Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

tipuri de date dan filcovschi 1

No description
by

dan4k filcovschi

on 20 December 2017

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of tipuri de date dan filcovschi 1

Tipuri de date tablou(array)
Multimea de valori ale uneui tip de date array este constituita din tablouri(tabele).Tablourile sint formate din un numar fixat de componente de acelasi tip,denumit tip de baza.Referirea componentelor se face cu ajutorul unui indice.Un tip de date tablou se defineste printr-o constructie de forma: type <Nume tip> = array [t1] of t2 ; unde t1 este tipul indicelui care trebuie sa fie ordinal,iar t2 este tipul componentelor( tipul de baza) care poate fi un tip oarcare.
Exemple:
1) type Vector = array [1..5] of real;
var x : Vector;

2) type Zi = (L, Ma, Mi, J, V, S, D);
Venit = array [Zi] of real;
var v : Venit;
z : Zi;
3) type Ora = =0..23;
Grade = -40..40;
Temperatura = array [Ora] of Grade;
var t : Temperatura;
h : Ora;
✳✱*
tipuri de date''real''
Datele de tip real iau valori reale aparţinînd domeniului de valori corespunzător tipului respectiv. Spre deosebire de operaţiile cu valori întregi, care reproduc exact rezultatele din aritmetica întregilor, operaţiile cu date de tip real produc rezultate aproximative, datorate erorilor de rotunjire generate de numărul finit de cifre semnificative folosite în reprezentarea valorilor reale.

Tipul real — constituie o clasă separată în care nu se poate pune în evidenţă o poziţie a unui element în mulţime, nici succesorul sau predecesorul unui element. Este format dintr-o submulţime a numerelor reale precizată de cea mai mică şi cea mai mare valoare reprezentată în notaţie în virgulă mobilă.
Variabilele reale sunt caracterizate de: domeniul de valori, precizie, precum și de reprezentare. Operatorii care pot fi utilizați în conexiune cu tipul real sunt: +; -; *; / și reprezintă operatiile de adunare, scădere, înmulțire și împărțire.Într-o expresie reala pot exista valori întregi.
Dacă unul dintre operanzi este real, atunci și celălalt operînd, va fi convertit în mod automat, la tipul real. Variabila căreia i se atribuie rezultatul unei expresii reale trebuie sa fie de tip real. Operatorul '/' forteaza ambii operanzi la tipul real. Programatorul are obligatia de a asigura o precizie rezonabilă pentru calculele ce intervin în programele PASCAL; în acest scop va urmări rezultatele intermediare.
Tipul de date ''string''
cuprins
Tipul de date''integer''
Se folosește atunci cînd se lucrează cu numere naturale cuprinse în intervalul [-32768; 32767]. In momentul în care programul nu necesită numere de ordinul zecilor de mii, putem folosi tipul byte care este cuprins în intervalul [0; 255]. Mai mare decat integer este word, care poate stoca numere între 0 si 65.535. Pentru programe care folosesc numere mai mari decat ordinul zecilor de mii naturale, este recomandat sa se foloseasca tipul longint care poate stoca: [-2.147.483.648; 2.147.483.647].
Spuneam ceva mai devreme ca în momentul în care compilatorul vede o variabila definită iî rezerva automat un loc în memorie. Cît de mare este locul în memorie? Depinde de tipul stocat. De exemplu, tipul byte este stocat, dupa cum spune și numele, pe un byte sau un octet. Un octet la randul său este alcătuit din 8 biți. Bit-ul poate stoca doar cifrele 1 si 0.

OPERATORI ȘI OPERANZI
celulele unei foi de calcul pot conține valori sau formule.Valorile reprezintă datele supuse prelucrarii,iar formulele indică operațiile care trebuie asupra valorilor din celule.Imediat după modificarea conținutului uneia din celule,aplicația de calcul tabelar parcurge toate celulele foii de calcul și evaluează formulele întîlnite,memorînd in celulele respective valorile obținute.

a)if
b)case
c)for
d)while
e)repeat
tipul de date''boolean''
Variabilele de tip boolean (boolean vine de la numele matematicianului George Boole) pot avea una din valorile predefinite: true (adevarat) și false (fals). Modul de reprezentare în calculator este (de regulă) 0 pentru false și 1 pentru true (false < true). Expresiile booleene, precum z > y, intervin mult mai des în programele PASCAL decât variabilele booleene declarate în cadrul acestor programe. Nu putine sunt cazurile când o valoare logică, rezultată în urma evaluarii unor expresii booleene urmează sa fie folosită pentru diferite teste, ca în programul urmator.




