Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Untitled Prezi

No description
by

radu baltasiu

on 8 May 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Untitled Prezi

periodizarea Succesiunea generala a epocilor Ce este epoca? Epoca reprezintă un interval amplu de timp de cel puţin câteva sute de ani (durata lungă), care reprezintă un ciclu de fapte-fenomene, care stau sub un set relativ unitar de probleme-preocupări. Epoca contemporana Epoca moderna Revolutia industriala si Impartirea coloniala a lumiiă Omul se reinventeaza, si, odata cu el si societatea, prin crestinism, in jurul Bisericii. Relatia sociala este structurata in jurul domnului/suzeranului, in raport cu care toti ceilalti ii sunt vasali/supusi. Acum se genereaza mari mituri ale socialitatii: iubirea agape, cavalerismul. Tot acum, omul redescopera, prin intermediul Bisericii, marile cuceriri economice si stiintifice ale antichitatii: plugaritul, matematica, filosofia etc.. Spre sfarsit, in sec. XVI-XVII, omul medieval devine modern, iluminat, prin preeminenta acordata ratiunii in fata credintei. Când începe istoria? Istoria începe odată cu primele consemnări scrise (Herodot – sec. V.îHr.) V.3 "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, dupa acel al inzilor. Daca ar avea un singur cârmuitor sau daca tracii s-ar întelege între ei, el ar fi de nebiruit si cu mult mai puternic decât toate neamurile, dupa socotinta mea.
Tracii au mai multe nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleasi la toti, afara de geti, ... care locuiesc la nord ... .V, 4: Despre obiceiurile pe care le au getii, care se cred nemuritori ..."
Herodot, Istorii. Harta lumii dupa Herodot

Veche - preistoria, până la cultura scrisă (cca 3000 îHr)
Antichitatea - până la prăbuşirea Imperiului Roman (cca. 476)
Evul mediu - până la Revoluţia Franceză (1789)
Epoca modernă - până la Pacea de la Versailles (1918)
Epoca Contemporană Epocile Antichitatea Epoca straveche Evul Mediu
Europa de Est îsi datoreaza existenta nationala Sistemului de Pace de la Versailles, în mare msura Celor 14 Puncte ale presedintelui american Woodrow Wilson. VERSAILLES - EUROPA NATIUNILOR 1919 1919
România lichidează comunismul din Ungaria, ocupând Budapesta 1919, 1930
Apariţia locuirii funcţionale: Bahaus-Gropius (1919), Le Corbusier (La ville radieuse) AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
80 de milioane de morţi
începe prin atacul Germaniei asupra Poloniei la 1 sept. 1939.
sfârşeşte în Europa la 9 mai 1945 - înfrângerea Germaniei.
a marcat decăderea Angliei şi Franţei din statutul de mari puteri.
începutul prăbuşirii sistemului colonial.
SUA şi URSS au devenit superputeri
ordinea mondială a devenit bipolară
ABANDONAREA EUROPEI DE EST LA YALTA (1945)
COMUNIZAREA FORŢATĂ A EUROPEI DE EST: 100 milioane de victime 1917-1989 1939-1945 sferele de influenta 1944, propunerile lui Churchill catre Stalin Razboiul rece (1947-1989)
Tensiunea militara, economica, politica dintre lagarul sovietic dominat de URSS si statele democratice sustinute de SUA. Pacea mentinuta prin amenintarea cu anihilarea nucleara reciproca. Caderea zidului Berlinului în dec. 1989 a marcat sfârsitul razboiului rece Pacea mentinuta prin amenintarea cu anihiliarea nucleara reciproca. Criza rachetelor din Cuba (1962) a fost cea mai grava criza internationala din istorie, aducand omenirea in pragul extinctiei. Rapturile teritoriale din 1938-1940 Austria - la Germania
Cehoslovacia - la Germania
Pactul Ribbentrop-Molotov: România (Basarabia, Nordul Bucovinei, Nordul Ardealului, Cadrilaterul), Tarile Baltice, Polonia - acestea din urma dispar. Harta Pactului Ribbentrop-Molotov semnata de Stalin si Molotov la 26 sept. 1939. Tarile Baltice sunt înglobate de URSS, Polonia e impartita in doua iar Romania pierde Basarabia. Observati ca Nordul Bucovinei inca nu era pierdut. Basarabia (iun. 1940) Nordul Bucovinei si Herta Ardealul de Nord (aug 1940) Tarile Baltice (vara 1940 la URSS) Cadrilaterul (sept. 1940) Masacrul de la Fântâna Alba - 1 aprilie 1941 Anexate 1938 Katyn, apr. 1940: lichidarea resursei umane a societatii poloneze Este epoca maturizarii sistemului mondial modern, a cuceririi distantelor prin masinism, epoca credintei in autonomia definitiva a omului in fata naturii. Catedrala si societatea Marile categorii ale cunoasterii omenesti Acum apar marile civilizatii. Se inventeaza "Europa" - Grecia stabileste principalele coordonate ale spiritualitatii moderne descoperind gandirea matematica, filosofica, politica, teatrul, arhitectura, fizica etc.
Antichitatea europeana se afla la intrepatrunderea a trei mari culturi: iudaica, greaca si romana. Aparitia omului modern: homo sapiens Omul descopera focul, transportul, alimentatia gatita, credinta (spiritualitatea). Constructor de unelte, manuitor de arme, homo sapiens cucereste lumea. 1492. Cristofor Columb descopera America Latina. Colonialismul modern apare odata cu descoperirea rutelor europene catre America Latina si Africa 1760-1840 Revolutia industriala. Cca 1760. Munca iese din familie. Masinism si productia de masa. Urbanizare. Conexarea dintre stiinta si industrie.
Omul muncitor-consumator. Bazele societatii de consum. 1776 Declaratia de independenta a SUA. Bazele democratiei. Naşterea societăţii moderne întemeiată pe libertatea personală, libertatea cuvântului, proprietate. 1789 Revolutia franceza. Declaratia drepturilor omului. Inventarea ideologiei moderne. Omul-cetăţean. Disjuncţia "noi-ei" devine politică internă.

