Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Revoluţiile de la 1848-1849 în Europa

No description
by

Ana-Georgiana Savin

on 27 November 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Revoluţiile de la 1848-1849 în Europa

Revoluţiile de la 1848-1849
în Europa

Primăvara Popoarelor
Şcoala Gimnazială Glodenii Gîndului
Clasele a VII-a A şi
a VII-a B
Prof. coord. Ungureanu Laura -Mihaela
Noiembrie 2014

Europa După Congresul de la Viena
La République Universelle 1848
litografie de Fr
é
d
é
ric
Sorrieu
Conţinuturi:
1. Introducere
2. Revoluţia în Franţa
3. Revoluţia în Statele Germane
4. Revoluţia în Imperiul Habsburgic
5. Revoluţia în Statele Italiene
6. Revoluţia în Ţările Române
7. Concluzii

Revoluţiile de la 1848-1849 în Europa
Cauze generale:
- lupta împotriva dominaţiilor străine ale Marilor Puteri;
- câştigarea de drepturi şi libertăţi democratice;
- înlăturarea unor regimuri absolutiste.

Cauze naţionale:
- autonomie mai largă;
- eliberarea de sub stăpânire străină;
- realizarea unităţii naţionale.

Cauze politice:
- se cerea regimuri democratice;
- drepturi şi libertăţi cetăţeneşti;
- Constituţii liberale.

Cauze economice şi sociale:
- desfiinţarea privilegiilor feudale;
- împroprietărirea ţăranilor;
- condiţii de muncă mai bune pentru muncitori;
- criza alimentară amplificată de seceta din anii 1847-1848.

Forţe participante:
- burgezia;
- nobilimea liberală;
- muncitorii;
- liber profesioniştii (medici, profesori, avocaţi, jurişti);
- studenţi;
- ţărani.

1. Introducere
Revoluţiile din 1848-1849 în Europa
2. Revoluţia în Franţa
- în februarie 1848 izbucneşte revoluţia la Paris;
- revoluţionarii (muncitorii, studenţii, orăşenii, intelectualii) s-au baricadat pe străzi, au luptat cu armata, au cerut abdicarea regelui, au ocupat Palatul Regal şi au ars tronul. Speriat Regele Ludovic Filip a fugit;
- la 28 februarie în Franţa a fost proclamată Republica (Republica a II-a);
- a fost ales un guvern provizoriu format din: Lamartine (republican burghez), Louis Blanc (socialist) şi Albert (munictor);
- au apărut o serie de decrete revoluţionare precum :
votul universal pentru bărbaţi
libertăţi cetăţeneşti
înfiinţarea de Ateliere Naţionale
- s-a ales o Adunare Constituantă şi a fost promulgată o Constituţie;

Lamartine, şeful guvernului provizoriu, respingând drapelul roşu în favoarea celui tricolor
Tablou de Henri Philippoteaux
În perioada iunie-iulie 1848 are loc la Paris un conflict între muncitori şi burghezie (Insurecţia proletariatului din Paris în iunie 1848).
2000 de morţi, 25000 de arestări şi 11000 de persoane închise sau deportate, reprezintă preţul ordinii instaurate de generalul Cavaignac.
În noiembrie 1848 a fost proclamată a două Republică.
Pe 2 decembrie 1848 Ludovic Napoleon Bonaparte este ales preşedinte.
Patru ani mai târziu, (2 decembrie 1852) în Franţa s-a instaurat Imperiul al II-lea, Napoleon proclamându-se împărat sub numele de Napoleon al III-lea.

Cavaignac
Paris iunie 1848
3. Revoluţia în Statele Germane
Revoluţia în statele germane a umărit realizarea unor reforme liberale şi înfăptuirea unităţii statale.
În martie 1848 izbucneşte revoluţia în Berlin, capitala Prusiei.
Revendicări:
- libertăţi economice, sociale, politice;
- participarea la conducerea ţării;
- unificarea Germaniei.
Luptele au durat 3 zile, regele Wilhelm al IV-lea este nevoit să cedeze, arborează tricolorul pe Palatul Regal, s-a înclinat în faţa victimelor, a numit un guvern liberal, şi s-a creat Adunarea Naţională Constituantă.
În iunie 1848 izbucneşte o altă revoltă la Berlin, muncitorii fiind înfrânţi. Regele trimite trupe în restul ţării.
Cu scopul unificării Germaniei, s-a convocat Adunarea Reprezentativă a Poporului (Parlamentul de la Frankfurt) care la 18 mai 1848 dezbătea unificarea patriei.



