Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Maitreyi

No description
by

Andii Tana

on 2 February 2016

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Maitreyi

-"Maitreyi" -"este primul
roman exotic
in adevaratul sens al cuvantului"(G.Calinescu),
scris din decizia autorului de "a retrai si a consuma aceasta drama care-mi schimbase radical viata"
-Este un roman exotic si pentru ca reliefeaza viata de la Calcutta si obiceiurile familiei indiene.
-Apare la 1933 la Bucuresti,fiind redactat într-un interval de timp,impresionant de scurt.(26.Dec 1932-15.Febr 1933)
Definitia speciei:
-Este un
roman modern subiectiv
,deoarece faptele sunt prezentate discontinuu cu reveniri si anticipari in timp; naratorul este inlocuit prin personajul-reflector ,naratiunea este la pers. I ,singular; principalul conflict are loc in constiinta personajului

Geneza
Personaje
Semnificatia titlului
-titlul coincide cu numele personajului principal feminin->Maitreyi,considerat de critica „cel mai exotic personaj feminin din literatura româna”; „femeie si mit ”, „simbol al sacrificiului în iubire”(Pomp.Calinescu)
Tema
Tema
dragostei
, romanul fiind construit pe mitul cunoasterii si al fericirii prin iubire.
"Iubirea este o pasiune infiripata , intre 2 oameni cu formatii sufletesti foarte diferite."”.(Ovidiu S.Crohmalniceanu)
Cei doi indragostiti apartin unor culturi diferite (Orientala; Occidentala),iar incompatibilitatea lor este cauzata de diferente de mentalitate.

de Mircea Eliade
Maitreyi
Maitreyi Devi
Narendra Sen
-tatal lui Maitreyi
-inginer
-Brahman veritabil
-catusi de putin ortodox
-cartierul Bowanipore
-membru Rotary Club, Calcutta Club
-joaca tennis
-tatal lui Maitreyi
-Allan:"ochii bulburati "
"gura mare"
"ca o broasca"
"cap rotund "
"frunte joasa"
"par negru"
"trup scund"
"raspandea multa dragoste"

Allan
-membru Rotary Club
-visa sa se faca misionar
-fuma 2 cutii de Capstan pe zi
-se imbatea in fiecare zi

-traieste aventura cunoasterii prin iubire
-descopera o iubire fara precedent alaturi de Maitreyi
-supune analizei lucide exaltarea erotica si spontaneitatea dragostei
-dorinta lui este de a descifra misterul sentimentului erotic
-ajuns in sihastriile Himalayei,simte o iremediabila sfasiere launtrica "sufeream cumplit", "odata cu Maitreyi pierdusem India intreaga"


Srimati Devi Indira
-Este un
roman-drama
, o drama
existentiala,o drama a cunoasterii bazata pe o experienta erotica revelatoare
-Este un
roman al experientei
,a unei experiente de viata adevarate ,deoarece trateaza evenimente pe care autorul le-a trait in anii in care traise in India (experiente directe ale autorului)
-Este un
roman modern de analiza psichologica
, un roman autentic pentru ca imbina in mod armonios pagini de jurnal , de eseu , de corespondenta, povestire la persoana I si relatarea unor felii de viata autentica
-
Este un
roman ionic
(dupa Nicolaie Macedonski-Ionicul romanului insemnand psichologism si analiza

Structura
Structura:-este un
roman non-fictiv
,construit pe 15 capitole cu un incipit confesiv, un
incipit ex-abrupto
(care îl introduce pe cititor în atmosfera romanului) si un final deschis.
-romanul cuprinde pagini din jurnalul autorului,în care este notată evolutia sentimentului erotic,zi de zi.
-actiunea din roman se desfasoara anterior trairii evenimentelor si consemnarii în jurnal.
-actiunea se petrece în 1929 la Calcutta,unde comunitatea este împartita astfel:
• Cea autohtona(foarte conservatoare)
• Cea alba(preponderent engleza)
• Comunitatea euroasiatica(grabita sa-i imite pe europeni)

Subiectul pe scurt
Capitolul I
Allan, naratorul, care preia date din jurnalul sau, noteaza prima întâlnire cu Maitreyi, petrecuta în timp ce alegea, împreuna cu inginerul Narendra Sen, seful sau în cadrul societatii de canalizare a deltei din Calcutta si tatal fetei, carti pentru cadouri de Craciun: „
Mi se parea urâta – cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrânte, cu sânii puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut în copt.”.
Dar este frapat totodata de culoarea pielii ei, de
„straniul acelui galben întunecat atât de tulburator, atât de putin feminin, de parca ar fi fost mai mult al unei zeite sau al unei cadre decât al unei indiane.”.