1804 Napoleon devine împărat. Inventarea statului modern european. Meritocraţia şi profesionalizarea statului. Începutul eliberării naţiunilor europene. 1710-1878 Războaiele ruso-austro-turce
În timp ce Occidentul se moderniza, pe teritoriul României s-au purtat 9 conflicte majore între Rusia, Austria şi Turcia, devastându-l. Ultimul, între 1877-1878 a însemnat cucerirea Independenţei de Stat a României şi reintrarea Dobrogei în teritoriul national. 1848 Europa naţiunilor.
Revoluţiile de la 1848.
Bazele doctrinare ale statului naţional şi ale democraţiei moderne. 1871 Înfrângerea Franţei din războiul franco-prusac. Schimbarea definitivă a ordinii europene prin unificarea Germaniei. Se pun bazele tensiunilor geopolitice europene, stinse doar prin apariţia Uniunii Europene (Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului 1951). Marile curente/atitudini
Romantismul: 1800-1860, reacţie la revoluţia industrială. Sensibilitatea redescoperită. Libertate prin sensibilitate. Idealism.
Epoca Victoriana: 1830-1900, apogeul Ordinii Britanice (colonialism, industrialism, formalism).
La Belle Epoque: 1870-1914 (Secesion-ul) reacţie de recuperare a Franţei faţă de înfrângerea de la 1871. Epoca de aur a culturii europene. Revolta împotriva formalismului victorian. Arhitectura florală. Impresionismul. Mitul progresului. 1916 Einstein. Teoria relativităţii. Bazele ştiinţei moderne rescrise. Comunismul pentru a avea succes, a trebuit să înregimenteze straturile sociale depozitare ale adevărului interior al societăţilor: elitele şi ţăranii. Instrumentele au fost captarea bunăvoinţei (ţăranii au fost mai întâi împroprietăriţi), schimbarea atitudinii (transformarea în homocus - Zinoviev) în paralel cu lichidarea lor în masă. Nomenclaturizarea elitelor “E ridicol să te aştepţi ca un homocus să fie sincer cu tine. Ar fi fericit să fie, dar nu poate, deoarece consideră că este întotdeauna sincer într-un fel sau altul. Aşa că dacă e gata să schimbe o sinceritate într-alta dintr-un moment într-altul, nu e un semn de nesinceritate. KGB-iştii care m-au instruit nu mi-au sugerat niciodată că ar trebui să-i mint pe cei care mă vor interoga.” Homocusului sovietic este o non-persoanaă. Este o victimaă care, fiind non-persoanaă, nu are repere morale, poate săavârşsi orice. Inclusiv crime în masaă. Idem, p.58 Schizofrenia socialăa “Este o trăsătură de caracter a omului sovietic. E rezultatul revoluţiei noastre.”
“Comunismul eliberează oamenii de îngenuncheat; aici e punctul psihologic al întregii probleme. Chiar dacă am dori să îngenunchem în faţa puterii, n-am fi lăsaţi s-o facem. … Este interzis să îngenunchezi în comunism. În comunism omul este obligat să stea drepţi … ochii deschişi şi fixaţi servil către autorităţi.” A îngenunchea este dovadaă de libertate individualaă. Libertatea de te smeri pentru a fi liber. Trebuie saă ai mereu pozitţia de ascultare faţăta de Conducaător si Partid. Pozitia de drepti. Idem, pp.37-38 Nu existaă decât o singurăa Instantaţă Supremaă: Partidul A fost o vreme când KGB-ul a fost inundat de o asemenea avalanşă de denunţuri încât securiştii nu mai puteau face faţă singuri. Au fost nevoiţi să ceară ajutorul specialiştilor din afară, fiind cooptaţi sute dintre ei, printre care eu însumi. Nu vă puteţi imagina dimensiunile mormanelor de denunţuri necitite de prin birourile securităţii, stivele adunate în republici, provicnii şi districte în fişirele şi seifurile KGB-iştilor. Pe câte oare s-a cerut “trecerea la acţiune”! Şi câte n-au dispărut sau au fost distruse în război! Ce enormă cantitate de energie, sentimente şi gânduri s-a cheltuit în întregul proces al denunţului!” Denunţtul desfigureazaă sinele lichidând aproapele, Sinele generalizat (Mead). Omul nu mai are unde se oglindi. Nu doar ca răamâne singur. Este desfigurat. Al Zinoviev, “Homo Sovieticus”, Cluj-Napoca, Dacia, 1991, p.12 Delatţiunea Date brute “Omul nou”
Apusul umanităţii Homo sovieticus Ideologul semidoct: Walter Roman Intelectualul captat, apoi trezit: Panait Istrati Nomenclaturizarea elitelor “Veţi crede desigur că felul în care mă comport şi comportamentul altor homocuşi … denotă imoralitate. Noi însă gândim altfel. E uşor să fii o fiinţă morală dacă trăieşti în condiţii care nu te forţează să comiţi acte imorale. Sunteţi bine hrăniţi şi îmbrăcaţi … vi se pare că a fi moral e absolut natural … Însă dacă te găseşti sub limita de subzistenţă, sub minimum a ceea ce este indispensabil pentru ca normele morale să fie considerate aplicabile în viaţa reală, atunci este un nonsens să aplici criterii morale comportamentului. … Este imoral să te aştepţi ca cineva să fie o fiinţă morală dacă-i lipsesc minimum de condiţii de viaţă …” A fi moral este … imoral. Devenit mizerabil, proletariatul nu poate sustţine nici un fel de structuraă socialăa. Problema este căa toatăa societatea este …proletarizataă. Idem, pp.59-60 Nu doar iraţtional, dar şsi imoral
“Oamenii sovietici au fost pregătiţi să scrie rapoarte despre orice. Este vorba de un element indispensabil al organizării comuniste a muncii. Rapoartele lunare, rapoarte trimestriale, rapoarte anuale, rapoarte cincinale. Un salariat al institutului nostru, vechi bolşevic, a scris un raport despre întreaga sa viaţa de la revoluţie încoace. Trei mii de pagini cu litere puchinoase. … Secretarul biroului de partid mi-a încredinţat mie această nobilă misiune [de a-l citi]. Într-o jumătate de oră mi-am scris raportul la raportul bătrânului bolşevic, fără să-l fi frunzărit măcar.” Ce devine societatea? Un sistem de lenevire generalizată. Integrarea socialăa nu mai depinde de competentaţă (ce potţi saă faci) ci, este in functţie de ce pretinzi căa faci (raportăari). Idem, p.14 Birocratizarea stihialăa. Viata ca rapoarte “[Comunismul] a fost o tragedie de dimensiuni planetare cu un total de victime de circa 85-100 milioane. Oricum, aceste date întrec într-o proporie colosal numrul de victime ale altor carnagii politice din istorie.”was in truth a ‘tragedy of planetary dimensions’ with a grand total of victims variously estimated by contributors to the volume at between 85 million and 100 million. Either way, the Communist record offers the most colossal case of political carnage in history.” (S. Courtois, N. Werth et. all, The Black Book of Communism. Crimes, Terror, Repression, Martin Malia, Foreword: The Uses of Athrocity, p. xi). Homo sovieticus
Alexandr Zinoviev “Spovedanie pentru învinşi” (1929). După mai multe vizite în URSS, Istrati scrie: „ Dar, în acea epocă, oficialii aveau dreptul să greşească [perioada ţaristă, până la 1917]. De-atunci, ei nu au mai greşit. Ei au instalat conştient nedreptatea la ei acasă. Au corupt staturi vaste sociale şi în special pe cei căzuţi în mizerie, pentru a-şi face majorităţi şi a guverna. Corupţia lor este dintre cele mai neomenoase: ca să mănânci chiar pe sponci, trebuie să fii pe «linie», mai trebui să-ţi denunţi tovarăşul-frate care refuză. Astfel Rusia a ajuns la această mârşăvie, pe care lumea n-a cunoscut-o niciodată: să arunci jumătate din aceeaşi clasă contra celeilalte jumătăţi, să compromiţi pe cel care mănâncă şi latră, să demoralizezi pe cel care ajunează şi strânge din dinţi. Mai mult, s-a ucis viitorul, căci cadrele de comsomoli, cadrele tineretului, sunt în întregime putrezite [nu trecuseră decât 12 ani de comunism!]. … a fost judecat întreg Comitetul Tineretului, din Leningrad, - pentru fraude, delapidări, viciu, orgie şi chiar crimă de drept comun …