Revoluţionarii berlinezi pe o baricadă
de J. Kirchhoff.
Berlin 18 martie
Parlamentul de la
Frankfurt
Wilhelm al IV-lea
Louis Blanc
Lamartine
A fost adoptată o Constituţie pentru întrega Germanie;
Wilhelm al IV-lea refuză coroana.
Karl Marx (1818-1883) şi Friedrich Engels (1820-1895) tipăresc Noua gazetă renană (publicaţie democratică şi revoluţionară).
Luptau pentru :
unificarea Germaniei într-o republică democratică
desfiinţarea tuturor îndatoririlor feudale
vot universal
înfiinţarea Partidului Comunist
trecerea averilor aristocraţiei în proprietatea statului.
În primăvara anului 1849 Marx, Engels şi alţi revoluţionari reaprind flacăra revoluţiei.
După lupte în mai multe oraşe, în noiembrie 1949 au fost înăbuşite mişcările revoluţionare iar Parlamentul de la Frankfurt defiinţat.

Karl Marx
Friedrich Engels
Germania Revoluţionară
Revoluţionari germani
4. Revoluţia în Imperiul Habsburgic
în martie 1848 izbucneşte revoluţia la Praga, Pesta, Viena, Milano, etc.
populaţiile din Imperiul Habsburgic: italieni, cehi, slovaci, polonezi, sârbi, croaţi, români.
Cancelarul Metternich este demis, sunt promise reforme democratice şi Constituţii liberale.
se declanşează revoluţia şi-n alte părţi ale Imperiului Habsburgic: în Ungaria, în Italia, Praga, Transilvania, în câteva zile Imperiul ardea sub flăcările răzvrătirilor populare.
se formează în Ungaria Dieta de la Pozsony, care elaborează un program liberal, se dorea refacerea Ungariei istorice, Ungariei Mari (în graniţele Coroanei lui Ştefan cel Sfânt). Se evidenţiază un conducător important Lajos Kossuth.
la data de 2 decembrie 1848 Împăratul Franz Joseph adoptă o Constituie liberală (anulată în martie martie 1849).
sprijinit de Ţarul Nicolae I, revoluţiile dunt înfrânte.
în 1851 este instaurat aşa-numitul regim neoabsolutist (caracterizat prin măsuri de centralizare, germanizare şi catolicizare).

Metternith
Lajos Kossuth
Franz Joseph
5. Revoluţia în Statele Italiene
- caracter politic şi naţional (se dorea eliberarea şi unifcarea Italiei )
- revoluţionarii ,, Tânăra Italie”
- prersonalităţi importante : Garibaldi, Mazzini, regele Piemontului, Carol Albert, etc.
În ianuarie 1848 izbucneşte revoluţia la Palermo, apoi în martie la Milano, Neapole şi Veneţia.
Sunt proclamate Republica de la Veneţia şi Roma (conduse de Garibaldi şi Mazzini).
Piemontul şi statele papale adoptă Constituţii liberale.
La Milano şi Veneţia revoluţionarii reuşesc să alunge pe habsburgi.
Regele Piemontului porneşte război cu armata habsburgică, dar este înfrânt şi încheie pacea cu Franz Joseph.
Alături de armatele habsburgice intervin şi armatele franceze, care va duce la înfrângerea revoluţiilor.

Revoluţia din Sicilia
Garibaldi
6. Revoluţia în Ţările Române
Sub impresia evenimentelor revoluţionare europene, spiritul revoluţionar se manifestă şi în rândul tinerilor intelectuali români.
Nicolae Bălcescu, într-o scrisoare adresată din Paris, datată 24 februarie 1848, relata prietenului său din Iaşi, Vasile Alecsandri :
Minunata Revoluţie ce te căiesc amarnic că nu ai văzut-o cu ochii va schimba faţa lumii
, scria el plin de entuziasm.