Invitat acasa de catre inginer, Allan descopera farmecul locuintei
(„niciodata n-as fi banuit atâta lumina filtrata prin perdele transparente ca salurile, atât de dulci la pipait covoare si sofale din lâna de Kashmir...”).
Totodata descopera farmecul usor sfios al fetei, amestecul de panica în fata strainilor si de încredere spontana în el, comunicata prin schimbul de priviri dintre ei. Îi sunt prezentate mama fetei, doamna Sen, surprinzator de
„tânara, de proaspata si de timida”
, si sora mai mica a lui Maitreyi, Chabu, ce pare de zece sau unsprezece ani.
Capitolul II
Lui Allan îi este încredintata, dupa ce lucrase anterior ca desenator tehnic, sarcina de a supraveghea lucrurile din Assan ale companiei. Sarbatorind, împreuna cu prietenul sau Harold si câteva fete avansarea, Allan este vazut în masina, pe drumul catre restaurant, de catre inginer si Maitreyi, tinând pe genunchi una dintre acele fete. Maitreyi îl saluta
„amuzata nespus de compania în care ma aflam si de fata pe care o tineam în brate.”,
noteaza naratorul, iar tatal ei saluta cu un zâmbet dispretuitor.
Capitolul III
În Assan, slabit probabil si de munca, Allan se îmbolnaveste de o forma grava de malarie, este dus la Calcutta si este internat în spital, unde îl viziteaza Narendra Sen si Maitreyi, iar inginerul îl invita sa locuiasca la el, spre a fi mai bine îngrijit, ceea ce Allan accepta. Pe de o parte este atras de perspectiva de a patrunde în intimitatea vietii locului, pe de alta parte însa îl îngrijoreaza perspectiva de a pierde libertatea de care beneficia locuind singur.
Capitolul IV
Mutat în casa inginerului, Allan o vede pe Maitreyi ca pe o existenta enigmatica:
„Ma întrebam câteodata ce crede ea despre mine, ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea atât de schimbatoare a fetei (caci erau zile când se urâtea si zile când era frumoasa de nu ma puteam satura privind-o). Ma întrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau daca e întraadevar simpla ca o primitiva, asa cum îmi închipuiam ca sunt indiencele.”
Este socat si încântat de jocul copilaresc al fetei, care îl întreaba:
„De ce mai e posta daca nu primesc scrisori de la oameni pe care nu-i vad?”
. Pe care nu-i cunoaste, dar care ar putea sa-i scrie totusi, zice ea. Apoi afla, de la tatal fetei, ca Maitreyi scrie versuri, poeme filosofice apreciate de marele poet Rabindranath Tagore, pe numele sau indian Robi Thakkur.
Capitolul V
Maitreyi ii propune lui Allan sa-i dea lectii de bengaleza, iar Allan sa o învete franceza:
„– Vorbiti ceva, îmi traduceti si eu repet, gasi ea metoda cea mai buna".
Dupa ce învata câteva expresii, Maitreyi are ideea de a-i da surorii sale mai mici, Chabu, lectii de franceza –
„Vorbi cu seriozitate sagalnica privindu-ma pe furis, asa cum nu o vazusem niciodata mai înainte, si aceasta ma facu sa tresar si sa ma bucure, caci mi se parea mult mai feminina, mai a mea astfel. O întelegeam mai bine când se juca femeieste.”

Observând atentia cu care familia fetei îl trateaza, Allan are impresia dezagreabila de a fi astfel împins catre o relatie amoroasa.
Capitolul VI
Maitreyi sustine
„o conferinta despre esenta frumosului”
, ceea ce îl dezorienteaza pe narator (
„Ori e o farsa la mijloc, ori eu sunt un dobitoc, îmi spuneam. Niciodata n-as fi crezut ca fata aceasta poate gândi probleme atât de responsabile.”)
. Întoarsa de la conferinta este trista deoarece, spune ea, Robi Thakkur nu participase.