tipul de date ''char''
Este o multime finita si ordonata de caractere ce contine, printre altele, litere, cifre, si caracterul spatiu.
In implementarea Pascal q si r se calculeaza prin instructiunile urmatoare:Reprezentarea interna a unui element de acest tip se face pe 1 byte si are ca valoare codul ASCHII al caracterului respectiv.
Fiecare caracter are o anumită reprezentare internă -valoarea caracterului și o anumită poziție. Din punct de vedere extern o valoare de tip char se reprezintă prin caracterul respectiv inclus între apostrofuri. Poziția sau
numărul de ordine al unui caracter se obține cu
funcția ORD. Funcția inversă este CHR.
tip de date multime

tip de date bidimensionale
informatie
informatie''pascal''
Pascal este unul dintre limbajele de programare de referință în știința calculatoarelor. Pascal a fost dezvoltat de elvețianul Niklaus Wirth în 1970 pentru a pune în practică programarea structurată, aceasta fiind mai ușor de compilat. Unul din marile sale avantaje este asemănarea cu limbajul natural limba engleză, ceea ce îl face limbajul ideal pentru cei care sunt la primul contact cu programarea. Pascal este bazat pe limbajul Algol și a fost denumit astfel în onoarea matematicianului Blaise Pascal, creditat pentru construirea primelor mașini de calcul numeric. Wirth a mai dezvoltat limbajele Modula-2 și Oberon, similare cu Pascal.

Cele mai populare implementări a acestui limbaj au fost Turbo Pascal și Borland Pascal, ambele ale firmei Borland cu versiuni pentru Macintosh și DOS, care i-au adăugat limbajului obiecte și au fost continuate cu versiuni destinate programării vizuale pentru Microsoft Windows (utilizate de mediul de dezvoltare Delphi) și pentru Linux (Kylix).

În prezent există și alte implementări mai mult sau mai puțin populare, dar gratuite, printre care se remarcă Free Pascal și GNU Pascal.

Deși în prezent este relativ rar folosit în industria software, el este încă util elevilor și studenților care doresc să se inițieze în programare. Spre deosebire de BASIC, care a stat în trecut la baza învățării programării, Pascal este un limbaj structurat. De aceea, el formează un anumit tip de gândire, similar limbajelor moderne, precum C++, dar nu deține complexitatea și abstractizarea acestuia din urmă, fiind mai ușor de înțeles datorită sintaxei simple și apropiate de pseudocod.
pascal
Tipuri de date :

e)string
f)array
g)record
unidimensionale
bidimensionale
multime
Instructiunea:
top 5 tehnologi moderne
Instructiunea ''Case''
Instrucţiunea CASE este o instrucţiune alternativă multiplă care permite selectarea unei instrucţiuni dintr-o listă de instrucţiuni marcate, în funcţie de valoarea unui selector.
Instrucţiunea case are două forme:
1) Listă de constanten: instrucţiunen;
end;
2)Listă de constanten: instrucţiunen
ELSE instrucţiune(n+1)
end;
Principiul de execuţie:
1.dacă nu există nici o instrucţiune care să conţină eticheta v, atunci dacă este prezent cuvîntul 'ELSE' se execută instrucţiunea care urmează după aceasta,în caz contrar nu se execută instrucţiunea CASE şi se trece la secvenţa imediat următoare.
2.se evaluează expresia de tip ordinal (integer, char, Boolean,byte,word,longint, sau definită de utilizator ca subdomeniu sau enumerare);
3.se obţine o valoare v care reprezintă valoarea selectorului utilizată pentru selecţia uneia dintre alternative. Apoi se caută în lista de constante, constanta egală cu valoarea evaluată. Dacă se localizează această constantă într-una dintre liste, se execută instrucţiunea asociată acestei liste;
Operatori aritmetici : Operatori relationali :
1. + Adunare 1. = Egal
2. - Scadere 2. < Mai mic
3. * Inmultire 3. > Mai mare
4. / Impartire 4. <= Mai mic sau egal
5. ^ Ridicare la putere 5. >= Mai mare sau egal
Instrucţiunea ''repeat''
Instrucţiunea repeat indică repetarea unei secvenţe de instrucţiuni în funcţie de valoarea unei expresii booleene. Sintaxa instrucţiunii este:
<Instrucţiune repeat> ::= repeat <Instrucţiune> {; <Instrucţiune>} until<Expresie booleană>

