
Spre exemplu, profesorul Shirley Strum a făcut un asemenea studiu în Kenya, timp de 20 de ani; ea a identificat și a urmărit zilnic comportamentul babuinilor și interacțiunile sociale. Rezultatele studiilor sale au oferit informații remarcabile referitoare la abilitățile psihice ale babuinilor și la rolul relațiilor de prietenie în contextul social.
Reguli de observare
În orice activitate de observare, cercetătorul e nevoit să-și pună o serie de întrebări: Ce va observa? Cum va observa? Cum să înregistreze faptele observației? Cum să le interpreteze în vederea teoretizării? (Chelcea, 2001).
În aceste circumstanțe, Ruth C. Kohn și Pierre Negre elaborează un model al cercetării ce stabilește anumite reguli în activitatea de observare:
Metoda observației
Ce este observația?
Scurt istoric
Formele observației
Caracteristicile observației
Factorii determinanți ai observației
Conținutul observației
Particularitățile bioconstituționale
Conduita expresivă
Conduita verbală
Conduita reflexivă
Protocolul de observație
Avantaje şi dezavantaje
Reguli

Bibliografie
[1] Aniţei, M., (2007).
Psihologie experimentală
, Editura Polirom, Bucureşti.
[2] Atkinson, R., (2002).
Introducere în psihologie
, Editura Tehnică,Bucureşti.
[3] Ceauşu, V., (1978).
Cunoaşterea psihologică şi condiţia incertitudinii
, Editura Militară, Bucureşti.
[4] Cosmovici, A., (1996).
Psihologie generală
, Editura Polirom, Iași.
[5] Chraif, M., (2013),
Psihologie experimentală. Suport de curs
, Editura Universitară, Bucureşti.
[6] Dafinoiu, I., (2002).
Personalitatea. Metode calitative de abordare: Observaţia şi interviul
, Editura Polirom, Iași.
[7] Chelcea, S., (2001).
Metodologia cercetării sociologice
, Editura Economică, București.
[8] Dinca, M., (.2003).
Metode de cercetare în psihologie
, Editura Titu Maiorescu, Bucureşti.
[9] Zlate, M., (2000).
Introducere în psihologie
, Editura Polirom, Iași.
Bica Andreea
Toma Patricia
si
Full transcript