Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Razboiul Transnistrean

No description
by

Dorel Popa

on 11 March 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Razboiul Transnistrean

Cauzele care au generat conflictul
Desfasurarea conflictului
Conventia Snegur-Elțin
In seara zilei de 1 martie 1992, gardiștii și cazacii au provocat un incident la o petrecere, apoi au atacat poliția din Dubăsari chemată în ajutor. Polițiștii au deschis foc, omorînd un cazac, după care s-au retras. Sediul poliției a fost atacat de gardiști și cazaci, care i-au făcut prizonieri pe polițiști, dezarmîndu-i.
Comitetul executiv raional și toți polițiștii din Dubăsari s-au retras în satul Cocieri, care a devenit un centru de rezistență, aici refugiindu-se locuitori din satele vecine. Gardiștii au întrat în Cocieri cu transportoare blindate, deschizînd foc asupra trecătorilor.
Podurile de peste Nistru - de la Vadul lui Vodă, Tighina, Camenca, Rabnița au fost blocate de cazaci, instalînd "posturi de control " cu cîte un blindat. Astfel de posturi au fost create și pe șoseaua Tiraspol-Dubăsari și la barajul hidrocentralei Dubăsari.

20 iunie - podul de peste Nistru a fost ocupat de gardiști după atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orașul va fi invadat de armată și de forțele separatiste. In toată această situație, Moldova este acuzată de agresiune armată. Luptele de la Tighina au prezentat cel mai violent episod al războiului de pe Nistru;
21 iulie – la Moscova președintele Republicii Moldova și a Federației Ruse semnează în prezența liderului separatist de la Tiraspol ”Convenția cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova”, document ce a marcat încetarea oficială a războiului din Transnistria.
Republica Moldova și Federația Rusă,

năzuind spre încetarea totală și cît mai grabnică a focului și spre reglementarea conflictului armat din raioanele nistrene prin mijloace pașnice;
reafirmîndu-și atașamentul față de principiile Statutului ONU și Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa;
salutînd înțelegerea de principiu realizată la 3 iulie 1992 între Președintele Republicii Moldova și Președintele Federației Ruse, au convenit următoarele:
Articolul 1:Din momentul semnării Convenției, părțile în conflict își asumă angajamentul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului, precum și a oricăror acțiuni armate, una împotriva celeilalte.
Articolul 4:Unitățile Armatei a 14-a a Forțelor Armate ale Federației Ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta cu strictețe neutralitatea. Cele două părți în conflict își asumă obligația de a respecta neutralitatea și de a se abține de la orice acțiuni ilicite față de patrimoniul militar, față de militarii acestei armate și membrii familiilor lor.
Articolul 8:Prezenta Convenție intră în vigoare din momentul semnării.
Acțiunea prezentei Convenții este suspendată prin acordul comun al părților sau în cazul în care una din părțile contractante o denunță, fapt care implică încetarea activității Comisiei de control și a contingentelor militare afectate acesteia.
Perfectat la Moscova în data de 21 iulie 1992.

Pentru Republica Moldova MIRCEA SNEGUR

Pentru Federația Rusă BORIS ELȚIN
$1.25
Joi, Martie 05, 2015
Vol XCIII, No. 311
Transnistria
Memorandumul Kozak 2003
Numit și „Planul Kozak”, numit după inițiatorul său Dmitri Kozak, a fost o propunere din 2003 ce viza o soluționare definitivă a conflictului dintre Republica Moldova și regimul separatist din Transnistria, prin constituirea a unui stat moldovenesc federal asimetric. Acesta mai prevedea staționarea trupelor rusești pe teritoriul Moldovei pentru încă 20 de ani (până în 2023).
Războiul de pe Nistru
Memorandum
CÎND
11 august 1989: În întreprinderile de subordonare unională, se formează soviete muncitorești, numite Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii române, a alfabetului latin și a reformelor democratice.
1990 Cu sprijinul direct al Armatei a 14-a, sunt formate unități paramilitare ilegale secesioniste, sunt organizate cu sprijinul OSTK mitinguri și referendumuri.
1991 Au loc acțiuni de înlocuire ale autorităților Republicii Moldova cu cele ale "republicii nistrene". Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autoritățiilor statului Moldova, separatiștii își constituie o impresionantă forță armată.

