Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Hinduism- partial

Hinduism- partial
by

Muntean Florin

on 4 June 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Hinduism- partial

Cuvântul „hindu” este legat de fluviul Indus și desemnează pe locuitorii spațiului indian, înainte de sec. al XIX-lea neexistând cuvântul hinduism. Etimologic vorbind sensul cuvântului este de origine persană și înseamnă „oamenii de dincolo de Indus”. Acest cuvânt a fost inventat prin mimetism de la termenii creștinism, iudaism, etc. Este religia care a primit numele (ca și iudaismul) după numele poporului și nu al fondatorului sau doctrinei.
Originile Hinduismului
Dravidienii
4000 – 2200 I.Hr
-au creat o civilizaţie materială importantă, asociată cu numele localităţilor Mohenjo Daro şi Harappa, pe Valea Indusului
-Săpăturile arheologice =ansamblu arhitectural şi o serie de obiecte cu semnificaţie religioasă, cum ar fi simboluri ale lui Shiva (lingam) şi ale Zeiţei Mamă, sau statuete în posturi yoghine tipice.
Mohenjo Daro
Arienii
1500 I.Hr
- Populaţie indo-europeană care a pătruns India în valuri succesive vreme de mai multe sute de ani în prima jumătate a mileniului doi Î.Hr
- Această populaţie a adus cu ea nu doar o serie de divinităţi de tip indo-european – Dyaus Pitar (Cerul Tată), echivalent al lui Zeus Pater şi Jupiter; Mithra, care corespunde lui Mitra al iranienilor); Varuna, echivalent al lui Uranos din panteonul grec – ci şi un mod specific de interrelaţionare a lor în interiorul unui panteon.
-se constituie societatea bazată pe caste;
-triburilor nomade ariene, sosite în mileniul II î. Chr., care înarmate cu arme de bronz și care de luptă, au migrat pe parcursul secolelor în India în mai multe valuri prin trecătorile Afghanistanului de azi.După ce au ocupat nordul Indiei s-au stabilit aici, agricultura devenind activitatea lor principală.
-Nazismul considera ca poporul german ar fi descendentii arienilor dar nu exista dovezi în acest sens
Mohenjo-daro (Sindhi: ; Urdu; Hindi:) a fost un oraș antic aparținând civilizației Văii Indusului, situat la cca. 80 km sud-vest de actualul oraș pakistanez Sukkur, Sindth. Numele său înseamnă "colina celor morți." A fost construit cca în anul 2600 î.Hr., abandonat cam în anul 1.700 î.Hr.și descoperit de arheologi în anul 1924 în timpul construirii
unei căi ferate, când lucrătorii au început să sape chiar lângă acea colină.
Ruinele cetaţii Mojenjo-Daro
Fata dansand
Shiva Pashupati( yogin sau un proto-Shiva)
Preot Rege 3300-1300 Î.Hr.
Bijuterii Mojenjo-Daro
Harappa
Harappa este un oraș în regiunea Punjab din nord-estul Pakistanului. Aici au fost descoperite ruinele unui oraș antic fortificat, care a existat între 3300 î.Hr și 1600 î.Hr. Se crede că numărul de locuitori era de circa 40.000 de persoane, foarte mare pentru acea vreme. Datorită săpăturilor arheologice efectuate în aceste orașe, se cunoaște destul de bine viața locuitorilor lor. Se știe că făceau negoț cu Mesopotamia și foloseau un sistem de scriere
Harappa-ilustraţie conceptuală
Zeitate în poziţie yoghină
figurină felină
figurină masculină-teracotă
mască miniaturală
unicorn totem
Etimologie
Periodizare şi izvoare
1. Vedismul:
În perioada cea mai veche (mileniul II î.Hr.), religia hinduşilor poartă denumirea de Vedism (de la textele sacre cele mai vechi, numite Vede).Vedele sunt colecţii de imnuri, formule şi reglementări liturgice, rostite de către brahmani atunci când se aduceau jertfe. În general Vedele au un bogat conţinut liturgic şi mitologic. În ele apare deja în formă schiţată un mod particular de relaţie cu sacrul unic, specific nu doar hinduismului, dar care apar aici cu mai multă pregnanţă şi anume henoteismul. În vede, brahman, = nepieritorul, imuabilul, temelia pe care se susţine întreaga lume. Conceptul e abstract şi încă insuficient precizat. Tot în Vede întâlnim şi bogate referiri la un sacru multiplu, constituit într-un Panteon (= totalitatea divinităţilor dintr-o religie), prezentând multe similitudini cu alte constructe de acest fel ale popoarelor indo-europene.Vedismul este religia indo europenilor. Ea se caracterizează prin mulţimea de zei, cărora brahmanii le aduc jertfe, susţinând prin intermediul jertfei întreg cosmosul în existenţă.