Apoi Allan noteaza în jurnalul sau despre Maitreyi observatia ca
„Nu are o frumusete regulata, ci dincolo de canoane, expresiva pâna la razvratire, fermecatoare în sensul magic al cuvântului.”
. Cu privire la doamna Sen, observa ca are o dragoste filiala, o iubire apropiata de
„sensul divin al cuvântului (ca în India)”
. În ceea ce priveste gândul la o posibila uniune maritala, observa în sine atractia fata de idee, cauzata de
„abstinenta prelungita, neastâmpar pur genital”,
dar si temere,
„groaza de destin”,
se afirma în jurnal.
Capitolul VII
O alta observatie din jurnalul tinut de Allan se refera la senzualitatea fetei:
„Stiu ca e neînchipuit de senzuala, desi pura ca o sfânta. De fapt, acesta e miracolul femeii indiene (verificat de confesiunile prietenilor mei bengalezi): o fecioara care ajunge amanta perfecta în cea dintâi noapte.”.
Dupa care naratorul notase marturisirea Maitreyiei cu privire la starea de disperare ce a cuprins-o datorita faptului ca nu îi scrisese Thakkur –
„Poetul e pentru ea mai mult decât un guru, e prieten, confident, logodnic, zeu – poate amant. [...] O iubire indiana.”.
Capitolul VIII
Maitreyi îi arata lui Allan, cu ajutorul prietenei sale Lilu, sotia unei rude, cum se fac semne de prietenie în India (
„Îsi desprinse, îmbujorându-se, piciorul din sari si-l apropie de Lilu. Se petrecu atunci ceva ciudat. Aveam impresia ca asist la o scena de dragoste dintre cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyei, tresarind si zâmbind ca descatusata dintr-un sarut.”)
, ceea ce îi declanaeaza o reactie de gelozie.

Allan se declara mai mult fascinat de conduita irationala, pentru el barbara, a fetei, decât îndragostit de ea; traieste o stare de vraja, nu de iubire propriu-zisa.
Prinzând, dupa ce o trezeste din somn pentru a continua colaborarea la catalogarea cartilor lui Narendra Sen, pe canapeaua din biblioteca, privirile Maitreyei, Allan traieste
„O fericire calma si în acelasi timp violenta, în fata careia sufletul nu opunea nici o rezistenta; o beatitudine a simturilor care depasea senzualitatea, ca si cum ar fi participat la o fericire cereasca, la o stare de har.”
. Si considera aceasta drept experienta supra-fireasca, stare de contact cu divinul prin intermediul simturilor, al carnii. Acelasi gen de atingere între piciorul lui si al fetei îi da senzatia de a o poseda în „absolut”. Dar la declaratia lui de iubire Maitreyi îi raspunde rece ca îl vrea doar
„ca pe un prieten, foarte scump prieten.

