Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

ROMA-ORASUL CELOR 7 COLINE

No description
by

Golanasha De Cartier

on 19 February 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of ROMA-ORASUL CELOR 7 COLINE

ROMA -ORASUL CELOR 7 COLINE Coloseumul din Roma - Simbol al orasului si al puterii Imperiului Roman Coloseumul din Roma Coloseumul este probabil cea mai impresionanta cladire a Imperiului Roman. Cunoscut initial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Coloseumul era cea mai mare cladire a epocii. Structura monumentala este astazi o ruina, dar chiar si asa este un obiectiv turistic foarte frumos si impozant.
Imparatul Vespasian, primul din dinastia Flaviana, a inceput constructia Coloseumului in anul 72 d. Ch. Constructia a fost terminata in anul 80 d.Ch. la un an dupa moartea lui Vespasian. Imensul amfiteatru a fost construit pe suprafata unui lac artificial, ce facea parte dintr-un parc urias construit din porunca lui Nero, in centrul Romei care includea si Casa de Aur (Domus Aurea) precum si statuia lui Colossus – o imensa statuie a lui Nero care da si numele actual al cladirii. Coloseumul este o structura imensa, ce masoara 188m lungime, 156 latime si 48m inaltime. Coloseumul putea primi in jur de 55.000 de spectatori care puteau intra in incinta prin nu mai putin de 80 de porti. Cladirea are patru etaje, ultimul dintre acestea continea locuri pentru clasele inferioare si pentru femei. Cel mai jos dintre etaje avea locuri rezervate pentru cetatenii cei mai de seama ai Romei. Sub nivelul solului se gaseau camere si custi pentru animalele salbatice si dispozitive mecanice cu ajutorul carora custile puteau fi ridicate pentru ca animalele sa apara direct in mijlocul arenei.
Coloseumul era acoperit cu o enorma aparatoare de soare numita “velarium”. Era atasata de niste stalpi foarte mari in varful Coloseumului si ancorata in pamant cu ajutorul unor funii foarte mari. O echipa de aproape o mie de oameni era folosita pentru a instala velariumul.
Imparatii foloseau Coloseumul pentru a oferi publicului jocuri gratuite. Aceste jocuri erau un simbol al prestigiului si puterii si constituiau o modalitate pentru imparat de a isi mari popularitatea. Jocurile se desfasurau pentru o zi intreaga sau chiar timp de mai multe zile la rand. Acestea incepeau cu spectacole de comedie si prezentari de animale exotice si se terminau prin lupte pana la moarte intre animale si gladiatori sau doar intre gladiatori. Gladiatorii erau in general sclavi, prizonieri de razboi sau criminali condamnati. In unele cazuri romani liberi sau chiar imparati luau parte la lupte.
La inaugurarea Coloseumului au fost organizate jocuri timp de o suta de zile de catre Titus, succesorul lui Vespasian pentru a celebra darea in folosinta a Coloseumului. In timpul acestor jocuri peste 9000 de animale salbatice au fost omorate.
Partea de sud a Coloseumului a fost daramata de un cutremur in anul 847. Parti ale cladirii – inclusiv fatada de marmura – au fost folosite pentru a construi monumente mai noi, printre care se numara chiar si Basilica Sf. Petru. Dealul Aventin este una din cele sapte coline pe care antică Roma a fost construit. Ea aparține Ripa , al doisprezecelea Rione , sau Ward, de la Roma .
Locul de amplasare și limitele
Dealul Aventin (în latină, Collis Aventinus) este sudic al Romei șapte coline. Acesta cuprinde două înălțimi distincte, una mai mare la nord-vest și mai puțin la sud-est unul, divizate de o despicatura abrupt, care oferă baza pentru o pista veche între înălțimile. În timpul erei republicane cele două dealuri poate să fi fost recunoscute ca o singură entitate.
