Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Galaxiile

Proiect stiinte
by

Crina Constantin

on 25 December 2010

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Galaxiile

Galaxiile Proiect stiinte Realizat de:
Constantin Crina O galaxie este un sistem cu masă, unit de forțe gravitaționale, alcătuit dintr-o aglomerație de stele, praf și gaz interstelar precum și, dar încă nedovedit, materie întunecată invizibilă și energie întunecată Galaxiile tipice conțin între 10 milioane și un bilion, sau chiar mai multe stele, toate orbitând în jurul unui centru de gravitație comun. În plus față de stele singuratice și de un mediu interstelar subtil, majoritatea galaxiilor conțin un număr mare de sisteme stelare, de clustere stelare și de tipuri variate de nebuloase.
Majoritatea galaxiilor au un diametru cuprins între câteva zeci și câteva sute de mii de ani lumină și sunt de obicei separate una de alta prin distanțe de ordinul câtorva milioane de ani lumină. Unele galaxii mari cuprind în structura lor complexă și un număr de galaxii mai mici, numite galaxii satelit. Cu toate că așa numitele materie întunecată și energie întunecată reprezintă peste 90 % din masa majorității galaxiilor, natura acestor componente invizibile nu este înțeleasă bine. Cu privire la găurile negre, există unele dovezi că în centrul unor galaxii (probabil a tuturora) există găuri negre imense.
Spațiul intergalactic, spațiul dintre galaxii, este aproape vid, având o densitate de mai puțin de un atom pe metru cub de gaz sau praf. În tot universul vizibil probabil că există mai mult de 1011 galaxii.
NGC 4414, o galaxie în spirală tipică din constelația Coma Berenices, are un diametru de aproximativ 56.000 ani lumină și se află la o distanță față de Pământ de aproximativ 60 milioane de ani lumină.
Edwin Hubble a clasificat galaxiile în trei grupe: eliptice, spiralate și lenticulare; în afară de aceste grupe generale mai există și tipuri particulare de galaxii, cum ar fi cele neregulate. Cu toate că secvența Hubble cuprinde toate galaxiile, ea se bazează numai pe aspectul morfologic vizibil, deci poate omite importanța anumitor caracteristici ale galaxiilor cum ar fi rata de formare a stelelor. Tipuri de galaxii
Galaxia noastră, Calea Lactee, uneori numită pur și simplu Galaxia (prima literă cu majusculă), este o galaxie în spirală cu bare de forma unui disc, având un diametru de aproximativ 30 kiloparseci sau 100.000 ani-lumină și o grosime de aproximativ 3.000 ani-lumină. Ea conține aproximativ 3•10(11) stele și are o masă de aproximativ 6•10(11) ori masa Soarelui. La galaxiile spiralate, brațele spiralei au forma asemănătoare cu spiralele logaritmice, o structură care poate rezulta în mod teoretic în urma unei dislocări într-o masă uniformă de stele rotative. Asemenea stelelor, brațele spiralei se rotesc și ele în jurul centrului, aceasta întâmplându-se cu o viteză unghiulară constantă. Asta înseamnă că stelele se deplasează în interiorul și în afara brațelor spiralei. Se crede că brațele spiralei sunt suprafețe cu densitate mare. Pe măsură ce stelele se mișcă în interiorul unui braț, ele încetinesc, creând astfel o densitate mai mare. Brațele sunt vizibile deoarece densitatea mai mare facilitează formarea de stele noi, deci adăpostesc multe stele strălucitoare și stele tinere. Un nou tip de galaxii, clasificate drept Galaxii Pitice Ultra Compacte, au fost descoperite în 2003 de Michael Drinkwater de la Universitatea din Queensland, Australia. Structuri de proporții mai mari Puține galaxii există în mod separat. Majoritatea galaxiilor sunt legate gravitațional de alte galaxii. Structurile conținând până la 50 de galaxii sunt numite grupuri de galaxii, iar structurile mai mari, conținând multe mii de galaxii înghesuite într-o arie de câțiva megaparseci în diametru sunt numite clustere. Clusterele de galaxii sunt adesea dominate de o galaxie eliptică gigantică, care, cu timpul, distruge galaxiile satelit din jurul ei și le incorporează. Superclusterele sunt colecții gigantice conținând zeci de mii de galaxii, găsite