-în limbaj comun termenul "Vede" se poate
referi la cele patru vede: Rig Veda, Sama-Veda, Yajur-Veda, Samhitele, Atharva-Veda sau la toate categoriile scripturilor vedice: Samhita, Brahmanele, Aranyakale, Upanişade.
- cuvântul veda =înţelepciune sau cunoaştere.
- sunt numite "Shruti" de către hinduşi

2.
Brahmanismul
: Începând cu anul 1000 î.Hr. se face simţită nevoia de a se explica în ce mod poate jertfa de pe altare poate să influenţeze existenţa umană sau pe cea cosmică. Apar pe rând următoarele texte sacre:
- Brahmanele – comentarii speculative la Vede ce accentuează rolul ontologic al sacrificiului şi reflectează asupra puterii misterioase ce ţine universul în existenţă şi asupra legăturii dintre sacrificiu şi cosmos.
- Aranyaka - (= scrieri silvane), rodul înţelepciunii acumulate de unii eremiţi retraşi în pădure. Ele sunt o explicare a Brahmanelor.
- Upanişadele, (probabil începând de prin 800-600 î.Hr) sunt texte ce au fost comparate cu dialogurile lui Platon. Ele relatează controverse de idei între căutătorii adevărului şi momente de dezvăluire a unor învăţături secrete, destinate doar celor care au atins un anumit nivel de intensitate a căutării. Upanişadele devalorizează atotputerea sacrificiului. Sunt prezente deja învăţătura despre karma (legea cauzalităţii) şi samsara (ciclul reîncarnărilor), dar efortul reflexiv al Upanişadelor vizează în mod special coincidenţa dintre Fiinţa Absolută Brahman, cu sinele individual – atman. Karman, la singular, desemna iniţial fapta prin excelenţă mântuitoare, jertfa. Forma de plural a lui karman este karma, care a ajuns ulterior să desemneze totalitatea faptelor unui om, însoţite de efectele acestora, manifestate ca un bagaj, ca o încărcătură de condiţionări pe care omul respectiv e obligat să o poarte. Brahmanismul e tot o religie a claselor superioare care sunt capabile de speculaţie, joacă un rol important brahmanii (preoţii).
Din Upanişade se vor desprinde ulterior 6 direcţii (şcoli) filosofice, numite darsane. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt:
- Sistemul Vedanta (sistem monist, există o singură realitate fundamentală, prezentă în toate, se vorbeşte despre identitatea dintre atman şi brahman).
- Sistemul Yoga (sistem filozofic dualist, urmărind eliberarea spiritului din legăturile materiei).
Agni-zeita focului
-sunt impuse ritualuri religioase specifice
-Atman(ruah)-zeul sufletului, sufletul uman în general
3.
Hinduismul clasic
(după 200 î. Hr.) apare pe fondul unor tensiuni puternice existente în societatea Indiei, datorate faptului că membrilor castelor inferioare nu le erau recunoscute nevoile religioase și se considera că aceștia nu pot avea acces la mântuire în cursul acestei vieți, ci numai într-o viață viitoare, când vor avea șansa să se nască într-o castă superioară. Refuzul inițial al brahmanilor de a crea mijloace religioase specifice castelor de jos a dus la apariția a două noi religii, budismul și jainismul, care promit tuturor șanse la mântuire și astfel atrag un număr însemnat de adepți. Una din modificări e aceea că în general oamenii, familiile, comunitățile au ca protector un singur zeu, căruia îi acordă însă toate atributele sacrului. Fenomenul poarta denumirea de HENOTEISM. Nu e vorba doar de alegerea unui zeu şi uitarea celorlalţi, ci de faptul că toate aspectele relaţiei cu sacrul se concentrează spre această divinitate. Scrierile acestei perioade sunt marile epopei Ramayana (Calea lui Rama) şi Mahabharata (Marile fapte ale Bharaților), din care cel mai important fragment îl constituie Bhagavad-Gita.