Instrucţiunile situate între cuvintele cheie repeat şi until se execută repetat atît timp cît expresia booleană este falsă. Cînd această expresie devine adevărată, se trece la instrucţiunea următoare. Instrucţiunile aflate între repeat şi until vor fi executate cel puţin o dala, deoarece evaluarea expresiei logice are loc după ce s-a executat această secvenţă.
În mod obişnuit, instrucţiunea repeat se utilizează în locul instrucţiunii whileatunci cînd evaluarea expresiei care controlează repetiţia se face după executarea secvenţei de repetat.
Programul ce urmează afişează pe ecran paritatea numerelor întregi citite de la tastatură.
Tipul de date articol (record)

Mulţimea de valori ale unui tip de date record este constituită din articole( înregistrări ). Articolele sînt formate din componente, denumite câmpuri. Fiecare câmp are un nume ( identificator de câmp). Spre deosebire de componentele unui tablou, câmpurile pot fi de tipuri diferite. Un tip de date articol se defineşte printr-o structură de forma:
type <nume tip> = record
<nume câmp 1> : T1;
<nume câmp 2> : T2;
. . .
<nume câmp n> : Tn;
end;
unde T1,T2,…,Tn specifică tipul câmpurilor respective. Tipul unui nume de câmp este arbitrar, astfel un câmp poate să fie la rândul său tot de tip articol. Prin urmare, se pot defini tipuri imbricate. Fiind date două variabile de tip articol de acelaşi tip, numele variabilelor pot apărea într-o instrucţiune de atribuire. Această atribuire înseamnă copierea tuturor câmpurilor din membrul drept în membrul stâng. Fiecare componentă a unei variabile de tip record poate fi specificată explicit, prin numelevariabilei şi denumirile de câmpuri, separate prin puncte.
Asupra componentelor datelor de tip articol se pot efectua toate operaţiile admise de tipul câmpului respectiv. Orice tip de date articol poate servi ca tip de bază pentru formarea altor tipuri structurate.
“ Instrucțiunile de bază ale limbajului Pascal”

Elaborare: Straista Andrei, cl. X B
Liceul Teoretic ”UNIVERSUL”, Chisinau

Un sir de caractere reprezinta o succesiune de caractere cuprinsa intre apostrofuri. Aceasta succesiune poate fi alcatuita din:
-litere mici;
-litere mari;
-cifre;
-delimitatori(., ;);
-caractere speciale(# @);
Un sir de caractere poate fi memorat intr-o variabila de tipSTRING.
Declararea unei astfel de variabile se poate realize fie prin specificarea dimensiunii maxime a sirului , fie nu.
1. var nume:string[25]; 2. var nume: string;
nume:string[nr]; 1<=nr<=255;
Daca la declararea unei variabile este specificata dimensiunea maxima a sirului de caractere , atunci compilatorul va aloca un numar nr de caractere pentru aceasta variabila .
Daca dimensiunea nu este specificata atunci compilatorul va aloca dimensiunea maxima , adica 255 de caractere.
Unui sir i se poate asocial o valoare prin doua modalitati:
a)prin atribuirea directa a unei valori folosind operatorul de atribuire(:=);
b)prin procedura (read, readln);
!!!Observatie!!!
Daca valoarea ce i se atribuie unui sir de caractere depaseste lungimea maxima a sirului , atunci sirul de caractere va primi o valoare trunchiata din valoarea initiala egala cu lungimea maxima a sa.