Cu atari aderenţi s-au format majorităţile «disciplinate», cele care merg. Cu ajutorul lor şi în numele proletariatului, pe care-l înfometează şi umple închisorile din Siberia, cu muncitori denumiţi «trădători» şi care în realitate sunt singurii revoluţionari în această Uniune Sovietică … Ei bine, da!, o repet în faţa întregii lumi: orice «organizaţie» nu foloseşte şi nu va folosi niciodată, decât organizatorilor! … Toţi cei cari vor să facă din om vita unei turme, sunt asasinii lui.”
Panait Istrati, Spovedanie pentru învinşi. După şaisprezece luni în URSS, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, pp.32-33 Cunoaşterea Rusiei noi este o necesitate vitală pentru viitorul ţării noastre. Ignoranţa, reaua voinţă şi politica criminală a cercurilor conducătoare ale ţării noastre, între primul şi cel de-al doilea război mondial … au făcut ca poporul român să nu ştie ce se petrece la Răsărit; să aibă o concepţie complet deformată asupra vieţii poporului rus. (p.i)
Rusia înapoiată din toate punctele de vedere, a muncitorilor exploataţi sângeros, a mujicilor desconsideraţi, a intelectualilor desconsideraţi, a “închisorii popoarelor” … s-a înălţat ca un gigant o nouă Rusie, Rusia libertăţii, a progresului şi a culturii, a egalităţii tuturor cetăţenilor ei, şi a frăţiei popoarelor …, Rusia posibilităţilor nelimitate …, Rusia planurilor cincinale; … Rusia Stahanovilor …, Rusia Sovietelor unde a încetat exploatarea omului de către om…; Rusia lui Lenin şi Stalin.” (Valter Roman, “URSS in răsboi”, Bucureşti, Ed. Dacia Traiană, 1946) 1917. Revoluţia Bolşevică. Dictatura proletariatului. Cel mai mare genocid politic din istoria omenirii. Ia sfârşit odată cu apariţia postindustrialismului, în anii 60-70 ai sec. XX
Termenul “postindustrialism” a fost lansat de Daniel Bell în 1974 (The coming of post-industrial society) (http://www.businessdictionary.com/definition/post-industrial-society.html)
Societatea postindustrială este întemeiată pe servicii şi pe cunoaştere-informaţie. Finalul epocii industriale Trece printr-o nouă etapă odată cu apariţia producţiei de masă (Taylor şi Ford)
Frederick Winslow Taylor: managementul ştiinţific (taylorism) – standardizarea muncii care a făcut posibilă producţia de masă
Henry Ford a introdus începând cu automobilul Ford T (1908) principiul benzii rulante, revoluţionând America. Productia de masa Motorul cu aburi Revoluţtia industrialăa Istoria Socialăa prin evenimente majore Apariţia statului modern
Întrepătrunderea dintre societate şi maşină (maşina intră în viaţa de zi cu zi: hainele, mâncarea, locuinţa, transportul … sunt “de masă”);
Maşinismul a însemnat industrializare;
Industrializarea a marcat separarea economiei de gospodărie (familia devine secundară în viaţa individului);
Industrializarea reprezintă consumul de masă;
Relaţiile de muncă sunt întemeiate pe salariu.
Energiile consumate de revoluţia industrială au fost: Expansiunea maşinismului s-a conjugat cu modernizarea statului britanic, ambele fenomene potenţându-se reciproc
Statul avea nevoie de instrumente pentru a face faţă competiţiei coloniale
Ştiinţa avea nevoie de suport
Afacerile aveau nevoie de o piaţă unificată. Caracteristicile sociale ale revoluţiei industriale EJ Hobsbawm_Lere du Capital_1978_vol1_p82_Fayard Revoluţtia industrialaă – expansiunea comunicaţiilor Drumul dominant nu a fost însă cel al distincţiei la nivel de masă ci, masificarea propriu-zisă: reducerea insului la calitatea de consumator. Principala formă de consum, după cea materială, a devenit sexul. Prima victimă, femeia emancipată, care, odată eliberată sexual prin pilula contraceptivă nu-i rămânea decât să se ofere tuturor (imagistic) şi, în particular, tuturor celor care reuşeau să ajungă la ea. Ideal tipul acestei răspântii o constituie Marilyn Monroe, primul sex-simbol global. Monroe a decedat prematur (1962), în urma unei aventuri cu preşedintele SUA, John F. Kennedy. Consumul ca autoconsum Consumul cu sens - distincţia. Individul epocii industriale din a doua parte a sec. XX occidental fusese eliberat de tirania nevoilor elementare. Mai trebuia să-şi descopere un sens în viaţă. Distincţia – ca afirmare a propriei personalităţi era, teoretic, la îndemâna oricui. Ideal tipul distincţiei este ilustrat aici prin Audrey Hepburn.
(Audrey Hepburn în Breakfast at Tiffany, 1961) Consumul cu distincţie Doua tipuri de consum În SUA, Anglia, Europa, acestea au cunoscut o expansiune explozivă. Împreună cu telegraful (Morse, SUA, 1837) şi telefonul , au marcat nu doar revoluţia în transporturi, ci şi în comunicaţii Industria chimică a stat la baza progreselor industriale, permiţând transformarea materiei în formule şi pe o scală nemaivăzută. Reversul acestui progres îl constituie gazarea în masă: în primul război mondial şi a evreilor la Auschwitz. A fost până de curând integratorul final al tuturor progreselor din celelalte industrii, fiind vârful industriei. Industria auto a fost interfaţa cea mai vizibilă dintre industrie şi consumator, succesul ei marcând creşterea nesperată a calităţii vieţii în ţările Occidentale. De la Fordul T (jos) la Elvis Presley (dreapta), industria auto a marcat un salt spectaculos. Industria auto Industria chimică şi electrică Construcţia de locomotive şi vapoare cu abur Revoluţtia industrialăa a avut, în succesiune, mai multţi vectori de propagare Revoluţia industrială începe în prima parte a sec. XVIII, odată cu expansiunea motorului cu aburi în transporturi şi ca forţă motrice în industrie.
Motorul cu aburi apare în 1712, inventat de Thomas Newcomen, este perfecţionat astfel încât devine viabil tehnologic şi economic de James Watt în 1765. Până la utilizarea lor în transporturi acestea motorizează minele şi industria textilă, transporturile.
Prima locomotivă cu aburi este pusă în funcţiune în 1803 de Richard Trevithick. (Britannica, 2008, Steam engine). Natura – devastată de goana după resurse;
Populaţiile native – popoarele colonizate şi
Ţărănimea – care a devenit muncitorime în condiţii absolut înjositoare în primii zeci de ani.
Marx arată că principalul combustibil a fost chiar ... omul, prin teza "exploatării omului de către om" 1914-1919 Colonialismul imperialist generează primul război mondial. Numărul morţilor în rândul civililor îl egalează pe cel al militarilor (câte 13 milioane). Europa nu îşi va reveni. Urmarea a fost al doilea război mondial, în 1939. România a avut printre cele mai grele pierderi (peste 9% din populaţie) - peste 1 milion. Societatea de consum Se generalizeaza în Vest 1930-1960 Societatea consumului de lux apare la finalul sec. XIX - Veblen - este specifică apariţiei clasei muncitoreşti ca şi clasă de consum.
Consumul este preponderent neproductiv, este scop în sine. Rostow - etapele creşterii economice (1960) Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, dr. Radu Baltasiu 22.03.2012 „Calul, căruţa, jugul, pumnalul şi lancea, patriarhatul, precum şi noi zei şi imagini mitice – tipice mitologiilor indo-europene – au fost introduse ori s-au impus. Vechea Europă a fost transformată, dar nu exterminată.” (Gimbutas: 228)