Altfel nu pot, altceva nu vreau...”.
Sigur de dragostea ei totusi, o saruta: buzele fetei
„În cea dintâi clipa se strânsera sub gura mea, [scrie Allan în caietul sau] încercând sa se apere, dar era atât de slaba, încât le deschise si le lasa sarutate, muscate, supte. Îi simteam sânii, o simteam toata si se abandonase atât de decisiv trupului meu, încât avusei chiar o urma de melancolie ca mi se daruise atât de repede.”
. Dupa care Maitreyi izbucneste într-un plâns disperat si îi cere sa nu o mai atinga, îmbratisândusi picioarele.
Dupa o noapte petrecuta în meditatie si rugaciune, în urma sarutului, Maitreyi îi spune lui Allan ca îl iubeste pe Robi Thakkur, în a carui casa îsi petrece verile împreuna cu familia ei:
„câte nopti nu petrecusera ei doi pe terasa, singuri, Maitreyi la picioarele batrânului, ascultându-l, mângâiata pe par. La început nu stia ce este sentimentul acesta care o face sa traiasca aproape fara trezire, ca într-un vis nemaipomenit de frumos; credea ca e veneratie si iubire filiala pentru gurul ei. Pâna ce, într-o seara, poetul i-a spus ca aceasta este dragoste. A lesinat atunci pe terasa.”
.
În privinta relatiilor cu Allan, Maitreyi declara ca întreaga ei atitudine fata de el nu cuprinde decât manifestari ale prieteniei. Dar în cursul cinei – Allan lua masa împreuna cu familia fetei – ea îl mângâie cu piciorul, iar expresia fetei tradeaza senzualitate, atractie carnala. Dupa cina, Maitreyi îi ofera un brat, pentru a face Allan ce vrea cu el, în asa fel încât sa poata constata si el ca nu o încearca nici un fel de voluptate la atingerea lui. Mângâierile si saruturile lui au însa ca rezultat abandonul psihologic al fetei, faptul ca acum merge ea înspre el
(„buzele ei se deschideau ca sa ma soarba, dintii ei încercau sa ma strabata, înclestarea nu mai era nici împotrivire, nici abandonare, ci coincidenta cu dorul meu”)
. Si, drept încredintare, Maitreyi îi daruieste cutia cu o suvita din parul lui Tagore, cutie primita în dar si ca semn de iubire de la guru.
Noaptea, fata soseste în camera lui Allan, declarându-i ca nu mai poate trai fara el, dar ca familia ei tine la el cu un altfel de iubire, ca vor ca sa-l înfieze si sa emigreze, împreuna cu el, în tara lui, acolo unde
„albii nu sunt rai ca englezii de aici si ne vor socoti fratii lor...”
, completeaza ea. Adaugând totodata ca se simte vinovata, deoarece tine la el cu un alt fel de iubire.
Capitolul IX
Capitolul X
Maitreyi marturiseste o alta iubire a ei: un pom,
„unul înalt si mândru, dar atât de gingas, atât de mângâietor... Nu ma mai puteam desparti de el. Stam ziua întreaga îmbratisati si-i vorbeam, îl sarutam, plângeam. Îi faceam versuri, fara sa le scriu, i le spuneam numai lui; cine altul m-ar fi înteles? Si când ma mângâia el, cu frunzele pe obraz, simteam o fericire atât de dulce, încât îmi pierdeam rasuflarea. Ma rezemam de trunchiul lui, ca sa nu cad. Fugeam noaptea din odaie, goala, si ma urcam în pomul meu; nu puteam dormi singura.”
. Iar Allan resimte starea de simplitate, de naivitate a civilizatiilor occidentale, în comparatie cu sufletul indienilor.
Apoi, tulburata fiind de mângâierile si saruturile iubitului ei, îl întreaba daca nu este pacat ceea ce face. Pentru ea
„Pacatul nu erau încercarile de a-i cunoaste tot mai mult trupul, ci limitarea îmbratisarilor mele, care o faceau sa cunoasca cele mai definitive spasme fara ca rodul acestor bucurii sa se adune, sa creasca. Risipirea rodului era pacat, în simtirea si judecata ei indiana. Dupa datina lor, trebuia sa fim uniti în pat, si din mângâierile noastre sa rasara roade vii, pruncii...”
.
Capitolul XI
http://ro.scribd.com/doc/212566862/Juramantul-de-La-Lacuri-Maitreyi#scribd
Pe malul unui lac din preajma Calcuttei, unde mersesera cu masina familiei, dupa ce Maitreyi pretextase o indispozitie spre a putea iesi cu Allan, cei doi se logodesc, într-un juramânt facut de Maitreyi prin invocarea mamei pamânt, cu pumnii în care tinea inelul de logodna, sprijiniti în iarba (
„Ma leg de tine, pamântule, ca eu voi fi a lui Allan, si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa îi voi astepta si eu venirea, si cum îti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie.”
).

Dupa logodna, Maitreyi nu mai traieste teama de pacat, în relatia cu Allan, si revine la placerea jocului copilaresc si erotic pe care o pierduse dupa declansarea pasiunii ei.
Deoarece se îmbolnaveste Chabu, care dormea cu ea în camera si care, datorita bolii, se muta în camera doamnei Sen, Maitreyi, „tremurând toata, în picioarele goale, ca sa nu faca zgomot”, merge în camera lui Allan, unde i se daruie:
„Nu mai era sete trupeasca aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut sa treaca în mine toata asa cum trecuse sufletul ei.”
În urmatoarea noapte de dragoste, Maitreyi are toate îndemânarile unei amante inspirate, încât lui Allan nu îi vine sa creada ca ea fusese cu o noapte înainte fecioara. Caci, explica el fenomenul,
„Se regasise pe sine în îmbratisarea noastra, regasise jocul, si-l împlinea, daruindu-mi-se mie toata, fara nici o restrictie, fara nici o teama.”
. Dar temerile îi revin, sub forma spaimei de viitor: stie ca familia ei nu va accepta casatoria, chiar daca el se va converti, va renunta la crestinism.
Capitolul XII
Cu ocazia împlinirii de catre Maitreyi a vârstei de 17 ani, familia ei organizeaza o aniversare unde invita elita culturala bengaleza, când Chabu face o criza nervoasa si încearca sa se arunce de pe balcon.