Operatori si Operanzi
top 5 tehnologi

Printarea tridimensionala


Imprimarea 3D este un proces folosit de câteva decenii în industrie, unde mai poartă numele de "prototipare rapidă". Această tehnologie a apărut în anii '80, fiind folosită iniţial de companiile cu bugete masive, precum cele din industria aerospaţială, sau de echipele de Formula 1.
Spre exemplu, constructorii de maşini de Formula 1 puteau crea cu ajutorul aparatelor de prototipare rapidă componente cu forme extrem de precise precum spoilerele. Producţia acestor piese complexe prin metode clasice putea dura câteva săptămâni, însă folosirea imprimantelor 3D reducea această perioadă la doar 48 de ore. Astfel, timpul câştigat permitea producătorilor să testeze mai multe variante ale componentelor şi să ajungă la versiunea finală mult mai repede.
Televizorul cu hologramă
Dupa mai bine de trei decenii de la realizarea acestei capodopere, cercetatorii din Arizona ne anunta ca asemenea holograme ne sunt mai la indemna decat am putea crede.
Tehnologia lor permite deja reconstituirea unor imagini 3D ale obiectelor sau ale persoanelor, o data la doua secunde.
Mai mult, specialistii au reusit sa obtina si culoare la aceste holograme, care pot fi privite de sus in jos sau de la dreapta la stanga.
Ar fi nevoie, totusi, de o viteza de 60 de ori mai mare pentru a crea iluzia unei miscari firesti.
Scopul final, spun expertii, este holograma 3D TV, pe care s-o aveti in sufragerie. Adica imaginea "iese" din televizor si nu ai nevoie de ochelari speciali pentru a o vedea. De asemenea, holograma poate fi un instrument pretios pentru proiectantii de masini sau avioane.
Realitatea virtuală este una din tehnologiile de ultimă generație, care cunosc o dezvoltare incredibilă și o popularitate crescândă. Așa cum se poate subînțelege din nume - realitate virtuală - prin intermediul acestei tehnologii vei putea să experimentezi o realitate care nu există, creată de un calculator.
Spre desosebire de realitatea care permite suprapunerea unei realității artificiale (virtuale) peste cea reală, realitatea virtuală nu este concepută pentru a extinde realitatea așa cum o putem percepe cu ochii, urechile și celelalte simțuri, ci recreează o realitate în totalitate separată de cea fizică.
ochelari realitatea virtuala
Panourile solare se utilizează separat sau legate în baterii pentru alimentarea consumatorilor independenți sau pentru generarea de curent electric ce se livrează în rețeaua publică.
Un panou solar este caracterizat prin parametrii săi electrici, cum ar fi tensiunea de mers în gol sau curentul de scurtcircuit.
Pentru a îndeplini condițiile impuse de producerea de energie electrică, celulele solare se vor asambla în panouri solare utilizând diverse materiale, ceea ce va asigura:
protecție transparentă împotriva radiațiilor și intemperiilor
legături electrice robuste
protecția celulelor solare rigide de acțiuni mecanice
protecția celulelor solare și a legăturilor electrice de umiditate
asigurare unei răciri corespunzătoare a celulelor solare

panou solar
IPHONE 8

2017 va marca aniversarea a 10 ani de iPhone si Apple are ceva majore planificate pentru a celebra această ocazie. Suntem mai mult de un an de la lansarea iPhone 8, dar din cauza Apple planuri ambiţioase pentru dispozitiv, sunt deja o mare varietate de zvonuri să facă aluzie la caracteristici impresionante vine în 2017 iPhone.

Caracteristici
1)Ecran: Super AMOLED, 5,5 inch rezolutie Quad HD, 3D Touch sticlă Corning Gorilla Glass 6
2)procesor: Apple A11 si M11 CPU, tehnologie memorie: 3 GB RAM (4 GB Plus), 64/128/256 GB
3) baterie: 2350 mAh Li-Pol (3550 mAh Plus) , Fără fir de tarifare
4) 2 camere 16 megapixeli si 8 megapixeli orientată spre faţă
Problemar

Program P4
begin
writeln "Introduceti valoare lui n"
readln (n);
i:=0; p:=1; s:=0;
while i < n do
begin
i:=i+1;
s:=s+i;
p:=p*i;
end;
m:=s/n;
writeln ('Suma este',s);
writeln ('Produsul este',p);
writeln ('Media este',m:2:2);
readln
end.