Gimbutas, “Civilizatia marii zeite si sosirea cavalerilor razboinici” al Marijei Gimbutas, Ed. Lucretius, Bucuresti 1997 În fapt, ansamblul unitar al Vechii Europe va lăsa loc, începând cu mil. IV-III î.Hr. unui complex destul de instabil (fiind războinic şi insuficient sedentarizat). Nota bene, valurile indo-europene nu sunt neapărat nomade. Aceştia practicau agricultura. Cunoşteau carul şi boii. (Gimbutas: 210)
„Aşa cum arătam mai sus, Vechea Europă şi culturile kurgan sunt total diferite. Vechea Europă – o civilizaţie sedentară bazată pe horticultură, locuind în aglomerări mari; civilizaţia kurganelor – mobilă, locuind în aşezări mici. Primii – matrilineari, egalitari, paşnici. Ceilalţi – patriarhali, cu o societate stratificată şi războinici. Aceste ideologii au generat ansambluri diferite de zei şi simboluri. Ideologia Vechii Europe era axată pe aspectele eterne ale naşterii, morţii şi regenerării, simbolizate prin principiul feminin, o Mamă creatoare (Mater Creatrix). Ideologia patriarhală a culturii kurganelor (cunoscută şi din mitologia comparată indoeuropeană) era axată pe forţa virilă, pe zei războinici eroici ai cerului însorit şi ai tunetului. Vechii europeni nu accentuaseră importanţa armelor de luptă, pe când populaţia kurganelor (asemenea tuturor indo-europenilor atestaţi în epocile istorice) glorifica lama ascuţită.” (Gimbutas: 200) Vechea şsi Noua Europăa Alături de Romulus Vulcănescu, este unul dintre cei mai perseverenţi cercetători ai ideii civilizaţiei europene de dinaintea venirii indo-europenilor (epoca bronzului, începând cu mil. III. Î.Hr.)
Marija Gimbutas s-a nascut la 23 ianuarie 1921 in orasul Vilnius, Lituania. In anul 1942 absolvea cursurile Universitatii din Vilnius. Dupa razboi pleaca in Germania, studiind la Universitatea din Tubingen (1946), apoi urmeaza cursuri postuniversitare la Tubingen, Heidelberg si Munchen (1946-1949). In 1950 se stabileste in Statele Unite, fiind profesor la Harvard University (1950-1955). Din 1964 a fost profesor de arheologie europeana la Universitatea californiana din Los Angeles (UCLA).
Sursa: Bădila Dumitru, 1996, Scrierea de la Turdaş cea mai veche scriere din lume, http://ro.altermedia.info/cultura/scrierea-de-la-turdas-cea-mai-veche-sc... Câteva cuvinte despre
Marija Gimbutas (1921-1994) Termen consacrat la începutul sec. XX de către britanicul Gordon Childe, termenul reprezintă saltul de la omul-vânător (culegător) la omul-cultivator, sedentar, omul satului.
Saltul este uriaş, brusc şi rapid (cf. G. Childe).
Prototipul omului modern este ţăranul – numit de Mircea Eliade homo religiosus pentru care lumea este un întreg, are axă mitică-religioasă iar timpul se derulează în comuniune cu natura în cadru comunitar (familie-gospodărie şi sat).
Prin comparaţie: omul modern cunoaşte prin discriminare şi pierde sensul locuirii într-un loc, (re)devenind nomad (vezi popoarele migratoare care au adus sfârşitul Antichităţii) prin forţa “eliberatoare” a comunicaţiilor mobile. Revoluţtia neoliticăa
(aprox. 10000 îHr.) Epoca pietrei – cu ultima sa perioadă, civilizaţia neolitică, este specifică primei Civilizaţii Europene (localizată în SE Europei, cu formule sociale bine structurate, cu tehnici globale de organizare a materiei). Neoliticul recentrează agricultura pe plug şi apar transporturile cu care. Apar sistemele de irigaţii şi primele sisteme de credinţe.
Epoca metalelor – acum apar indoeuropenii, pe parcursul mai multor milenii. În general: Epoca Bronzului (2300-700 î.Hr.), Epoca Fierului(700-1 î.Hr.). Apar noi popoare, forma de organizare dominantă este patriarahlă, componenta militară este evidentă, se schimbă riturile de înmormântare. Limbile indoeuropene (ale celei “de-a doua Europe”: romanice, germanice, celtice, baltice, greaca, traco-dacice, iraniene, indiene, nucleul slav –format pe teritoriul asiatic) Vechea Europă
O scurtă trecere în revistă temporală “Considerăm că rapida răspândire a metalurgiei bronzului pe continentul european s-a datorat mobilităţii indo-europenilor. Apariţia armelor din bronz – pumnale şi halebarde – împreună cu securi subţiri şi ascuţite din bronz, cu buzdugane şi securi de luptă din piatră semipreţioasă şi cu vârfuri de săgeată din silex, coincide cu rutele de răspândire ale populaţiei kurganelor.”    (Gimbutas: 142)