în clustere, grupuri și câteodată individuale. Galaxia noastră este membră a Grupului Local, pe care-l domină împreună cu galaxia Andromeda; per total, Grupul Local conține cam 30 de galaxii într-un spațiu de aproximativ un megaparsec diametru. Grupul Local este la rândul lui parte componentă a Superclusterului Virgo, care este dominat de Clusterul Virgo (din care Galaxia noastră nu face parte). Istoric În 1610, Galileo Galilei a folosit un telescop pentru a studia banda strălucitoare de pe cerul nopții, cunoscută și sub numele de Calea Lactee, și a descoperit că este alcătuită dintr-un număr imens de stele mici. Într-un tratat din 1755, Immanuel Kant, inspirându-se din munca lui Thomas Wright, a speculat (corect) că galaxia ar fi un corp rotativ alcătuit dintr-un număr imens de stele, grupate de forțe gravitaționale, asemenea sistemului solar, dar la o scară mult mai mare. Discul de stele rezultat va fi văzut ca o bandă din perspectiva noastră din interiorul discului. Kant a presupus de asemenea că unele din nebuloasele vizibile pe cerul nopții ar fi galaxii separate. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Charles Messier a întocmit un catalog conținând cele mai strălucitoare 109 nebuloase, urmat mai apoi de un catalog de 5000 de nebuloase, creat de William Herschel. În 1845, Lord Rosse a construit un telescop nou și a fost capabil să distingă între nebuloasele eliptice și cele în spirală. Cu toate acestea, nebuloasele nu au fost acceptate ca fiind galaxii separate, până când problema a fost rezolvată de Edwin Hubble la începutul anilor 1920 folsind un nou telescop. El a reușit să determine părțile exterioare a unor nebuloase în spirală ca fiind colecții de stele individuale și a identificat câteva variabile Cefeide, astfel permițând estimarea distanțelor până la nebuloase: erau prea departe ca să facă parte din Calea Lactee. În 1936, Hubble a produs un sistem de clasificare a galaxiilor care se folosește și astăzi, numit "secvența Hubble". Începând cu anii 1990, telescopul Hubble a produs observații îmbunătățite. Printre altele, s-a stabilit că materia întunecată nu poate consta doar din stele slabe și mici. Telescopul a fotografiat Câmpul Adânc Hubble, aducând dovezi pentru miliarde de galaxii care există în universul vizibil.
În 2004, galaxia Abell 1835 IR1916 a devenit cea mai depărtată galaxie văzută vreodată de oameni.
Cele mai cunoscute galaxii
Formarea galaxilor La aproximativ 10000 ani dupa Big-Bang temperatura a scazut astfel incat universul a inceput sa fie dominat de particule mai mari, nu de lumina si radiatii ca la inceput. Aceasta schimbare a densitatii principalei forme de materie a dus la formarea fortelor gravitationale intre particule. Dupa 10 miliarde de ani vedem rezultatele acestui proces. Galaxiile in forma de spirala
Aceste galaxii se caracterizeaza prin prezenta gazului in interior, ceea ce duce la formarea de noi stele. Datorita formei pe care o au, acestea se gasesc de obicei in zone ale universului cu densitate mica de galaxii.
Galaxiile in forma de lentila
Ele sunt asemanatoare celor in forma de spirala doar ca nu au brate. Gazul se gaseste in cantitati mici sau uneori este chiar inexistent si de aceea stelele sunt destul de "batrane".
Galaxiile cu forma neregulata
Dupa cum v-ati dat seama deja, galaxiile ce intra la aceasta categorie nu au o forma anume. O dovada in acest sens o constituie imaginea alaturata.
Calea Lactee este galaxia gazda a sistemului nostru solar si a altor aproximativ 200 miliarde de stele cu planetele lor si peste 1000 nebuloase. Toate obiectele din galaxie orbiteaza in jurul centrului de greutate al galaxiei numit si centru galactic.
Fiind o galaxie, Calea Lactee este un gigant, cantarind de 750-1000 miliarde ori masa soarelui nostru si are un diametru de aproximativ 100000 ani lumina.