Concluzie
Acest proiect este un rezumat succint al temelor din clasele 9-10 ce tin de programare in Pascal.Aici sunt incadrate definiti si exemple care pot fi de ajutor orcarui persoane ce doreste sa recapituleze bazele programari Pascal.
P.S.
Doresc cei trei de 10 in catalog fara povestit :D
P.S.2 Intrebati-l pe Vasia, el so staruit si o invatat....
Multumesc !!!

tip de date,,set''

Un tip de date mulţime (set) se difineşte in raport cu un tip de bază care trebuie să fie ordinal:
::= [pached} set of
Valorile unui tip de date set sint multimi formate din valorile tipului de baza. Daca tipul de baza are n valori,tipul multime va avea 2n valori.In implementarile limbajului valoarea lui n este limitata de regula n< s.e 256.
In PASCAL o multime poate fi specifica enumerindu-i-se elementele in parantezele patrate ‘’[‘’si’’]’’,care tin locurile acoladelor din matematica.
Notatia [ ] reprezinta multime vida.
tipul de date unidimensionale
Tablouri Unidimensionale:

Vectorii sau tablourile unidimensionale sunt structuri de date bine definite si organizate in memorie. Cu ajutorul acestora, se pot pastra in memorie si accesa ulterior mai multe variabile, fara a fi nevoie de retinerea explicita a fiecareia dintre ele. Vectorii se folosesc, cel mai adesea, cand numarul de variabile necesare intr-o problema variaza sau este de dimensiune mare. In acest caz, se doreste utilizarea un vector , in care punem cate variabile sunt necesare. In problemele noastre, ne vor interesa vectorii declarati prin numarul maxim posibil de elemente, cu memoria alocata local.

Astfel, pentru declararea unui vector se foloseste urmatoarea structura:

tip_vector nume_vector[dimensiune maxima vector];
Exemplu:
int v[100];
Program P6; {
Var med, par, prod, i:integer;
Begin
i:=1;
par:=0;
prod:=1;
while i<=100 do
begin
If (i > 20) and ((i mod 2) = 0) then
par:=par+i;
Else If (i<=20) and ((i mod 2) <> 0) then
prod:= prod*i;
i:=i+1;
end;
med:=par/40;
writeln(media aritmetica: ’,med);
writeln(produsul: ’,prod);
End.
Problemar 2
Program P2;
Var sum, prod, med, n, i: integer;
Begin
sum:=0;
i:=1;
prod:=1;
Write(’n=’);
Readln(n);
Repeat
sum:=sum+i;
prod:=prod*i;
i:=i+1;
Until i<=n;
med:=sum/n;
writeln(’suma: ’,sum);
writeln(produsul: ’,prod);
writeln(media aritmetica: ’,med);
End.
Program P1;
Var n,s,i:integer
Begin
s:=0;
i:=1; {
Write(’n=’);
Readln(n);
Repeat {
s:=s+i;
i:=i+1;
until i<=n;
writeln(’suma: ’,s);
End.
Instrucţiunea''while''
Instrucţiunea WHILE este ciclul cu test iniţial care conţine o expresie booleană care controlează execuţia repetată a altei instrucţiuni.

Instrucţiunea WHILE are forma:
while <expresie> do <instrucţiune>; unde <expresie> trebuie sa fie de tip boolean, iar <instrucţiune> poate fi orice instrucţiune Pascal , ce se va executa atît timp cît <expresie> ia valoarea TRUE. Dacă iniţial <expresie> are valoarea false, <instrucţiune> nu se va executa niciodată.
Principiul de execuţie:
se evaluează expresia logică;
dacă valoarea expresiei este False, se iese din instrucţiunea WHILE,dacă valoarea expresiei este True,se execută instrucţiunea,apoi se revine la1;
instrucţiunea cere execuţia repetată a unei instrucţiuni PASCAL în funcţie de valoarea de adevăr a expresiei logice. Dacă valoarea iniţială este FALSE, instrucţiunea WHILE nu se execută nici o dată.
De remarcat că ieşirea din instrucţiune se va face doar cînd condiţia va returna valoarea False.
Instrucţiunea WHILE în limbaj comun ar suna: Cît timp condiţia_e_adevarată Fă ceva.