Maitreyi si Allan se plimba pe lânga lacurile din preajma Calcuttei cu masina, însotiti fiind uneori de Chabu, care surprinde un gest de tandrete al lui Allan – mâna lui asezata pe sânul iubitei sale. A doua zi Allan afla de la Maitreyi faptul ca Chabu a dezvaluit doamnei Sen, fara a vrea sa faca nimic rau, iubirea lor.

Dupa o noapte de nesomn, timp în care nu a mai putut comunica cu Maitreyi, încuiata fiind în camera de doamna Sen, inginerul îi cere – sub pretextul necesitatii de a face o operatie la ochi în alta localitate, unde va merge însotit de familie – lui Allan sa paraseasca locuinta si îi da o scrisoare într-un plic închis, pentru a o citi dupa mutare.

Coborând treptele casei, Allan o zareste o clipa pe Maitreyi, care îl striga si se prabuseste apoi pierzându-si cunostinta.

Prin scrisoare, Narendra Sen îi interzisese fostului sau oaspete sa îi frecventeze casa si sa se adreseze vreunui membru al familiei sale.
Capitolul XIII
Mutat în pensiunea unde locuieste prietenul sau Harold, Allan afla de la Khokha, un tânar, ruda saraca a inginerului, traitor în casa acestuia, despre tratamentul inuman la care o supun pe Maitreyi parintii: o bat în repetate rânduri pâna la sânge, pentru a o face sa marturiseasca despre natura relatiei cu naratorul, dar singurele cuvinte pe care le obtin de la ea sunt afirmarea iubirii si a nevinovatiei lui Allan.

Disperat, acesta rataceste câteva zile prin preajma Calcuttei. Revenit, tot Khokha îi comunica intentia parintilor de a o marita fortat, si opozitia Maitreyiei: îsi ameninta parintii ca în acest caz va spune sotului în noaptea nuntii despre relatiile ei sexuale cu Allan, compromitând astfel familia. Drept urmare a fost din nou batuta. Tatal ei nu mai vede datorita unui atac cerebral petrecut atunci, iar Chabu a încercat sa se otraveasca. Maitreyi reuseste totusi sa îi telefoneze lui Allan (
„adio, scumpul meu. În viata viitoare ne vom întâlni iar, dragule. Ai sa ma recunosti atunci? Ai sa ma astepti? Asteapta-ma, Allan, nu ma uita. Eu te astept. Altul nu se va mai atinge de mine.”).
Capitolul XIV
Allan se retrage într-un bungalov din Himalaya, pentru a retrai în amintire iubirea:
„Atât de mult traiam cu povestea aceasta minunata, încât orice chemare dinafara ma înspaimânta, aproape ma facea sa sufar fizic.”.

Dintr-o scrisoare trimisa de Khokha împreuna cu câteva biletele scrise de Maitreyi, naratorul întelege ca
„Ea îsi crease acum un alt Allan, o întreaga mitologie, superba si inaccesibila, pe care o nutrea necontenit, ca s-o ridice mai sus, în ireal.”
. Într-un astfel de bilet, Maitreyi scrie:
„Noptile, tu vii la mine cum veneam eu altadata în camera noastra de dragoste [...]. Dar eu veneam ca o femeie, caci ma facusesi femeie, pe când tu vii acum ca un zeu din aur si din pietre scumpe, si te ador, caci tu esti mai mult decât dragostea mea, tu esti soarele meu, viata mea!”.
Ceva mai târziu, Allan are o relatie erotica de o noapte cu Jenia Isaac, evreica din Cape-Town, cautatoare a absolutului prin acele locuri, afirma ea, pentru a-si demonstra siesi ca nu a fost neutralizat din punct de vedere sexual de iubirea prea mare pentru Maitreyi si de socul despartirii. Dar, se autoobserva naratorul,
„pe Maitreyi o cautam în sarutare, de ea voiam sa ma dezbar, pe ea voiam s-o uit. O cautam si o izgoneam.”.