Sfârşitul începe cu mileniul IV î.Hr., când populaţii războinice, parte a culturii bronzului, pătrund în Europa prin Stepa Nistrului.

Spaţiul european organizat unitar în cadrul Vechii Europe se dezintegrează treptat, până la 3500, când “Aşezările urbane ale Vechii Europe cu templele lor, cu altare rafinate, vase rituale, trepiede şi sculpturi (figurine) au dispărut.” (Gimbutas: 69) Sfârsşitul civilizatţiei Vechii Europe. Culturile indo-europene Existenta unei scrieri preistorice in sud-estul european a fost semnalata prima oara in anul 1874, cind Zsofia Torma a intreprins sapaturi pe dealul de la Turdaş, linga Alba Iulia.
Alte semne au fost observate pe obiectele descoperite de M. Vasic in anul 1908, in situl de la Vinca, de linga Belgrad.
In anul 1950, Morfova a publicat o descoperire socanta, facuta la intrarea unei pesteri de linga satul Sitovo, in zona centrala a Muntilor Rodopi, in
Bulgaria; este o inscriptie pe stinca, de 3,4 m lungime si cu caractere de 13-16 cm inaltime.


Surse: ibid. Primele descoperiri Civilizaţia vechii Europe face parte din prima mare serie a istoriei României care este şi cea mai lungă (3500 de ani, între 7000 şi 3500 î.Hr.), perioadă suficient de intens constituită social pentru a fi numită “civilizaţie” cu caracteristici pe care le vom parcurge în cele ce urmează. Civilizaţia aceasta este centrată pe valori feminine, este paşnică, urbanizată, are un sistem de credinţă, cunoaşte tehnici agrare dezvoltate şi de prelucrare a pietrei, ceramicii şi cuprului. Are un sistem de scriere. Vechea Europăa Picturile rupestre de la Lascaux, din Sud-Vestul Franţei sunt printre cele mai spectaculare. Vechi de peste 17000 de ani (cele de la Chauvet şi de la Caliboaia – România (Bihor) datează de acum 35000 de ani), peştera a fost denumită şi “Capela Sixtină a Preistoriei” “Epoca pietrei”
Caracterizată prin folosirea pietrei ca principal material pentru unelte
Începe aprox. înainte de 700.000 î.Hr. (înainte de Homo sapiens)
Paleolitic, mezolitic, neolitic.
Începând cu neoliticul se produc două revoluţii: spirituală (omul descoperă simbolistica religioasă) şi material-socială (descoperirea agriculturii, domesticirea animalelor şi apariţia satului ca mod de grupare socială. Putem spune că homo sapiens, deplin dezvoltat în neolitic, este omul ţăran şi religios.
Aculturaţia
Procesul prin care au apărut popoarele moderne (vezi conceptul)
Troia (IX niveluri arheologice)
Fondată (Troia I) în mileniul IV î.Hr. este cucerită (probabil Troia VIIa) de către indoeuropeni – greci, în jurul anului 1260 î.Hr. (momentul este descris în Iliada de Homer – act fondator al istoriei sub forma epopeii moderne, sec. IX sau VIII î.Hr.). Căderea Troiei face parte in mitologia întemeietoare a Europei. Vechea Europaă
noţtiuni de sprijin (2) Popoarele pre-indoeuropene
Nu avem cunoştinţe prea multe despre popoarele pre-indoeuropene. Ele ne sunt cunoscute sub termenul de culturi – arealuri relativ unitare de manifestare culturală şi materială – documentate în special pe baza uneltelor şi ceramicii, obiecte de cult sau de utilitate economică (ornamente, forme, tipologii), a tipologiei înhumării etc.. O bună parte dintre aceste popoare sunt “megalitice” – pietre brute sculptate. Aceste popoare au fost paşnice şi centrate în jurul credinţei şi al feminităţii.
Popoarele indo-europene
Popoarele pe baza cărora stă civilizaţia europeană, care au asimilat sau au “făcut loc în mijlocul lor” valurilor de migratori din sec. IV (germanici şi tiurcici ca avarii, hunii )- VI (slavii şi populaţiile tiurcice) – IX (ungurii – tiurcici) - XII (tătarii). Acestea sunt: celţii, tracii, latinii, iberii, balticii, grecii. (tribul germanic al Ostrogoţilor – conduşi de Odoacru au cucerit Roma la 476, marcând dispariţia Imperiului Roman de Apus). Aceste popoare sunt războinice şi patriarhale. Vechea Europaă
noţtiuni de sprijin Perioada străveche
(Civilizaţia Vechii Europe: neolitic) Istoria Socialăa a României - apar calul şi carul
- populaţia indo-europeană este foarte mobilă (inclusiv pe apă)
- morminte-tumul (kurgan)
- popoare ale stepelor
- organizare militară (apar morminte de războinici, arme de bronz)
- divinizarea calului şi a soarelui
- practicarea sacrificiilor animaliere şi umane
(Gimbutas: 69, 142)
- apogeul dezagregării civilizaţiei vechii Europe se produce în jurul anului 2200 î.Hr. (Gimbutas: 69) “Dezintegrarea Vechii Europe s-a produs după 3500 î.e.n în cea mai mare parte a Europei central-estice şi în Peninsula Balcanică, cu excepţia zonelor de munte şi de coastă, a insulelor din Marea Egee şi din Marea Adriatică şi a Italiei. Superstratul kurgan (indo-european) este identificabil prin predominanţa elementelor războinice, precum şi prin tradiţiile diferite în ce priveşte religia, artele şi meşteşugurile. O serie de acropole cu fortificaţii au apărut spre sud până la valea râului Mariţa din Bulgaria şi s-au extins chiar până în Turcia vestică şi centrală … Aşezările urbane ale Vechii Europe cu templele lor, cu altare rafinate, vase rituale, trepiede şi sculpturi (figurine) au dispărut.” (Gimbutas: 69) Indoeuropenii sşi dezintegrarea Vechii Europe În timp ce principiul feminin era considerat creator şi etern, cel masculin era privit ca spontan şi efemer. (Gimbutas: 103)