6.1 schema functionala a calculatorului
6.2 Formatul instructiunilor
6.3 Tipuri de intructiuni
6.4 Limbajul cod calculator si limbaj de asamblare
6.5 Resursele tehnice si resursele progamate ale calculatorului
6.6 Memori externe pe benzi si discuri magnetice
6.7 Memori externe pe discuri optice
6.8 Vizualizatorul si tastatura
6.10 Clasificarea calculatorului
6.9 Imprimantele
clasificarea calculatoarelor
Criterii de clasificare:
- tipul unităţii centrale de prelucrare (UCP);
- cantitatea de memorie internă pe care microprocesorul o poate utiliza;
- capacitatea de stocare a memoriei auxiliare;
- viteza perifericelor de ieşire;
- viteza de prelucrare – exprimată în MIPS (Millions of Instructions Per Second);
- numărul utilizatorilor care pot avea acces la calculator în acelaşi timp;
- costul sistemului.
Supercalculatoare
Includ de obicei resurse hardware sau software deosebite, de ordinul a sute sau mii de procesoare care lucrează în paralel. Rezultă astfel o putere de calcul impresionantă (poate executa peste 1,8 miliarde de operaţii pe secundă), datorată si faptului că se utilizează tehnologii aflate la limita posibilităţilor actuale, în condiţiile în care preţul nu este factorul principal în construcţia lor. Principalele aplicaţii sunt în domeniul militar, al cercetării ştiinţifice, industria aeronautică şi spaţială. Preţul unui supercalculator este însă pe măsură, fiind exprimat în general în milioane de dolari. O abordare mai recentă se axează pe utilizarea sistemelor distribuite (bazate pe reţele de calculatoare) pentru a obţine performanţe comparabile, dar la un preţ cu un ordin de mărime mai mic.
Mainframe
Reprezintă un tip de calculator de asemenea de mare putere, dar nu la acelaşi nivel cu supercalculatoarele. Sunt utilizate cel mai adesea pentru gestiunea bazelor de date de dimensiuni foarte mari, precum şi a altor aplicaţii asemănătoare, care necesită o capacitate de stocare foarte mare şi o interacţiune puternică cu un număr mare de utilizatori, concretizată printr-un volum foarte mare de comunicaţii de date. De asemenea, se pot folosi şi la efectuarea de calcule ştiinţifice de o complexitate mai redusă decât în cazul supercalculatoarelor.
Imprimantele
Imprimanta este definită ca un dispozitiv periferic de ieşire utilizat pentru reprezentarea pe suport fizic a informaţiilor procesate într-un calculator.
Mai precis, imprimanta tipăreşte pe hârtie (sau alt suport) informaţii sub formă de text sau imagini.
O imprimantă poate interacţiona cu sistemul informatic printr-un cablu de date (paralel, USB) sau wireless.
Imprimantele pot fi clasificate astfel:
După principiul de funcţionare :
imprimanta matriceală;
imprimanta cu jet de cerneală;
imprimantă laser;
imprimantă foto;
imprimantă termică;
imprimanta 3D
După modul de utilizare :
imprimante locale;
imprimante de reţea;
Vizualizatorul si tastatura
Vizualizatorul este un dispozitiv de ieșire prin intermediul căruia informația este prezentată utilizatorului pe ecranul unui tub catodic.
Vizualizatorul poate funcționa în două regimuri:
1)În regim alfanumeric – ecranul este împărțit în zone conventionale, numite zone-caracter.
2)În regim grafic – utilizatorul poate controla afisarea pe ecran a fiecarui punct.
Tastatura este un dispozitiv de intrare care transformă acționarea unei taste intr-un cuvint binar, accesibil echipamentelor calculatorului.
Memori externe pe discuri optice
Discul compact (numit și prin termenul englezesc compact disc, scris și compact-disc,[1] sau prin abrevierea CD pronunțată[sidi] [2]) este un disc optic folosit pentru a stoca informații de natură foarte diversă în format digital, creat inițial pentru înregistrări audio. Discul se numește optic după procedeul de înregistrare (scriere) și redare (citire), bazat pe utilizarea unui fascicul de lumină laser focalizat. Spre deosebire de discurile de patefon și discurile dure, CD-urile sunt înregistrate pe o singură față.
Memori externe pe benzi si discuri magnetice