Cele Reformele augustană din cartierele urbane ale Romei ( vici ) a recunoscut drumul vechi între cele două înălțimi (moderna Viale Aventino), ca o graniță comună între noul Regio XIII, care a absorbit Aventinus Maior, precum și o parte din Regio XII-cunoscut sub numele de Aventinus Minor.
Aventinus Mons /
Colle Aventino Dealul Palatin din Roma Cu un trecut ce dateaza cu mult inaintea orasului in sine, dealul Palatin ocupa un rol important in istoria Romei. Dealul Palatin este cel mai important dintre cele sapte coline ale Cetatii Eterne. Palatino este situat intre obiective turistice ca Circus Maximus, Coloseum si Forumul Roman, iar dovezile sapaturilor arheologice demonstreaza ca dealul era locuit inca din secolul 10 i.C. Dealul are o legatura puternica cu mitologia romana. Se crede ca pe dealul Palatin, gemenii Romulus si Remus au fost gasiti de lupoaica care i-a crescut si acesta a fost in cele din urma locul in care Romulus s-a decis sa construiasca orasul. Se poate spune ca de pe acest deal a pornit ascensiunea marelui Imperiu Roman.
In era Romei Republicane, dealul Palatin devenise deja o zona unde locuiau cei mai de seama cetateni ai urbei, in principal datorita privelistilor superbe ce puteau fi admirate din varful dealului. Augustus, Cicero sau Marcus Antonius, toti aveau case pe acest deal. Mai tarziu, imparatii si-au construit domeniile aici si la un moment dat, intregul deal era acoperit de palate imperiale.
In Evul Mediu, biserici si manastiri au fost construite pe dealul Palatin. Mai tarziu, aproape intregul deal a devenit proprietatea cardinalului Alessandro Farnese, care a pus bazele unei gradini botanice peste ruinele de pe deal. Istoricii sustin ca in trecut se credea ca aerul era mai curat pe varful dealului si cei care locuiau pe Palatino aveau sanse mult mai mici sa se imbolnaveasca spre deosebire de clasa muncitoare care respira aerul mult mai rau de la baza dealului.
In partea de nord vest a dealului Palatin se gasesc ruinele palatului lui Tiberius (palatul lui Caligula) construit in primul secol al erei noastre. Nu a mai ramas mare lucru din el, de cand cardinalul Allessandro Farnese a cumparat dealul in anul 1550 si a decis construirea unei gradini peste vechile ruine. Gradina a fost prima gradina botanica din Europa si avea multe plante foarte rare. Gradina era legata de Forumul Roman prin mai multe randuri de trepte. Fiind situat intr-o zona plina de obiective turistice, Palatino mertia trecut pe lista de locuri ce pot fi vizitate in vacanta la Roma.
Gravură din 1827 reprezentând dealul Quirinal Quirinal Quirinal sau Dealul Quirinal (în limba latină Collis Quirinalis) este una din cele sȘapte coline ale Romei, pozitționată spre nord-est fatță de centrul istoric al orașului Roma, din Italia. În prezent, este locul în care îsși are reșsedința oficială preșsedintele Italiei, în Palatul Quirinal.
Istoric
Inițtial, Dealul Quirinal făcea parte dintr-un grup de coline între care se pot cita Collis Latiaris, Mucialis (sau Sanqualis) sși Salutaris, astăzi dispărute ca urmare a lucrărilor de constructție începute din secolul al XVI-lea.
Conform unei legende, Dealul Quirinal a fost locul în care se găsea un mic sat al sabinilor, în care ar fi trăit Titus Tatius, după ce a încheiat pacea între romani sși sabini. Acesști sabini au înălțtat un altar în onoarea zeului lor, Quirinus, dealul primind numele zeului.
Pe dealul Quirinal au fost descoperite morminte datând din sec. 8 î.e.n. până în sec. 7 e.n., fapt ce ar putea confirma prezentța în zonă a unei așezări a sabinilor. Pe deal s-a găsit un mormânt al lui Quirinus, pe care Lucius Papirius Cursor l-a transformat în templu spre a sărbători triumful său după al treilea război cu samnitții. Unii autori consideră că ar fi posibil ca "triada Capitolină" (Jupiter, Minerva, Iuno) din mitologia romană să fi fost venerată aici cu mult înainte de a fi asociată cu dealul Capitoliului. Tot aici se găsea șsi sanctuarul zeițtei Flora venerată sși de osci sși de sabini.