Fertilitatea pământului, astfel cum a fost prezentată mai sus, a devenit o preocupare primordială numai în era producerii hranei. Ca atare, trebuie precizat că nu aceasta era funcţia principală a zeiţei şi că nu are nimic de-a face cu sexualitatea. Zeiţele epocilor paleolitică şi neolitică erau în primul rând creatoare ale vieţii, nu Venere sau frumuseţi, şi în mod hotărât nu soţii ale zeităţilor masculine.” (Gimbutas: 105)

Pentru a vă face o impresie pentru frumuseţea şi modernitatea deosebită a artefactelor străvechi, “vizitaţi” Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa. Viaţa religioasă era organizată
Temple, preoţi, ceremonial
„Mormintele, templele şi inventarul de cult evidenţiază o structură religioasă organizată şi un ceremonial foarte dezvoltat. La Căscioarele, o aşezare insulară pe un lac din apropierea Dunării – la sud-est de Bucureşti, arheologii români au adus la lumină un templu datat la cca 5000 î.Hr. … Pereţii templului erau frumos pictaţi cu desene spiralate în roşu şi verde pe un fond crem. Doi stâlpi eleganţi, pictaţi cu desene complicate, se aflau în lăcaşul sacru. ….” (Gimbutas: 62-65) Civilizaţtia Vechii Europei (viaţta spiritualăa). Funcţtia dominantaă a femininului era religioasăa, nu sexualăa ATLAS PENTRU ISTORIA ROMANIEI
coordonator, academician Pascu Stefan,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
Complexul Starcevo-Criş este subliniat cu roşu. Scrierile sumeriană, aramaică şi feniciană perioada de utilizare: sfârşitul mileniului 4 – sfârşitul sec. I. d. Hr.
aria de utilizare: Orientul Mijlociu (Mesopotamia – civilizaţia sumeriană) şi Podişul Anatolian (civilizaţia hittită), Persia (imperiul Persan)
suporturi lingvistice: cele mai răspândite – sumeriana, după invazia semiţilor Akadieni - akadiana
prima localizare: oraşul Uruk – biblicul Erech
tip exprimare: pictografic, obiectele sunt reprezentate prin desen, cifrele prin utilizarea repetată a cercurilor sau liniilor. Începând cu mileniul al 3-lea desenele a fost stilizate sub forma unor reprezentări lineare. Iniţial, cuneiformele erau ordonate pe coloane, unele deasupra celorlalte, ulterior (pe parcursul mil.3 î.Hr.) scrisul lor s-a făcut de la stânga la dreapta.
dispariţie: înlocuirea cu alfabetul fenician şi răspândirea altei limbi în Or. Mijlociu – aramaica pe parcursul sec. 7 î.Hr. – 1 d.Hr. Alfabetul fenician – mil. 1 î.Hr. Stă la baza alfabetului grec şi deci, a celui european contemporan. Scrierea sumerianăa Scrierea Tărtăria-Turdaş (România) perioada: dupa jumatatea mileniului al 6-lea si a fost folosita timp 1500 de ani in epoca cuprului (sau chalcolitica) din Europa central-rasariteana intre 5500 si 4000 iHr.. Este acum cert ca “scrierea veche europeana” este mult mai veche decit cea sumeriana, care datează din 3300 î.Hr [scrierea sumeriană – cuneiformă a fost utilizată între sfârşitul mileniului 4 – începutul sec. 1 d.Hr.]
este răspândită în tot spaţiul Civilizaţiei Vechii Europe.
moşteniri: similarităţi puternice cu scrierile neindoeuropene cipriot-minoice

Tăbliţele de la Tărtăria au fost descoperite în 1961 de Nicolae Vlassa, iar cele de la Turdaş încă din sec. XIX.