4. Din anul 1100 d. Hr. Putem vorbi de un hinduism al sectelor, din cauza fărâmiţării tot mai mari în culte individuale, funcţionând în paralel. Întâlnirea dintre hinduism şi islam duce la noi formule religioase, şi chiar la apariţia unei religii noi –
sikhismul
(Sikh e întemeietorul, din sec al 16-lea).


5.
Hinduismul modern
(neohindiusmul) – începând din sec. al XIX-lea, hinduismul dezvoltă curente misionare, care îşi adaptează mesajul pentru a face faţă şi în alte cadre culturale. Trebuie subliniat faptul că până astăzi cei mai mulţi hinduşi nu sunt misionari, ci contestă mişcările noi, afirmând că idealul religios nu trebuie să fie cel al cuceririlor exterioare, al extinderii teritoriale a religiei, ci cel al interiorizării şi al experienţei personale.
A se remarca faptul că în cazul diferitelor perioade ale hinduismului a fost precizat doar începutul lor în timp, niciodată însă şi încheierea lor. Aceasta deoarece ele nu se încheie, ci coexistă în continuare, alături de formele mai noi.
Hinduismul şi sistemul castelor
În urma contactului cu dravidienii se constituie societatea bazată pe caste, care sunt expresia unui categoric etos religios. Sistemul castelor are o tradiţie vedică şi cuprinde patru caste tradiţionale: brahmanii (preoţii), kşatriya (militarii, cavalerii), vaisyas (negustorii şi producătorii), sudras (sclavii, servitorii, de regulă ne arieni). La aceasta se adaugă paria sau panchamas, cei intangibili, cărora nu li se recunoaşte apartenenţa la o castă oarecare. Între caste nu există nici un fel de legături posibile, nu se poate trece de la una la alta. Unul dintre semnele clare de distincţie între caste este accesul la învăţătură, categoric refuzat ultimelor două în perioada veche.Apartenenţa la o castă sau alta se datorează naşterii individului şi are nu atât o relevanţă socio-economică, cât mai ales una religioasă
+
Un preot hindus practicând ritualul yajna , pentru oferirea jertfei în focul sacru.
Războinici Kshtriyas
Fermieri Sudras
Paria (panchamas)
Hindiusmul: Triada-Trimurti
- realitatea supremă a sacrului
- stă la baza existenţei
- zeii oamenii, animalele sunt părţi din Brahman
- divin, invizibil, nelimitat