În anul 446, pe Quirinal a fost înălțat un templu în onoarea Semo Sancus Dius Fidius. Este foarte posibil ca acesta să fi fost construit pe ruinele unui templu mai vechi. Cezar August a poruncit șsi el construirea unui templu, dedicat zeului Marte. Pe o pantă a Quirinalului se găseau întinsele grădini ale lui Salust.
Pe dealul Quirinal, Constantin cel Mare a poruncit construirea unor băi, ultimul complex de terme ("thermae") din Imperiul Roman. În prezent acestea nu mai există, fiind incorporate în clădirile Romei din timpul Renașterii. Singurele dovezi ale existenței lor sunt câteva desene din secolul al XVI-lea.
În Evul Mediu pe dealul Quirinal au fost construite Torre delle Milizie șsi mănăstirea "Sf. Petru sși Dominic", în timp ce deasupra clădirilor lui Constantin, a fost înălțat "Palazzo Rospigliosi". Unul din Dioscuri Cele două statui colosale de marmură, "îmblânzitorii de cai", mai bine cunoscute sub denumirea de "Dioscuri", care se găsesc în prezent în Piazza Quirinale, au fost înălțate inițial lângă "Palazzo Rospigliosi". Datorită lor, în Evul Mediu, dealul Quirinal a fost denumit Monte Cavallo (muntele calului), denumire care s-a păstrat până în secolul al XIX-lea, când dealul Quirinal a fost puternic modificat prin urbanizarea inițiată de extinderea capitalei Italiei unite. Tot lângă "Palazzo Rospigliosi" se găseau cele două statui ale zeilor râului, pe care Michelangelo Buonarroti le-a mutat pe treptele "Palazzo Senatorio" de pe dealul Capitoliului. Pantheonul simbolizeaza maretia Imperiului Roman Pantheonul din Roma Construit acum mai bine de 1800 de ani, minunata cladire a Pantheonului inca se ridica semeata ca o amintire a maretiei Imperiului Roman si reprezinta un important obiectiv turistic din Roma. Domul cladirii, cu o inaltime de peste 43 de metri este cel mai impresionant. A fost cel mai inalt dom din lume pana in anul 1436 cand a fost construita Catedrala din Florenta.
In varful domului exista o deschizatura mare, numita oculus, care era singura sursa de lumina a cladirii. Partea din fata a impresionantei cladiri are trei randuri a cate 8 coloane, fiecare cu un diametru de 1.5 metri. Usa masiva din bronz asigura accesul in cladirea cilinidrica. Diametrul sau este egal cu inaltimea interiorului 43.3 metri. Initial un templu pentru zeii pagani, Pantheonul a fost transformat intr-o biserica in anul 609. Pantheonul contine mormintele lui Raphael si ale mai multor regi italieni. Design-ul din interior contrasteaza cu structura cladirii dar podeaua de marmura inca pastreaza liniile originale din vremea romanilor.
Inainte ca actualul Pantheon, doua alte cladiri au ocupat acelasi loc. Prima, o cladire in forma de T a fost construita in anul 27 i.Ch. de imparatul Marcus Agripa, ginere al imparatului Augustus. Templul a fost dedicat zeilor Marte si Venus. A ars in anul 80 dar a fost reconstruit de imparatul Domitian. In anul 110 cladirea a fost lovita de traznet si a ars iarasi din temelii. In anul 118 imparatul Hadrian a platit pentru construirea acestui Pantheon dar sub o forma total diferita. De data aceasta Pantheonul avea sa reziste mult mai multa vreme.