Dischete
Discheta (in engleză floppy-disk) este un dispozitiv de stocare de date pe un disc magnetic usor flexibil rotitor, care poate fi transportat si introdus si utilizat pe alte calculatoare, daca dispun de o unitate de discheta.
Discheta este compusa dintr-un mic disc din plastic subtire si flexibil, acoperit cu un strat de o substantă magnetica, pe care se pot inregistra date prin tehnologia specifica inregistrarilor magnetice. Ca dischetele sa poata fi folosite pe computer, acesta trebuie sa dispuna de o unitate de discheta (engleza floppy disk drive sau FDD). Volumul de date care poate fi inregistrat pe o discheta este relativ mic in comparatie cu alte dispozitive de stocare: 2,88 MB pe dischete cu diametrul de 3,5 inch (1 inch = 1 țol = 2,54 cm), fata de valori de mii de ori mai mari pe un disc dur. Totusi, discheta este uneori folosita inca si in ziua de azi la transferul de fișiere (date) de la un computer la altul, precum si la stocarea volumelor mici de date.
Resursele tehnice si resursele programate ale calculatorilu
La calculatoarele cu o singură instrucţiune poate fi efectuată o anumită operaţie.
În alte calculatoare, aceiaşi operaţie, (dacă nu există instrucţiunea necesară) este efectuată cu ajutorul unei succesiuni de alte instrucţiuni existente.
Operaţiile, efectuate intern de către componentele electronice ale calculatorului, sînt cunoscute ca operaţii implimentate prin echipament, pe cînd operaţiile efectuate cu ajutorul unei secvenţe de instrucţiuni sînt cunoscute ca operaţii implimentate prin program.
De exemplu, operaţia de extragere a rădăcinii pătrate, într-un anumit calculator, poate fi efectuată prin echipament electronic, în alt calculator – printr-un subprogram.
Delimitarea dintre implimentarea prin echipamente sau program depinde de calculator.
În desenul de mai jos este prezentată o astfel de delimitare în cazul unui calculator cu posibilităţi medii.
Limbajul cod calculator si limbajul de asamblare
Un limbaj de asamblare
este un limbaj de programare a calculatoarelor care, în locul codului mașină, folosește o desemnare simbolică a elementelor programului, relativ ușor de citit și interpretat de către om. Exemplu: limbajul numit Assembler de la compania IBM. Programele reprezentate in formă de succesiuni binare direct executabile de calculator se numesc programe în limbaj cod calculator sau programe în limbaj maşină.
Pentru a rezolva o problemă, în memoria calculatorului trebuie să fie încărcate programul respectiv şi datele de prelucrat. Instrucţiunile programulu.Pentru utilizator programul în cod calculator poate fi prezentat în formă de şiruri de cifre binare sau, mai compact, de cifre octale, zecimale sau hexazecimale organizate pe locaţii ale memoriei
Elaborarea programelor în limbaj cod calculator este un lucru extenuant şi ineficient. Pentru a simplifica procesul de elaborare a programelor, s-a convenit ca instrucţiunile să fie scrise într-un limbaj simbolic, denumit limbaj de asamblare. În acest limbaj codurile instrucţiunilor se reprezintă printr-un grup de caractere, de regulă trei, este cunoscut sub numele mnemonica intrucţiuniii şi datele de prelucrat se înmagazinează în memoria internă sub forma unor succesiuni de cifre binare pe care dispozitivul central de comandă le poate extrage şi interpreta.
De exemplu , codurile instructiunilor calculatorului , pot fi notate simbolic conform tabelului :
Mnemonica instructiunilor

Cod instructiuni Mnemonica Semnificatie
01 INC Incarca calculatorului
02 MEM Memorizarea a.
03 ADU Adunarea
04 SCD Scaderea
05 SLT Salt neconditianonat
06 SLTC Salt coditionat
07 STP Stop
Tipuri de instructiuni
Instrucțiunile unui calculator se înpart în patru grupe.

instrucțiuni operaționale, care efectuează operații aritmetice și logice asupra datelor specificate prin operanzi;
instrucțiuni de transfer, care deplasează informația între registre și/sau locații fără a modifica informația transferată;
instrucțiuni de salt, care în urma verificării unor condiții, modifică analiza și execuția secvențială a instrucțiunilor din program;
instrucțiuni de intrare - ieșire care permit comunicarea calculatorului cu exteriorul.
Instrucțiuni operaționale prelucreză datele păstrate în locațiile memoriei interne și în registrele procesorului. Cele mai cunoscute instrucțiuni ale acestei grupe sînt care efectuează operațiile aritmetice de bază: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. Instrucțiunele logice de tipul ȘI, SAU, NU sînt instrucțiuni operaționale care acționează asupra pozițiilor individuale ale informației binare.