Brahma
este zeul hindus al creației și unul din membrii trinității Trimurti, alături de zeii Shiva și Vishnu. Nu trebuie confundat cu Spiritul Cosmic Suprem din filosofia hindusă, Brahman (rădăcina cuvintelor Brahma și Brahman este aceeași). Brahma este zeu personalizat. El se situează între Brahman ființa supremă absolută impersonală și brahmanul, preotul. Brahma este identificat cu zeitatea vedică Prajapati.
Sculptura lui Brahma la un templu din Halebidu
Pământul este văzut ca origine și suport al vieții si este considerat a fi Brahma. Apa este vazută ca susținător al vieții și este reprezentată de Vishnu. Focul consumă și transformă viața și de aceea este asimilat lui Shiva. În planul psihic, Brahma rezumă gândurile intuitive și creative, Vishnu reprezintă inteligența, iar Shiva emoțiile. În planul fizic, Brahma este cerul, Vishnu este Soarele iar Shiva este Luna. Brahma este începutul, Vishnu mijlocul iar Shiva sfarsitul.Astfel, astăzi Brahma nu mai este atât de semnificativ pe cât a fost cândva în scrierile hinduse, India modernă nu are decât două temple dedicate exclusive lui Brahma în Pushkar, statul Rajasthan şi în orașul Kumbakonam, (Thanjavur District) Tamil Nadu.
Brahma este de obicei înfăţişat cu patru fete şi patru braţe ca şi în această statuie cambodgiană. Cele patru feţe=cele patru Vede. Este asociat şi cu lebăda simbol al justiţiei sau prezentat ca purtând mantii albe, arc si alte elemente.
Shiva
este zeul distrugerii. Chiar dacă reprezintă distrugerea, Shiva este văzut ca o forță pozitivă a Universului, deoarece distrugerea este, în hinduism, urmarea firească a creației. Shiva, reparatorul universului distrus, este energia cosmică pozitivă, izvorul forței de reproducție și divinitatea fecundatoare, având, în această ipostază a fecundării universului, ca simbol principal, organul falic (lingamul), venerat și astăzi ca simbol al forței creatoare și considerat ca investit cu puteri magice, fiind purtat în India contemporană adesea ca amuletă.
Shiva are 1008 nume sau epitete, traducând diversele lui atribute. El extazul distrugerii şi al reînnoirii, anahoretul (protectorul călugarilor) prin excelenţă dar şi partenerul sexual, zeul extazelor de orice fel.
Vişhnu-
Asociat conservării și protecției, el este al doilea zeu aparținând trinității hinduse (trimurti), alături de Brahma (Creatorul) și de Shiva (Distrugătorul). Avatarul sau avatarele sunt formele de încarnare ale sacrului – întrupări, ceea ce presupune existenţa unui zeu care se poate întrupa. De ex. Vişnu se întrupează când lumea e periclitată, când e deteriorată ordinea lumii. Avem 10 întrupări clasice ale lui, cei mai cunoscuţi avatari ai lui Vişnu sunt întruparea a VII-a în Rama şi întruparea a VIII-a în Krsna. Cea de a noua întrupare este o întrupare negativă în Buddha. Ultimul avatar al lui Vișnu al X-lea este Kalkin care va veni la sfârşitul veacurilor.
Saraswati-zeiţa înţelepciunii-soţia lui Brahma
Avatari
Vişhnu alaturi de Lakshmi,
zeita sanataţii a frumuseţii si a prosperităţii
Statuetă Vishnu sec XIII-e.n
Krishna-avatar al lui Vishnu
Shiva Ascetul (Bangalore)
Lingam- simbol al
ascetismului dar şi a ferilitaţii
Shiva-Distrugătorul
Dansul este cea mai frumoasă artă, pentru că el nu este traducerea sau abstractizarea vieții; el este viața însăși" (Havelock Ellis)
La indienii antici dansul însemna geometria ideală a formei, îngemănarea artelor, dar în același timp dinamism. SHIVA, simbolul mitologiei hinduse, considerat sursa oricărei activități era și Prințul suprem al dansului. El dansa fără încetare, dansul lui simbolizând forța creatoare a naturii. Cele 108 stiluri inventate de SHIVA s-au transmis până la învățatul BHARATA, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri) despre dans, poezie și teatru.
Shiva Natraja (Dansatorul)-
dansul cosmic, cercul samsarei si focul purificator, rosteşte în timpul dansului silaba aum primul sunet al creaţiei folosită în rugaciune
Shiva alaturi de Parvati (zeiţa feritlităţii) şi Ganesha (artelor, ştiinţelor, Domnul Obstacolelor)
Kali-zeiţa morţii, soţia lui Shiva, expresie a dinamicii universului. Fără parteneră Shiva nu poate face nimic.
Kama-zeul dragostei
Sannyasins- asceţi care urmează calea lui Kama
Forme de yoga în hinduism:
Etim. „yuj” = a lega laolaltă, a ţine împreună. În sens larg, termenul desemnează orice mijloc sau metodă pentru a realiza unificarea interioară, degajarea spiritului şi astfel a obţine eliberarea. Pe baza descoperirilor arheologice se poate constata că practici specifice yogăi au fost cunoscute încă din perioada pre-indo-europeană, urmând ca ulterior conceptul și practicile să se dezvolte și să se precizeze.
Bhakti- Yoga
(a devoţiunii)
Forma supremă de Yoga
Reprezintă concentrarea care
are ca obiect Fiinţa Supremă.
De remarcat păstrarea
identităţilor
distincte, fără fuzionare.