Cea mai mare problema intampinata in timpul constructiei Pantheonului a reprezentat-o greutatea imensa a acoperisului. Pentru ca aceasta sa poata fi suportata fara alte ranforsari, tipul betonului si grosimea domului difera de la baza la varf. La baza au fost construite ziduri foarte groase de 6 metri. Pentru varful acoperisului, un tip mai usor de beton a fost folosit iar spre deschizatura numita oculus, grosimea este de numai 2.3 metri. Folosirea de cofraje si deschizatura din varf au ajutat si ele la reducerea greutatii imense a domului. Imensele coloane ce cantaresc 60 de tone au fost facute in Egipt si au fost transportate pana la Roma cu vapoare. Coloanele suporta un fronton care atribuie Patheonul lui Marcus Agrippa desi acesta a fost ctitorit de Hadrian.
Pantheonul se afla langa Piazza della Rotonda, o piata rectangulara cu o fantana centrala si un obelisc. Este situata in centrul istoric al Romei, nu departe de Piazza Navone, una dintre cele mai frumoase piete ale Romei. Circus Maximus Circus Maximus era cel mai mare stadion din Roma antica si putea gazdui 250.000 de oameni in acelasi timp, cifra ce reprezenta un sfert din populatia Romei din acele timpuri.
Intrecerile intre carele de lupta erau una dintre cele mai populare modalitati de divertisment ale cetatenilor romani. Se spune ca pana si Romulus, primul dintre cei sapte regi ai Romei, obisnuia sa organizeze intreceri intre care de lupta. Circus Maximus are o istorie ce se intinde pana in secolul al 6-lea i.Ch. cand Tarquinius Priscus, al cincilea rege al Romei, a creat o pista pentru astfel de intreceri intre colinele Palatino si Aventino. Primele porti de unde se lua startul in intreceri au fost facute in anul 329 i.Ch. In 174 i.Ch. portile au fost refacute si sapte oua de lemn au fost amplasate pe “spina”, zidul din centrul arenei. Aceste oua erau folosite pentru a numara tururile, dupa fiecare tur fiind indepartat cate un ou. In anul 33 i.Ch sapte delfini de bronz au fost adaugati pe “spina” pentru acelasi scop. Un incendiu ce a avut loc in anul 31 i.Ch., primul dintr-o serie de trei astfel de evenimente, a distrus structura de lemn lemn a imensului stadion. Circus Maximus a fost reconstruit de Imparatul Augustus care a adauga si o loja imperiala pe dealul Palatino. “Spina” a fost decorata cu un obelisc foarte inalt adus din Heliopolis. Obeliscul se gaseste acum in Piazza del Popolo. Un alt obelisc a fost adaugat pe “spina” de la Circus Maximus mult mai tarziu, in secolul al 4-lea. Cel de-al doilea incendiu a avut loc in anul 64 d.Ch. si a inceput la magazinele din jurul pistei. Acest incendiu a fost cu adevarat devastator, distrugand mare parte din Roma in vremea Imparatului Nero.
Dupa inca un incendiu, Circus Maximus a fost reconstruit in anul 103 d.Ch. de catre Traian. Imperiul Roman se afla la apogeul puterii sale iar Circus Maximus reflecta acest statut. Circus Maximus era acum o constructie de piatra, inalta de 3 etaje. Partea cea mai de jos, cavea – zona tribunelor – era construita din marmura. Circus Maximus devenise o arena complexa cu o lungime de 600 de metri si o latime de 150 de metri in care intrecerile capatau o cu totul alta dimensiune si grandoare, starnind emotii si urale din partea publicului numeros. Circus Maximus era folosit ocazional pentru alte evenimente cum ar fi procesiuni religioase sau lupte intre gladiatori, dar in majoritatea datilor era folosit pentru curse. Intrecerile erau extrem de populare printre romani si acestia se aduna pentru a isi sustine frenetic favoritii. Competitorii erau impartiti in patru grupari: rosie, alba, verde si albastra reprezentand vara, iarna, primavara si toamna. Se puneau si pariuri pe diferitele grupari iar sustinatorii ajungeau de multe ori sa se incaiere si chiar sa se omoare intre ei. Accidente se mai petreceau si in urma ciocnirilor puternice intre carele de lupta angrenate in cursa.