Calea Lactee Galaxia noastra face parte dintr-un grup format din 3 mari galaxii si un numar de alte 30 galaxii mai mici, ea fiind a doua ca marime dupa galaxia Andromeda (M31). Andromeda, situata la aproximativ 2,9 milioane ani lumina este cea mai apropiata mare galaxie de noi. Cu toate acestea un numar de asa numite false galaxii se gasesc mult mai aproape de noi, acestea jucand un rol de sateliti ai galaxiei noastre. Cea mai apropiata dintre acestea se gaseste la 80000 ani lumina de noi si la 50000 ani lumina de centrul galactic. Dupa cum bine stiti, galaxia noastra are forma unei spirale uriase. Bratele acestei spirale sunt contin pe langa altele si materie interstelara, nebuloasa si stele tinere ce iau nastere din aceasta materie. Pe de alta parte centrul galaxiei este format din stele batrane concentrate in grupuri cu forma sferica. Galaxia noastra are aproximativ 200 astfel de grupuri dintre care cunoscute nu sunt decat 150. Aceste grupuri sunt concentrate in special in centrul galactic. Dupa aparenta lor distributie pe cer, astronomul Harlow Shapley a ajuns la concluzia ca centrul galaxiei se gaseste ceva mai departe de noi decat se credea pana acum. Astfel, sistemul nostru solar este situat la 20 ani lumina deasupra planului ecuatorial de simetrie si la 28000 ani lumina de centrul galactic. Centrul galaxiei se gaseste in directia constelatiei Sagetatorului si foarte aproape de constelatia Scorpionului. Aceasta distanta de 28000 ani lumina a fost de curand confirmata de satelitul Hipparcos al ESA (Agentia Spatiala Europeana).
Sistemul solar este situat pe un mic brat al spiralei numit si bratul Orion, care face legatura intre bratele alaturate mai importante, Perseu si Sagetator.
Ca si in cazul altor galaxii, si in galaxia noastra are loc la intervale neregulate cate o supernova. Aceste fenomene reprezinta o priveliste spectaculoasa aici pe Pamant. Din pacate, acest lucru nu s-a intamplat de cand s-a inventat telescopul, ultima avand loc in anul 1604 si a fost studiata de Johannes Kepler.
Stiati ca… Cea mai veche galaxie,descoperita de curand se afla la aproximativ 600 de ani lumina? Aceasta descoperire a fost facuta de o echipa europeana de astronomi folosind ESO Very Large Telescope (VLT) ce au studiat o galaxie numita UDFy-38135539. Aceasta fiind una dintre cele mai vech galaxii masurate, de pana acum. Dupa doua luni de analiza foarte atenta cu acest spectrograf SINFONI si testare a rezultatelor lor, echipa a constatat ca au detectat in mod clar o stralucirea foarte slaba de hidrogen cu ajutorul unei lentile de spectru rosu de 8,6, ceea ce face aceasta galaxie obiectul cel mai vechi confirmat vreodata prin spectroscopie. Spectrul rosu de 8,6 corespunde unei galaxii vazute doar la 600 de milioane de ani dupa Big Bang. • Sistemul nostru solar se afla in galaxia Calea Lactee, pe unul dintre bratele sale spirale, la 30.000 ani lumina departare de centrul ei, diametrul total fiind de aproximativ 100.000 ani lumina! Galaxia noastra impreuna cu alte 20 de galaxii se afla intr-un grup local (cluster) de galaxii a carei dimensiune este de circa 4 milioane de ani lumina. Acest cluster se afla la periferia unui supercluster de galaxii care are diamentrul 150 milioane de ani lumina. In centrul acestui supercluster se afla Virgo: un urias cluster format din cateva mii de galaxii. Acest supercluster se afla in mijlocul universului vizibil.... Deci limitele universului perceptibil se afla de jur imprejurul nostru la 20 miliarde ani lumina. GALAXIILE SE ATACA INTRE ELE Cu ajutorul telescoapelor Chandra, Hubble si Spitzer astronomii de la NASA au putut vizualiza in premiera modul in care o galaxie de `stele moarte` ataca si distruge o alta galaxie, aflata în apropiere, trimitând spre ea un jet de particule si radiatie magnetica.


Explicatia consta in faptul ca doua galaxii aflate în proximitate au tendinta sa se uneasca, iar perturbarile din câmpul magnetic provocate de aceasta miscare formeaza o imensa gaura neagra în una dintre ele.


Cele doua galaxii studiate de astronomi se afla la 1,4 miliarde de ani lumina distanta de Pamânt.
Galaxiile calatoresc in spatiu si cateodata se ciocnesc, galaxiile mai mici disparand si fiind "mancate" de cele mai mari. Galaxia din Andromeda se indreapta spre galaxia noastra, Calea Lactee.
Full transcript