DE CE
Teritorial-statutare: declanşarea conflictului cu autorităţile constituţionale ale ţării a avut ca obiectiv principal acapararea unei părţi a teritoriului Republicii Moldova.
Geopolitice: crearea platformei de presiune politică în scopul menţinerii Moldovei în sfera de influenţă a Rusiei, pentru a preveni presupusa unire cu România, crearea în acest scop a enclavei ruse la frontiera moldo-ucraineană;
Cultural-lingvistice: nemulţumirea minorităţii - vorbitorilor de limbă rusă de introducerea limbii moldoveneşti în calitate de limbă de stat.
Socio-economice: ameninţarea de redistribuire a puterii şi a resurselor economice în regiunea transnistreană;
Socio-ideologice: opunerea de rezistenţă a nomenclaturii de tip sovietic proceselor de democratizare şi încercările lor de a-şi menţine statutul în cadrul vechiului sistem.
Etno-demografice: tendinţa de a mobiliza şi a angaja în lupta cu autorităţile legale ale Republicii Moldova.
UNDE
1997 Memorandumul privind principiile de normalizare a relațiilor dintre Republica Moldova și Transnistria; un memorandum privind dreptul transnistrenilor la activităţi economice externe. Acest memorandum a funcţionat mult timp. Însă acum nu este aplicat. Probabil este vorba de o tentativă pentru crearea condiţiilor de strangulare economică, cu scopul de a forţa Transnistria să renunţe la poziţia sa corectă.
În iulie 2002, OSCE, împreună cu mediatori ruși și ucraineni au semnat un document care conținea premise pentru reunificare Moldovei într-o federație. Neconcordanțe fundamentale asupra împărțirii puterilor au făcut imposibilă aplicarea acestui document.
Consecințe economice
Pierderi economice
Conflictul armat a generat deteriorarea situației economice pe ambele maluri ale Nistrului, și a contribuit la adîncirea crizei economice, care a inceput încă din 1990. Activitatea intreprinderilor din regiunea transnistreană a fost paralizată din cauza distrugerelor și destabilizării economice generate în zona de conflict, în special în orașele Bender și Dubăsari.
Planul POROSENKO 2005
Drept reacţie la specificarea “Planului ucrainean” că reglementarea problemei transnistrene trebuie să întrunească susţinerea societăţii civile din Republica Moldova, Asociaţia pentru Politică Externă (APE), fondată din foşti demnitari de cel mai înalt nivel, foşti diplomaţi, experţi în domeniul politicii externe etc., a făcut recent publică o declaraţie în care a ţinut să menţioneze părţile pozitive şi cele negative ale Planului respectiv.
Printre părţile pozitive au fost menţionaţi următorii factori: a) sporirea interesului Ucrainei faţă de soluţionarea conflictului transnistrean; b) renunţarea la formula federativă de reglementare a conflictului şi acceptarea soluţionării problemei în baza Constituţiei Republicii Moldova, prin crearea unor spaţii juridic, economic, social, de apărare, vamal, umanitar unice, şi nu comune; c) accentuarea necesităţii soluţionării conflictului prin democratizarea regiunii transnistrene; d) implicarea în calitate de observatori a Statelor Unite şi Uniunii Europene în anumite faze ale procesului de reglementare.
Consecințele social-politice
Razboiul a avut importante consecinte politice si sociale pentru populație și sistemul de conducere. Conflictul a provocat moartea nu numai a personalului militar ci si a populatiei civile , în urma caruia au ramas familiile distruse . copiii duc lipsa parintilor , au fost cauzate și daune morale enorme...
Subiectul: “Conflictul transnistrean: cauze si consecințe”
Obiective operaționale:
O1. Să explice cauzele conflictului transnistrean, pornind de la sursele propuse.
O2. Să aprecieze soluțiile propuse în perioada 1992-2015, privind reglementarea conflictului.
O3. Să-și exprime atitudinea față de consecințele economice și social-politice a conflictului de pe Nistru.
O4. Să propune un proiect de soluții pentru reglementarea conflictului în viziunea elevilor.