Ultima cursa de la Circus Maximus a avut loc in anul 549 d.Ch., la aproape un mileniu dupa prima intrecere. Astazi nu se mai poate deslusi decat locul unde a existat candva aceasta constructie grandioasa a lumii antice. Majoritatea partilor din structura originala au fost folosite ca materiale de constructii pentru alte cladiri medievale sau renascentiste. Columna lui Traian din Roma Columna lui Traian Columna lui Traian a fost ridicata intre anii 106-113 d.C. pentru a onora victoriile imparatului Traian in Dacia. Aceasta columna era situata in forumul lui Traian (forum ce abia fusese inaugurat in acele vremuri) si inconjurata de cladiri. 
O spirala de reliefuri este gravata de jur imprejurul coloanei. Banda de reliefuri are o lungime de peste 180 de metri iar latimea sa variaza de la 60 de cm jos pana la 120 de cm in varf. Pe columna exista peste 2000 de personaje gravate in scene ce descriu povestea celor doua razboaie romane din Dacia dintre 101-102 si 105-106. Scenele incep cu soldati romani care se pregatesc pentru razboi si se termina cu Dacii alungati de pe taramul lor de bastina. Columna lui Traian este formata din 29 de piese de marmura alba, cea mai mare dintre ele cantarind aproape 77 de tone. Basoreliefurile nu au fost mereu albe; initial acestea au fost poleite si ca multe alte monumente romane, divers colorate. Initial, o statuie a unui vultur se gasea in varful coloanei, dar dupa moartea lui Traian, aceasta a fost inlocuita cu o statuie inalta de peste 6 metri a imparatului. Cenusa lui Traian si mai tarziu a sotiei acestuia Plotina, au fost depuse la baza coloanei. In 1587 statuia a fost din nou inlocuita, de data aceasta cu una a Sfantului Petru.
Legenda spune ca aceast monument istoric a fost salvat de la demolare datorita datorita Papei Grigore cel Mare. Se spune ca acesta a fost atat de miscat de o scena de pe columna ce il infatisa pe Traian ajutand mama unui soldat mort, incat s-a rugat pentru salvarea sufletului pagan al Imparatului. Apoi Domnul i-a spus papei ca sufletul lui Traian a fost salvat. Tot legenda spune ca limba lui Traian era inca intacta cand cenusa sa a fost scoasa de la baza coloanei, semn al salvarii sufletului sau. Zona din jurul coloanei a fost apoi declarata o zona sacra, salvand astfel coloana de la demolare.
Columna lui Traian este situata in Forumul lui Traian – parte a forumurilor imperiale – pe Via dei Fori Imperiali, chiar langa Piazza Venezia. Fantana Trevi, sau Fontana di Trevi in italiana, este cea mai mare si mai faimoasa fantana baroca din Italia, cu 25 de metri inaltime si de 19 metri in diametru. Arta baroca, o forma populara de arta europeana intre anii 1600 si 1750, se caracterizeaza prin opere de arta si arhitectura ornate din plin, decorative. Fantana se afla in Piazza di Trevi din Roma, in districtul Quirinale, usor de ajuns cu autobuzul sau cu metroul.
Istorie
Fantana Trevi a fost construita in secolul XV pentru a marca sfarsitul drumului Aqua Virgo, canalul artificial, ridicat in anul 19 i.Hr., care aducea apa proaspata in baile romane. Apa venea de la izvorul Salone, la 12 km in afara orasului, insa lungimea apeductului este de aproximativ 22 km. Fontana di Trevi Fantana
Fantana Trevi, care se afla in Piata Trevi, a fost proiectata de arhitectul roman Nicola Salvi. Constructia a inceput in 1732 si s-a incheiat trei decenii mai tarziu. Inainte de moartea sa din 1751, Salvi l-a ales pe tanarul artist Giuseppe Pannini ca succesor al sau. Fantana de astazi contine elemente din schitele lui Bernini, Salvi si Pannini.