Instrucțiuni de transfer deplasează informația dintre locațiile memoriei interne, între registre sau între locații și registre fără a alerta conținutului informaționei transferate. Instrucțiunea trebuie să specifice explicit sau implicit adresa sursă și adresa de distinației a transferului.

Instrucțiune de intrare/ieșire permit comunicare calculatorului cu echipamente periferice. Echipamentul cu care se va efectua operația de intrare/ieșire se specifică în partea de adresa a instrucțiunii.
Formatul instructiunilor
Elementele Instrucțiunii
Fiecare instrucţiune trebuie să conţină informaţiile necesare pentru execuţia acesteia de către UCP. Acestea sunt:
• Codul operaţiei: Reprezintă un cod binar care specifică operaţia de executat.
• Adresa operandului sursă: Operaţia poate necesita unul sau mai mulţi operanzi
sursă, deci operanzi asupra cărora se efectuează operaţia.
• Adresa rezultatului: Operaţia poate produce un rezultat.
Schema funcitonala a calculatorului
Calculatorul este o maşină care prelucrează informaţiile automat. Pentru aceasta trebuie să i se furnizeze datele pe care trebuie să le prelucreze (datele de intrare) şi o listă de instrucţiuni (programul), care să îi indice cum să prelucreze aceste date. Dacă pentru a ajunge la un rezultat trebuie sa execute mai multe operaţii, el le va efectua pe rând. Operaţiile şi ordinea acestora îi sunt specificate calculatorului prin intermediul programului. Calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obţinute în urma prelucrării (date de ieşire). În timpul prelucrării pot să apară şi date intermediare.
Pentru a putea realiza aceste operaţii, calculatorul este alcătuit din două componente
:Echipamentele fizice (partea materială) — HARDWARE
Programele şi datele (partea logică) — SOFTWARE
Tip de date MULTIME:
Un tip de date mulţime (set) se defineşte în raport cu un tip de bază care trebuie să fie ordinal:
<Tip mulţime>::=[packed] set of <Tip>
Valorile unui tip de date set sunt mulţimi formate din valorile tipului de bază. Dacă tipul de bază are n valori, tipul mulţime va avea 2^n valori. În implementările limbajului valoarea lui n este limitată, de regulă n<=256.
În PASCAL o mulşţime poate fi specificată enumerîndu-i-se elementele între parantezele pătrate "["şi"]", care ţin locul acoladelor din matematică.
Notaţia [] reprezintă mulţimea vidă.
Exemplu :
Type Multime_Nr = Set Of 0..255; { sau Multime_nr = Byte }
Multime_Car = Set Of Char;
Operatorii utilizati pentru date de acest tip sunt :
a) pentru operații cu mulțimi :
- reuniunea se notează cu + ( vom scrie A + B ) ,
- intersectia ,
- diferenta ( \ ) se notează cu − ( A \ B vom scrie A − B ) ;


Tablourile bidimensionale functioneaza ca o matrice si se pot declara astfel:
Tip nume_tablou[dim_linie][dim_coloana];
La fel ca si in cazul tablourilor unidimensionale, si in cazut tablourilor bidimensionale, la declarare, se trece:
(dim_linie) - dimensiunea maxima a liniilor;
(dim_coloana) - dimensiunea maxima a coloanelor.
Tablourile Bidimensionale se numesc MATRICE. Citirea elementelor unui tablou nu este posibila decat prin citirea fiecarui element. De aceea, la fel ca si in cazul vectorilor, operatia de citire a matricelor impune folosirea a doua secvente suprapuse. Acestea corespund indicelor liniei (i), resprectiv coloanei (j), unde:

i - indica pozitia pe rind
j - indica pozitia pe coloane;
n - numarul de randuri;
m - numarul de coloane.
Sintaxa de declarare a unei matrice este: tip nume[m][n],unde:
1. tip - tipul de data folosit
2. nume - numele prin care va fi referita matricea;
3. m - numarul de coloane din matrice;
4. n - numarul de linii din matrice.
Full transcript