Formule specifice: „Atât de mult te iubesc,
încât nici nu mai vreau
să mă contopesc cu tine.”
Practicantul dezvoltă o relaţie
de iubire cu zeul ales, prin graţia
căruia obţine eliberarea.
Karma-yoga (a faptei).
Fapta trebuie înfăptuită cu totală
detaşare faţă de roadele acesteia.
Neurmărind să profite de pe urma rezultatelor acţiunii sale, omul îşi transformă faptele în sacrificii aduse pentru menţinerea bunului mers al universului
Astfel, chiar omul născut într-o castă a cărei dharma îl obligă la acţiune se poate elibera de legăturile faptei, de nucleele karmice, ajungând nemijlocit la mântuire
Eighty-year-old T.S. Mani, a devotee of lord Subrahmanya, rolled around Indrakeeladri hill for a distance of about 10 kms on February 01, 2007 for the well-being of the society. This was the fourth time that
Sees one’s being as an instrument of the Lord and that one’s work is an offering to the Lord
Jnana-Yoga
Noţiuni de bază
Hatha-yoga
Raja-yoga (yoga regală)
În tradiţia jnana-yoga, pentru delimitarea de eul superficial se recurge de ex. la tehnica înlocuirii persoanei I cu pers. a III-a în vorbirea curentă, rezultând un clivaj între realitatea acţională umană şi eul profund.
- sistematizat de Patanjali, în Yoga-Sutra (~sec. II d. Hr.).
1. Înfrânările (yama): abţinerea absolută de la fapte sau imbolduri negative şi de la practici sau tendinţe sexuale; de la tot ce la gânduri și fapte rele.
2. Disciplinele (niyama): respectarea strictă a unor reguli de curăţenie şi asceză; încetinirea mișcărilor, adcă reducerea acestora deoarece se produce un consum de energie.
3.Poziţiile corpului (asana): refuzul de a se risipi în mişcare necontenită şi sterilă
4. Ritmul respiraţiei (pranayama): încetinirea ritmului respirator. Aceasta favorizează retragerea din conştiinţa diurnă, fragmentară, şi pătrunderea în stări de conştiinţă superioară proprii somnului, fără a pierde însă luciditatea;
5.Interiorizarea (pratyahara): retragerea simţurilor din obiecte, emanciparea activităţii senzoriale de sub dominaţia obiectelor exterioare, obţinerea autonomiei faţă de lume exterioară;
6. Concentrarea (dharana): fixarea spiritului într-un singur punct (ex: centrul ombilicului, lotusul inimii, un adevăr intelectual, Fiinţa Supremă);
7. Meditaţia (dhyana): concentrarea devenită continuum într-un interval de timp mai lung, adică să stai concentrat o perioadă îndelungată pe ceva;
8.Supraconştiinţa sau Iluminarea (samadhi): contemplarea unitivă, în starea, identificarea subiectului cu obiectul meditaţiei.
În funcţie de obiectul asupra căruia se concentrează spiritul în ultimele 3 trepte (sam yama), practicantul capătă un anumit tip de puteri speciale. Ex: asupra ombilicului => cunoaşterea sistemului corpului; Asupra cavităţii gâtului => dispariţia foamei şi a setei; asupra inimii => cunoaşterea spiritului; Asupra formei corpului => poate deveni invizibil; asupra karmei care a început să dea roade => cunoaşterea momentului morţii; Asupra întipăririlor mentale (samskara) => cunoaşterea vieţilor anterioare; de asemenea poate obţine cunoaşterea gândurilor altora, a trecutului şi a viitorului, a graiurilor tuturor fiinţelor etc. Orice obiect poate fi asimilat în meditaţie. Eliberarea finală se produce atunci când yoginul se concentrează asupra Sinelui sau a Fiinţei înseşi, unindu-se astfel cu Fiinţa pură, ce reuneşte în sine totul. Atunci el regăseşte plenitudinea originară, integrând toate nivelurile existenţei, îmbogăţite cu dimensiunile libertăţii şi ale supra conştiinţei.
Statueta-Patanjali
Tantra Yoga
- Integrează niveluri de experienţă eterogene (precum iconografia, sunetele mistice, gesturile, energiile corpului, sexualitatea) într-o meditaţie şi o practică riguroasă, cu pronunţat caracter simbolic.