Legenda
Aruncarea unei monezi in Fantana Trevi, potrivit legendei, garanteaza o calatorie de intoarcere la Roma. Fantana este curatata zilnic, iar banii sunt donati catre Caritas, o fundatie italiana de caritate. In 2006, BBC News a raportat ca in fiecare noapte sunt stransi aproximativ 3000 de euro. Fontana di Trevi - Cea mai celebra fantana din Roma Fontana di Trevi Fontana di Trevi este cea mai cunoscuta si probabil cea mai frumoasa fantana din intregul oras Roma. Acest monument impresionant domina micuta piata Trevi situata in cartierul Quirinale. Fontana di Trevi se afla la capatul unui apeduct construit in anul 19 i. Ch. ce se numeste Aqua Virgo. Acest apeduct aduce apa de la izvoarele Salone (aproximativ 20km departare de Roma) si aprovizioneaza fantanile din centrul istoric al Romei cu apa.
In 1732, din ordinul Papei Clement al XII-lea, a fost angajat Nicola Salvi pentru a ridica o fantana mare in Piata Trevi. Mai existase un plan de constructie al unei astfel de fantani dupa un proiect de Bernini care fusese amanat in urma cu un secol dupa moartea Papei Urban al VIII-lea. Salvi si-a construit capodopera pe baza vechiului proiect al lui Bernini. Constructia monumentalei fantani baroce a fost finalizata abia in anul 1762. Fontana di Trevi - Cea mai celebra fantana din Roma
Figura centrala a fantanii Trevi este Neptun, zeul marii, care se afla intr-un car de lupta ce are forma unei scoici, tras de doi caluti de mare. Unul dintre cai este naravas iar celalalt este calm si supus. Acestia simbolizeaza dispozitia fluctuanta a marii.
La stanga lui Neptun se gaseste o statuie ce reprezinta abundenta, iar cea din dreapta reprezinta sanatatea perfecta. Deasupra sculpturilor se gasesc basoreliefuri, unul din ele infatisand-o pe Agripa, fata dupa care a fost denumit apeductul.
Apa de pe fundul fantanii reprezinta marea. Legenda spune ca cel ce arunca o moneda in apa se va intoarce la Roma. Aceasta moneda trebuie aruncata peste umar cu spatele la fantana. Castelul Sant'Angelo si podul de pe Tibru Castelul Sant'Angelo Castelul Sant’Angelo, o cladire impunatoare de pe malul drept al Tibrului are o istorie tulburata chiar si dupa standardele Romei. In lunga sa existenta, cladirea a servit mai intai drept mausoleu, apoi a devenit parte din zidul orasului si mai apoi a fost transformata intr-o fortareata. In cele din urma a ajuns sa serveasca drept resedinta papala si mai apoi drept inchisoare militara. In zilele noastre este un muzeu national si un important obiectiv turistic din Roma ce atrage un numar impresionant de turisti din toata lumea.
Mausoleul lui Hadrian
Castelul Sant’Angelo a fost initial construit de Imparatul Hadrian ca mausoleu. Constructia a inceput in anul 123 d.Ch. si a fost terminata in anul 139 A.D., in timpul domniei sucesorului lui Hadrian, Antoninus Pius. Cladirea era formata dintr-o baza patrata, lata de 89 de metri pe care s-a amplasat o structura cilindrica cu coloane si cu un diametru de 64 de metri. In varful cilindrului era un tumul de lut pe care se afla o statuie a lui Hadrian. Mausoleul a fost legat de orasul de pe partea cealalta a raului printr-un pod nou construit, Pons Aelius. Podul este astazi cunoscut sub numele de Pont Sant’Angelo iar statuile de pe acest pod au fost adaugate mult mai tarziu in timpul Renasterii. Mausoleul lui Hadrian a gazduit ramasitele pamantesti ale imparatului si ale succesorilor sai pana la Caracalla.