Surse: Gimbutas, “Civilizatia marii zeite si sosirea cavalerilor razboinici” al Marijei Gimbutas, Ed. Lucretius, Bucuresti 1997
Reproducerile grafice sint preluate din aceeasi lucrare cu exceptia Tablitelor de la Tartaria care sunt reproduse din “Mitologie Romana” de Romulus Vulcanescu, Ed. Academiei, Bucuresti 1987, pag 98. Ambele surse apud. Bădila Dumitru, 1996, Scrierea de la Turdaş cea mai veche scriere din lume, http://ro.altermedia.info/index.php?p=4603 (Altermedia, 29 iulie 2006, “Cultura, Istorie alternativă. Scrierea de la Turdaş, cea mai veche scriere din lume”)
Descoperă, 21 oct. 2008, Misterele Tăbliţelor de la Tărtăria, http://www.descopera.ro/stiinta/3343280-misterele-tablitelor-de-la-tartaria Scrisul în Vechea Europăa “Am vazut nu o data samanta mirabila
ce-nchide in sine supreme puteri.
Neansemnate la chip, desi dupa spita alese, imi par
semintele ce mi le ceri.
Culori luminate, doar ele destainuie trepte si har.
In randuri de saci cu gura deschisa -
boabele sa ti le-nchipui: galbii,
sau rosii, verzi, sinilii, aurii,
cand pure, cand pestrite.
Asemenea proaspete, vii si pastoase
si lucii culori se mai vad
doar in stemele tarilor,
sau la oua de pasari. Semintele-n palme
de le ridici, racoroase,
un sunet auzi precum ni l-ar da
pe-un tarmure-al Marii de Est matasoase nisipuri.”
(Blaga, “Mirabilă Sămânţă” – fragment) Centrul social este femeia. Centrul mistic este Natura (prin cultul fertilităţii, al mirabilei sămânţe - Blaga). Cadrul social este aşezarea. Aşezările sunt de tip comunitar sătesc sau de tip urban. Acum se inventează oraşul, scrisul, comerţul pe scară largă. The New York Times, John Noble Wilford, “A Lost European Culture, Pulled From Obscurity”, 30 nov. 2009
http://www.nytimes.com/2009/12/01/science/01arch.html?_r=1&pagewanted=all Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, dr. Radu Baltasiu 22.03.2012 Europa începe la Hamangia şi la Cucuteni
“Vechea Europă” Figurină de os cu cupru – Pietrele (Giurgiu). Petar Zidarov: “Green Bone pin from Pietrele: Possible evidence for intentional colouration of bone Artefacts during the copper age in the Balkans”, http://mgu.bg/geoarchmin/naterials/13Zidarov.pdf În Străvechea Europă produsele din metal apar din anul 5000 î.Hr., mai târziu decât cele din Anatolia (6000 î.Hr.) (Gimbutas: 147) sau Orientul Mijlociu (Marianne Stanczak, “A Brief History of Copper”, october 2005, http://www.csa.com/discoveryguides/copper/overview.php ) Straăvechea Europăa era şsi o civilizatţie metalului Menhir de la Histria. Menhirele aparţin culturilor megalitice (Stonehenge) care sunt tipice pentru Civilizaţia Vechii Europe. (vezi Gimbutas: 77, 124) “Este clar acum că megaliţii vest-europeni provin dintr-o epocă anterioară piramidelor egiptene şi că nu au avut precursori în Orientul Apropiat. Arheologii acceptă acum teza unei evoluţii locale. Megaliţii au fost construiţi în decursul a cel puţin 3000 de ani, între mileniile V şi II î.e.n.. Dacă ar fi existat o difuziune de idei, aceasta s-a produs de-a lungul litoralului atlantic, spre interior ….
 
 Există din ce în ce mai multe dovezi că reprezentanţii civilizaţiei megalitice practicau excarnaţia – cu alte cuvinte, morţii erau expuşi păsărilor de pradă pe când se aflau în casele mortuare. Altfel spus, zeiţa-pasăre venea la cei morţi deghizată în vultur, în bufniţă sau în altă pasăre de pradă. Existenţa unei zeiţe-pasăre este bine atestată în neolitic şi calcolitic.” (Gimbutas: 124, 130-131)

Ansamblurile megalitice ilustrează adesea puterea de zămislire a zeiţei-mamă (Gimbutas: 135) Straăvechea Europaă – civilizatţie a megaliţtilor Zeiţa de la Vidra – Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti Caracteristici:
Centrată pe complexul «Grâu-orz oaie-capră-vite-porc »  (Gimbutas: 53)
Ceramica arsă la temperaturi înalte, lustruită, ulterior pictată (Gimbuas: 55)
Arealul sud-est European este unitar simbolic. De asemenea, el este înrudit cu cel mesopotamian (Gimbutas: 55)
Metalele folosite până la 5000 î.Hr. Erau cuprulu şi aurul
Ceremonialul funerar este foarte dezvoltat (Gimbutas: 63).
Scrisul are la origine o viaţă religioasă dezvoltată (Gimbutas: 62).
Viaţa spirituală orbitează în jurul “Zeiţei Mamă”. De asemenea

Observaţii:
Există schimburi cu Orientul Apropiat. Civilizaţtia Vechii Europe este centrataă în jurul Zeitţei Mamaă – cultul “mirabilei semintţe” ATLAS PENTRU ISTORIA ROMANIEI
coordonator, academician Pascu Stefan,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
Complexul Starcevo-Criş este subliniat cu roşu. Civilizaţia Sumerului (2500 î.Hr.)
Spre deosebire de Vechea Europă, marile culturi orientale erau, cu câteva excepţii, despotice, imperiale, patriarhale. Cultura preindoeuropeanaă este paşsnicaă, ţătarăaneascaă, democraticăa Foarte probabil că prima democraţie din lume a fost inventată în acest spaţiu cu mult înaintea conceptului antic indoeuropean-grec
“Absenţa reprezentărilor privind o societate războinică sau condusă de bărbaţi reflectă o structură socială în care femeile aveau rolul principal şi în care atât bărbaţii, cât şi femeile activau în mod egal întru binele comun. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.” (Gimbutas: 49) “A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană.” (Gimbutas: 49) – începuturile sale datând din anul 8000-7500 î.Hr. (Gimbutas: 53)
Prin:
- urbanitate
- scris
- agricultură – populaţii sedentare, organizate şi animale domesticite
- meşteşuguri (ceramică arsă la temperaturi înalte)
- sistem de credinţă Vechea Europă – 6500-3500 î:hr Preeminentţa civilizatţiei Vechii Europe Concepte suport:
Aculturaţia: este procesul în care două civilizaţii interacţionează una cu cealaltă. În urma procesului se pot schimba ambele sau în special una dintre acestea. Termenul este relativ similar cu acela de “contact cultural”. Procesul se poate produce şi între tipuri diferite de culturi. El poate avea ca rezultat asimilarea unui popor de către altul, etnogeneza – procesul prin care o populaţie sau mai multe formează alte popoare. Aşa de pildă, popoarele latine de astăzi sunt rezultatul procesului de aculturaţie dintre romani şi popoarele locale: traco-daci, franci, iberi, celţi.