- Se urmăreşte refacerea unităţii primordiale a spiritului pornind de la polaritatea fundamentală cosmică a masculinului şi a femininului.
- Omul trebuie să pornească de la experienţele fundamentale ale condiţiei sale, pentru a străbate cursul înapoi, spre cunoaşterea adevărului şi realizarea unităţii.
- Este vorba despre o disciplină religioasă iniţiatică, practicată numai sub îndrumarea atentă a unui guru
- Se urmăreşte purificarea organismului de rezid-uri, bună circulaţie a energiei prin canalele energetice şi prin chakre, dezvoltarea tuturor potenţelor umanului

- E o formă de yoga care poate fi detaşată de substratul religios hindus, rămânând un simplu set de exerciţii destinate bunei funcţionări a organismului.

-În această accepţiune a fost preluată de cercuri laice sau creştine din Occident. Practicanții vor să fie sănătoși, să trăiască cu corpul acesta în condiții de bună funcționare a sa până la sfârșitul vieții.
MAYA = toate formele de existenţă sunt iluzie
KARMA = credinţa în cauză şi efect (toate acţiunile au o consecinţă)
DHARMA = calea dreaptă în viaţa religioasă
Puja
a adora, a aduce respect sau ofrandă superiorilor sau zeilor, venerare, respect.
=
Ashima = doctrină a non violenţei care sta la baza vegetarianismului hindus
MOKSHA= eliberarea din ciclul reîncarnărilor (samsara) şi unirea lui ATMAN (sufletulul uman) cu Brahman (sufletul universal)
zvastica-simbol aducător de noroc folosită în ritualuri
Ashima
Roata reîncarnărilor
Sarbatori în hinduism
Onam

Diwali
Durga Puja
Dussehra
Bhai Dooj
Navratri
Raksh Bandan - Sarbatoarea fratilor (Luna plina din august)
26 ianuarie - Ziua republicii (Adoptarea constituiei indiene)
Basant Panchami
Makar Sankranti
Holi - Sarbatoarea culorilor
Oamenii fac rugaciuni pentru stramosii lor la malurile raului orasului, un ritual numit Tarpan. Inaugurarea idolului Zeita incepe din Mahashasthi. Festivalul Puja tine trei zile Mahasaptami, Mahaastami, Mahanavami.
In lunile de Ashwin si Kartik, hindusii celebreaza o ceremonie de 10 zile cu ritualuri, sarbatori, pentru a o venera pe Zeita mama si triumful Lui Rama peste Demonul Ravana.
Exista multe legende interesante legate de festivalul Bhai Dooj, care au ca si rol principal semnificatia relatiilor sacre dintre frate si sora. Acest festival se celebreaza in patru zile.
Navaratri reprezinta celebrarea Zeitei Durga, manifestare ale lui Dumnezeu in forma de Shakti. Dasahara, ceea ce inseamn de zece zile, devine Dussehra in limbajul popular. Festivalul Navaratri sau noua zile de festival devine zece zile ale festivalului cu adaos de ultima zi, Vijayadashami care este punctul culminant. Navaratri este sarbatorita de patru ori pe an.
Festivalul dureaza timp de zece zile si este legata de mai multe elemente ale culturii Kerala si traditie. Complicate coroane de flori, alimente, Snake curse de barci si dans Kaikottikali toate joaca un rol in festival. Pentru acest festival, oamenii poarta haine noi: barbati o camasa si mundu, o fusta-cum ar fi partea de jos si un top de aur, o nariathu. Fetele purta o fusta numit Pavada, şi o bluză. Onam este festivalul recoltei in Kerala.
Festivalul este marcat de legatura rakhi sau firul sfant pe care sora il leaga la incheietura mainii fratelui sau, fratele in schimb ofera un cadou si promit sa aiba grija de sora sa. In mod traditional fratii isi sau reciproc dulciuri sa manance. Nu este necesar ca persoanele sa fie frati de sange bratara rakhi se da oricarui barbat asa devin frati.
15 august - ziua Independentei (Proclamarea Independentei)
Ziua Independentei in India este sarbatorita la 15 august, pentru a comemora independenta fata de regula britanica ai a nasterii sale ca o natiune suverana in acea zi dinn 1947.
Constitutia din India a intrat in vigoare doar pe 26 ianuarie 1950. In urma alegerilor in 21 ianuarie 1950, Rajendra Prasad a fost ales ca presedinte al Indiei. In aceasta zi India a devenit o unitate complet republicana. Sa realizat visul lui Mahatma Gandhi, care a luptat si si-a sacrificat viata pentru independena tarii.
Acesta este, in esenta, o zi de festival, in sezonul de primavara, după luni de iarna rece. In aceasta zi de bun augur, copiii sunt invatati cuvinte, institutiile de invatamant ofera rugăciuni Zeitelor si Brahminsiloe (preotii Hindu). In aceasta zi se inalta catre cer zmee viu colorat si chiar se fac diferite jocuri si intreceri cu acestea.
Sankranti marcheaza incheierea sezonului de iarna si inceputul unei noi recolte sau sezon de primavara. Este unul din putinele festivaluri Hindu indiene, care sunt celebrate la o dată fixa de exemplu, 14 ianuarie in fiecare an.
Aceasta sarbatoare este de origine hindu si presupune ca fiecare persoana care participa se imbraca in haine cat mai viu colorate si cine doreste, se poate picta si pe fata. Sarbatoarea dureaza aproape 16 zile si fiecare zi poarta cate o denumire specifica.
Este cea mai mare si mai importanta sarbatoare din India, celebrata in luna octombrie sau noiembrie a fiecarui an, marcand ultima recolta inainte de sosirea iernii. Festivalul are aceaşi importanţă pentru hinduşi cum are Craciunul pentru creştini.
Indienii sarbatoresc Diwali prin petreceri de familie, cu lampi sclipitoare de lut, focuri de artificii, siruri de lumini electrice, focuri de tabara, flori, impart dulciuri in cinstea zeitei Lakshmi
Mahatma Gandhi
(1869 - †30 ianuarie 1948, New Delhi)

"Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi în lume”.
"Îmi place Hristosul vostru. Nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristosul vostru."
Gandhi luptă pentru recunoașterea drepturilor compatrioților şi oprirea disciminarii
- Toleranţă pentru cei de altă religie

- Principii enunţate: adevărul, non-violenţa, vegetarianism, simplitatea, credinţa
- A negociat independenţa Indiei în 1947
- A militat pentru recunoaşterea drepturilor celor din castele inferioare
- Nominalizat de 5 ori între 1937 si 1948
- Asasinat în 1948
Originiile Hinduismului
Dravidienii
Arienii
4000-2.200 I.Hr
-au creat o civilizaţie materială importantă, asociată cu numele localităţilor Mohenjo Daro şi Harappa pe Valea Indusului.
- săpăturile arheologice (1924) au scos la iveală un ansamblu arhitectural şi o serie de obiecte cu semnificaţie religioasă, cum ar fi simboluri ale lui Shiva (lingam) şi ale Zeiţei Mamă, precum şi statuete în posturi yoghine.
1500 I.Hr
- Populaţie indo-europeană care a pătruns India în valuri succesive vreme de mai multe sute de ani în prima jumătate a mileniului doi Î.Hr
- Această populaţie a adus cu ea nu doar o serie de divinităţi de tip indo-european – Dyaus Pitar (Cerul Tată), echivalent al lui Zeus Pater şi Jupiter; Mithra, (care corespunde lui Mitra al iranienilor); Varuna, echivalent al lui Uranos din panteonul grec – ci şi un mod specific de interrelaţionare a lor în interiorul unui panteon
-se constituie societatea bazată pe caste;
-triburilor nomade ariene, sosite în mileniul II î. Chr., care înarmate cu arme de bronz și care de luptă, au migrat pe parcursul secolelor în India în mai multe valuri prin trecătorile Afghanistanului de azi.După ce au ocupat nordul Indiei s-au stabilit aici, agricultura devenind activitatea lor principală.
-Nazismul considera ca poporul german ar fi descendentii arienilor dar nu exista dovezi în acest sens
-sunt impuse ritualuri religioase specifice
-Atman(ruah)-zeul sufletului, sufletul uman în general
-sunt impuse ritualuri religioase specifice
Areas in South India where
Dravidian languages are currently spoken
Full transcript