Castelul Sant’Agenlo - Un refugiu papal
Intre anii 270 si 275 d.Ch., in timpul constructiei zidurilor Aureliene, mausoleul lui Hardian a fost fortificat si inclus in Zidul Aurelian din jurul Romei. Din acel moment cladirea a inceput sa fie cunoscuta sub numele de Castel Sant’Angelo si a devenit usor usor o fortareata iar in 1277 a fost achizitionat de papalitate care a folosit cladirea drept refugiu in caz de pericol. Un coridor secret, cunoscut sub numele de Passetto di Borgo, face legatura intre Castel Sant’Angelo si Vatican. Coridorul a fost folosit de Papa Clement al VII-lea si de Garda Elvetiana, pentru a se retrage din calea armatei lui Charles de Bourbon in timpul invaziei orasului Roma din 1527. Castelul Sant'Angelo din Roma - vedere de pe podul Sant'Angelo Chiar si in aceasta fortareata, pontifii au avut grija sa nu le lipseasca nimic. Apartamentele papale de la Castel Sant’Angelo au camere superb decorate cu multe fresce iar sub apartamente se gasesc mai multe etaje unde se afla celule si chiar o camera de tortura. Un coridor in spirala, parte a mausoleului original duce la baza cladirii.
Statuia ingerului de la Castelul Sant’Agenlo
In partea de sus a fortaretei, privind peste terasa panoramica, se gaseste o statuie a unui inger ridicata de un sculptor flamand din secolul al 18-lea - Pieter Verschaffelt. Statuia din bronz a luat locul uneia mai vechi care era insa din marmura. Statuia infatiseaza un inger care, conform legendei, si-a facut aparitia in varful fortaretei in anul 590 si in mod miraculos a pus capat epidemiei de ciuma care infestase intreagul oras Roma. Dupa acel moment cladirea a primit numele de Castel Sant’Angelo. Arcul de triumf al Imparatului Constantin de langa Coloseum Arcul lui Constantin Chiar langa Coloseum se gaseste Arcul lui Constantin, cel mai nou dintre cele trei arcuri imperiale din Roma care au mai supravietuit trecerii timpului - celelalte doua sunt Arcul lui Titus si Arcul lui Septimius Severus. Arcul lui Constantin, inalt de 21 de metri este foarte bogat decorat si s-a pastrat intr-o conditie excelenta.
Victoria lui Constantin
Dupa ani si ani de razboi civil, victoria armatei lui Constantin de la Podul Milvian din anul 312 d.C., asupra armatei mult superioare numeric a lui Maxentius, a adus pacea in Imperiul Roman. Pentru a comemora aceasta victorie, Senatul Romei i-a dedicat lui Constantin acest arc triumfal ce a fost finalizat in anul 314 d.C. Acest arc foarte masiv cu trei arcade are 26 de metri latime si 21 de metri inaltime. Pentru ridicarea sa, multe materiale din alte constructii mai vechi au fost refolosite, o practica des intalnita in acele vremuri. Spre exemlpu statuile din partea de sus au fost luate din Forumul lui Traian. Acestea infatiseaza soldati capturati de Romani din armata Dacilor in timpul razboaielor dintre Traian si Decebal.
Basoreliefurile dintre statui au fost create pentru Marcus Aurelius iar blazoanele rotunde (si posibil chiar arcul in intregime) sunt din vremea Imparatului Hadrian. Unele figuri de pe blazoane au fost modificate pentru a semana mai mult cu Constantin. Detalii de pe Arcul lui Constantin din Roma ROMA –ORASUL CELOR 7 COLINE FINISH Columna lui Traian (detaliu basorelief) Columna lui Traian Catacombele din Roma
Simboluri ale Romei antice, catacombele sunt locatii ce au fost construite in subteran pentru a ingropa crestinii, lucru interzis in cimitirele obisnuite in acele vremuri. Nu numai ca veti vedea aceste vechi locasuri vesnice, dar veti putea admira si minunate sculpturi si fresce. Catacombele din Roma
Full transcript