Este interesant de remarcat că între comunităţile Vechii Europe (Cultura Cucuteni) şi primul val indoeuropean (4200 î. Hr.) nu au existat amalgamare culturală în primii 800 de ani. (Gimbutas: 205) Vechea Europăa ATLAS PENTRU ISTORIA ROMANIEI
coordonator, academician Pascu Stefan,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
Complexul Starcevo-Criş este subliniat cu roşu. Marile complexe culturale ale neoliticului Arealul Vechii Europe Actualmente se cunosc aproape o suta de asezari unde au fost descoperite obiecte cu inscriptii, materialul din fiecare asezare fiind reprezentat fie de
obiecte izolate, fie de cantitati mari, ajungându-se in unele cazuri la peste 300 de obiecte. Majoritatea acestor asezari este cuprinsa in grupurile culturale Vinca si Tisa din bazinele Moravei, Dunarii si Tisei, in teritoriile de azi din Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei si vestul Romaniei, precum si in cadrul culturii Karanovo (3-6, Boian-Gumelnita) din centrul Bulgariei si sudul Romaniei. emne inscrise sau pictate, neobservate anterior, sunt acum identificate pe ceramica Dimini, Cucuteni, Petresti, Lengyel, Butmir, Bukk si a ceramicii liniare … “Vechea Europă” : 7000-3500 îHr.
Map from Marija Gimbutas,
Goddesses and Gods of Old Europe,
University of California Press,  1974/1982:16
http://www.mythinglinks.org/euro~west~oldeurope.html
„România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între [7000] 6500-3500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă”. (Gimbutas: 49, s.n.)
Vechea Europă – conceptul: „Prin Vechea Europă se înţelege complexul cultural european din neolitic şi epoca cuprului înainte de infiltrarea vorbitorilor de idiomuri indo-europene dinspre stepa eurasiatică, începând cu cca 4200 şi până la 2800 î.Hr. Aceştia au impus «vechilor europeni» structura lor socială patriarhală, economia pastorală şi un panteon dominat de zeităţi masculine.” (Gimbutas: 76) Vechea Europaă. Primul centru cultural european este Sud-Estul Europei Conform datelor oferite de UNESCO, prin Jean Clottes, citat pe 12 martie de Pro TV, în Munţii Apuseni s-ar afla “cea mai veche cultură europeană”, de peste 35000 de ani.
Aici, în peşterile Mesiad şi Coliboaia au fost descoperite desene rupestre (animale şi scene de vânătoare).
Tot aici s-au descoperit urmele de paşi ale unor femei şi bărbaţi aparţinând Homo neanderthalensis, anterior lui Homo sapiens (noi)
Datorită ineptitudinii administraţiei publice, cele două peşteri nu au nici un fel de protecţie şi nu sunt amenajate pentru vizitare-cercetare. Siturile au fost deja vandalizate, artefacte şi cunoştinţe de valoare inestimabilă privind evoluţia omului fiind pierdute.

Surse: http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/descoperiri-arheologice-unice-in-lume-tinute-secret-de-frica-hotilor-speologii-nu-au-alta-solutie.html În peşterile din Apuseni (35000 î.Hr) şi cele din Franţa – Chauvet (32000 î.Hr) se află primele sisteme simbolice ale umanităţii Cea mai veche culturăa europeanaă Evul Mediu a apărut în momentul critic al prăbuşirii Romei sub presiunea fantastică a migratorilor.
Convenţional, Evul Mediu începe în anul 476, odată cu cucerirea Romei de către germanul Odoacru.
Roma a început să se prăbuşească din interior, odată cu barbarizarea structurilor sale militare, economice şi politice, din momentul în care forţa ei de civilizare a fost mai mică decât agresivitatea “barbarilor”. Nasterea lumii medievale: legenda Regelui Artur Evul mediu (legenda regelui Artur) se naşte la intersecţia dintre cucerirea saxonă a Angliei – unificarea Angliei sub regele Artur
Apariţia cultului cavalerului şi al cultului doamnei sub forma mitului scris al “Cavalerilor mesei rotunde”
Cavalerismul reprezintă un mod de viaţă: onoare, loialitate, iubirea agape.
Ordinea socială întemeiată pe raţionalitatea de valoare şi de după tradiţie, prin relaţia suzeran-vasal.
Imperativul recuceririi celor sfinte (mitul cupei sf. Graal – din care a cinat Iisus în timpul Cinei de Taină) Evul mediu traia în "lumea de dincolo" “… toţi oamenii din Evul Mediu – nu au avut alt vis, în ceea ce îi privea pe ei, decât să fugă de vremea lor spre a se refugia într-o lume de dincolo: în cer, şi că dintre atâtea spaime care i-au înfiorat, cea mai slabă a fost frica de moarte- moartea, marea absentă din iconografia medievală dinaintea secolului al XIV-lea”. (Le Goff, “Civilizaţia Occidentului Medieval”, 1970, p.47) Bizantul.
Bizant dupa Bizant Imperiul Bizantin a fost principala forţă politică şi culturală a Europei spre finalul antichităţii şi o bună parte din Evul Mediu (până la prăbuşirea sa la 1453) - o mie de ani. Țările române preiau patronajul spiritual/mental și financiar al majorității scaunelor patriarhale (care înglobează reprezentativitatea politică a populației creștine în fața Porții), preluând așadar sarcina identitară de a fi un Bizanț după Bizanț potrivit formulării lui Nicolae Iorga. Imperiul Bizantin se reface pe dimensiune spirituală pentru încă 400 de ani sub oblăduirea voievozilor români.
Full transcript