Cauze naţionale :
 asuprirea străină în cele trei Ţări Româneşti;
 existenţa regimului politic bazat pe Regulamentele Organice în Ţara Românească şi Moldova:
 apariţia pericolului anexării Transilvaniei la Ungaria, în urma izbucnirii revoluţiei maghiare şi al refuzului maghiarilor de a recunoaşte drepturile naţionale ale românilor;
Forte participante: burghezia, boierimea (democratică), orăşenimea, ţărănimea.

Moldova
Caracter moderat
28 martie 1848- ,,Petiţiunea Proclamaţiune”
Domnitorul Mihail Sturdza - respinge documentul - arestează pe revoluţionari
Revoluţia înfrântă înainte să se declanşeze
Revoluţionarii moldoveni refugiaţi la Braşov- 24 mai 1848- ,,Prinţiipiile noastre pentru reformarea patriei’’- unirea Ţării Româneşti cu Moldova într-un singur stat neatârnat
Cernăuţi- ,,Dorinţele partidei naţionale din Moldova” - unirea -,,cheia bolţii fără de care întreg edificiul naţional s-ar prăbuşi’’
Reprezentanţi: Mihail Kogălniceanu; Vasile Alecsandri; Grigore Cuza;
Alexandru Ioan Cuza; Alecu Russo, etc.


Mihail Kogălniceanu
Vasile Alecsandri
Al. I. Cuza
Alecu Russo
Ţara Românească
Caracter social–politic compromis
9 iunie 1848- ,,Proclamaţia de Izlaz”- domnitorul Gh. Bibescu - abdică
Guvern provizoriu
Comisia proprietăţii
Drepturi şi libertăţi democratice
Intervenţia armatelor otomane şi ţariste - revoluţia înfrântă
Reprezentanţi în Ţara Românească : Nicolae Bălcescu; Ion Heliade Rădulescu; C.A.Rosetti; Ion Ghica; fraţii Golescu; fraţii Brătianu, etc.

I. H. Rădulescu
C.A. Rosetti
Proclamaţia de la Islaz
Gh. Bibescu
Ion Ghica
Fraţii Golescu
Fraţii Brătianu
Mihail Sturdza
Transilvania
 Caracter naţional - radical
 3- 15 mai 1848- Marea Adunare Naţională de la Blaj
 Petiţia Naţională - libertatea şi independenţa naţiunii române
 Programul respins
 Sept. 1848- A treia Adunare Naţională de la Blaj - participanţii organizaţi militar de către Avram Iancu
 Confruntări militare - rezistenţa din Munţii Apuseni
 2 dec. 1848- Proiectul de Pacificare de la Seghedin
 Aug.- sept. 1849- intervenţia armatelor austriece - înăbuşirea revoluţiei
Reprezentanţi în Transilvania: Avram Iancu; Simion Bărnuţiu; Andrei Şaguna; Al. Papiu Ilarian; Ioan Buteanu.

Bucovina şi Banat
 se dorea autonomia provinciei, drepturi politice, libertatea tiparului, egalitatea în faţa legii.
 iunie 1848 apare în Banat, documentul programatic ,,Petiţia neamului românesc din Ungaria"
 în Bucovina pe 20 mai 1848 apare ,,Petiţia ţării” redactat de Eudoxiu Hurmuzaki.

Marea Adunare de la Blaj
Avram Iancu
Simion Bărnuţiu
Andrei Şaguna
Eudoxiu Hurmuzaki
7. Concluzii

 Revoluţiile de la 1848-1849 au fost în general un eşec, ele nereuşind să înlăture definitiv absolutismul ori să întemeieze statele naţionale;
 Revoluţiile de la 1848 au deschis calea înfăptuirii de reforme de care întreaga Europă avea nevoie şi cadrul necesar înfăptuirii unităţii naţionale
 Eşecul se explică prin intervenţia străină, dar mai ales prin teama burgheziei faţă de violenţa şi radicalismul maselor;
 Revoluţiile de la 1848-1849 din Ţările Române au demostrat că pentru reforma societăţii nu este de ajuns unitatea de acţiune şi conştiinţa naţională.

Libertatea conducând poporul
Eugène Delacroix

Medalie de la 1848
Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentând la Paris tricolorul românesc cu menţiunile "Dreptate, Frăţie" în 1848.
Acuarelă de C. Petrescu.
Full transcript