Recomandări
• România trebuie să susţină internaţionalizarea problemei transnistrene,subliniind că aceasta nu este rezolvabilă în interiorul fostei URSS, ci doar cu ajutorul organismelor internaţionale, cum sunt OSCE, ONU şi UE.
• Soluţia de urmat de către Guvernul României ar putea fi construirea unei strategii coerente, cu opţiuni alternative în funcţie de reacţia principalilor actori implicaţi. Trebuie să se statueze clar obiectivul pe care România îl urmăreşte în relaţie cu Transnistria şi ce anume speră de la participarea la negocieri.
• Orice plan al României pentru Transnistria trebuie discutat şi convenit, iniţial, atât cu Uniunea Europeană cât şi cu NATO.
• O parte importantă a atitudinii româneşti faţă de problema Moldovei (şi cea a Transnistriei) ar trebui să fie un plan alternativ la planurile vehiculate de Rusia sau Ucraina, mai ales că, în urma obiecţiilor preşedintelui Vladimir Voronin şi ale Parlamentului de la Chişinău, nici propunerile ucrainene nu constituie un instrument atât de util cum îl consideră UE.
• Un plan românesc pentru soluţionarea conflictului transnistrean ar urma să cuprindă următoarele etape*:
A) decuplarea provizorie a Transnistriei de restul Moldovei şi punerea ei sub un protectorat internaţional (pentru minimum 5-7 ani) de tipul şi cu funcţiile celui din Kosovo. Forţele de menţinere a păcii ar trebui să fie asigurate de către Uniunea Europeană, Rusia, Ucraina şi alte state care doresc să-şi asume un rol;
B) decuplarea Transnistriei se va face simultan cu trecerea restului Moldovei din cadrul politicii de vecinătate în cadrul politicii de extindere a UE (cu un termen de integrare maxim de 3-5-ani). După integrarea în Uniunea Europeană a României şi Bulgariei, următoarele două state ar trebui să fie Croaţia şi Republica Moldova. Integrarea europeană a Republicii Moldova va constitui o garanţie de stabilitate a frontierelor UE la graniţa răsăriteană. O poziţionare a frontierelor estice ale Uniunii Europene pe Nistru ar fi stabilă pentru o foarte lungă perioadă, perspectivele integrării europene a Ucrainei fiind îndepărtate.
C) integrarea efectivă a Republicii Moldova în Uniunea Europeană se poate face aplicând acelaşi mecanism utilizat în cadrul Ciprului†. Partea de la Vest de Nistru va fi integrată în Uniunea Europeană, restul se va afla sub un protectorat internaţional al ONU;
D) protectoratul internaţional asupra Transnistriei ar trebui să însemne democratizarea, demilitarizarea şi decriminalizarea regiunii transnistrene, fiind astfel în acord cu legislaţia internă recent adoptată de către Parlamentul de la Chişinău;
E) organizarea după demilitarizare, democratizare şi decriminalizare a unui proces de negocieri care să stabilească statutul definitiv al Transnistriei, fie ca: 1) parte integrantă a unei Moldove membre a UE fie ca, 2) un fel de Monaco sau Lichtenstein, care transferă (pe baze contractuale) o parte din gestiunea instituţiilor sale unor state vecine (în speţă Ucraina şi/sau Rusia). În acest din urmă caz, Transnistria ar deveni o enclavă între Uniunea Europeană şi CSI, diferenţa majoră faţă de enclava Kaliningrad fiind că Transnistria ar fi în exteriorul Uniunii, deci nu ar avea un potenţial destabilizator direct;
F) Rusia, SUA şi UE ar trebui să convină asupra unui acord pentru garantarea securităţii Transnistriei, în cazul alegerii ultimei opţiuni. Evident, adoptarea statutului final pentru Transnistria ar urma să se facă în conformitate cu legile Moldovei şi dreptul internaţional.
​Refugiați din alte sate la Cocieri
Unitate de poliție cu destinație specială.
Blocarea podului de pe Nistru cu blindate.
Costurile principale fazei armate a conflictului:
• Aprofundarea crizei economice, declinul brusc al PIB-ului, producției industrial
• Pagube material ale populației, fondului de locuințe
• Dereglări în activitatea transportului, aprovizionării cu gaz și energie electrică
• Distrugerea infrastructurii sociale

7 iulie in localitatea Limonskoe din Ucraina, întilnirea reprezentanților militari ai Rusiei, R.M. și pretinsei Republici Nistrene.
Proiect 2015, LT "Ion Pelivan"
1.
2.
3.
4.
...
Aurelian
Silvestru
Lista generală a participanților în anul 1991-1992 la conflictul armat pentru apărarea integrității și independenții Republicii Moldova
Beregoi Valeriu
Bivol Valeriu
Botnaru Sergiu
Buliga Ștefan
Chiosa Ion
Chiosa Andrei
Corăbieru Anatol
Dubiță Iurie
Ganganu Victor
Gaugaș Simion
Groian Pavel
Iovu Efim
Titica Tudor
Alii Victor
Andriuță Mihail
Arpentii Anatolie
Beregoi Vladimir
Bivol Ion
Bivol Anatolie
Bivol Mihail
Botnari Valentin
Bujeniță Ivan
Bușmachiu Ion
Caraman Alexandru
Cemîrtan Fiodor
Chiosa Petru
Chiosa Sergiu
Cibotar Serghei
Condrea Ion
Crețu Grigore
Crețu Ion
Damaschin Simion
Dumbrava Dumitru
Dumbravă Petru
Gaidamut Tudor
Gaidau Nicolae
Gangan Anatolie
Gurău Alexandru
Gurulea Mihail
Jechiu Anatolie
Mîndrescu Tudor
Mîndrescu Valeriu
Zosim Constantin
Nepotu Anatolie
Nepotu Vladimir
Nepotu Stepan
Nicula Nicolae
Orescu Valeriu
Platon Petru
Popa Vladimir
Prepelița Simion
Racu Tudor
Rîșneanu Petru
Rîșneanu Anatol
Sainsus Ion
Sainsus Ivan
Sandu Anatolie
Scrob Gheorghe
Suhan Victor
Șveț Valentin
Talmaci Anatolie
Teleaga Boris
Titica Gheorghe
Țurcanu Andrei
Volohov Iurii
Full transcript