Dupa câteva saptamâni de la acea noapte de dragoste si de la plecarea Jeniei, Allan se desteapta într-o dimineata cu senzatia de a fi fost eliberat de obsesia iubirii sale.
Capitolul XV
Allan refuza sa raspunda solicitarilor Maitreyiei de a-l întâlni, de a comunica cu ea si se muta în locuinta unei vechi prietene, Geurtie, care îl iubea dinaintea relatiei cu Maitreyi. Apoi se muta în Singapore, unde afla, de la un nepot al doamnei Sen, ca Maitreyi „a facut un lucru netrebnic. S-a dat vânzatorului de fructe”, urmând sa aibe un copil, pentru a-si obliga familia sa o alunge si astfel sa îsi poata regasi iubitul, crede acesta, îndoindu-se totusi
(„Si daca n-ar fi decât o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred?”)
.
-Este cel mai exotic personaj feminin din literatura romana
-Este o sinteza armonioasa de candoare ,senzualitate
si spirit de sacrificiu-ea reprezinta pentru Allan revelatia spiritului indian,a unei lumi sustrasa curgerii firesti a timpului
-Este intelectuala, cu o pregatire filosofica si are o veneratie deosebita pentru poetul Tagore
-Se daruieste lui Allan dupa indeplinirea ritualului statornicit in traditie-> scena logodnei
-Iubirea lor presupune daruire totala in iubire ;dragostea lor e plina de naturalete;ei doi sunt femeia si barbatul care tind spre perfectiune in iubire.
-Despartirea celor 2 releva conditia tragica a omului care nu poate sa-si depaseasca limitele impuse de normele rigide ale socialului.
Arta narativa
- "Maitreyi" este primul roman exotic al literaturii romane
-povestitorul se confunda cu eroul
-naratiunea este autentica
-romanul este tipul jurnalului intimm
-romanul este un jurnal subiectiv (naratiune la persoana I)
Exista 3 niveluri ale scriiturii:
Nivel I
:cuprinde insemnarile zilnice ale lui Allan ,consemnate cu fidelitate in timpul sederii sale la Narendra Sen.
Nivel II
: contine comentarii adaugate intre paranteze , ce au scopul de a explica si clarifica anumite aspecte notate in jurnal
Nivel III
:o confesiune a personajului-narator ,care in timp ce scrie retraieste povestea de iubire cu Maitreyi,analizand cu luciditate sensul profund al evolutiei si semnificatia acestei istorii

Noutatea constructiei discursului narativ consta in dubla perspectva temporal ,pe care naratorul -personaj o are asupra evenimentelor (contemporala si ulterioara)
Portretul ei este realizat dintr-o perspectiva subiectiva, de catre personajul-narator Allan.Prima oara nu o place , gasind-o chiar urâta cu ochii ei prea mari si prea negrii, cu buzele carnoase si rasfrânte, cu sânii puternici de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut în copt, iar apoi devine curios pentru ca nu izbutea sa înteleaga ce taine ascunde faptura aceasta. Astfel, ea este pentru el tot mai fermectoare, dar uneori si antipatica, deoarece elita Calcuttei o considera chiar geniala. Portretul fizic al lui Maitreyi sugereaza caldura sufleteasca si fascinatie. Gesturile ei tandre, preocuparile intelectuale, puterea de a iubi profund, dincolo de probleme sociale sunt trasaturi care îi arata portretul exceptional.
Allan - personajul principal; personajul-narator, care ofera o perspectiva subiectiva asupra intamplarilor; alter-ego al autorului; tanar european, preocupat de fizica matematica, spirit lucid si analitic, traieste o experienta erotica initiatica.
Allan este un tanar inginer englez, sosit la Calcutta. Dupa o perioada de spitalizare, in convalescenta fiind, Allan este invitat in casa inginerului Narendra Sen, unde are prilejul de a o reintalni pe Maitreyi.
Narendra Sen reprezinta cultura si traditia indiana in stare pura. Nu tolereaza nici cea mai mica abatere de la traditie. Este un om rezonabil,intelegator si superstitios, dar poate deveni salbatic si dur cu familia sa in cazul incalcarilor traditiei. Este pumnul de fier al familiei. Are pretentii mari de la Maitrey, sperand sa o faca filozoafa sau poeta.Face parte din cercul de bogatasi al Bhwoaniporelui, este prieten cu oameni cunoscuti: poeti, filozofi, guru.Detine o biblioteca cu numeroase volume, fapt ce ii furnizeaza cultura in familia lui.
Mama lui Maitreyi si Chabu.Acesta
femeie nu are un rol important in
roman, insa stim ca este o femeie cu stil ,care nu ascunde nici un secret fata de sotul ei. Se imbraca intotdeauna in sari albastru,aceasta culoare avand semnificatia de puritate si transparenta
Chabu
Chabu este sora mai mica a Maitreyiei.Are un rol important in povestea de dragoste dintre sora sa si europeanul.

Ea dezvaluie parintilor taina iubirii celor doi tineri, ceea ce declanseaza despartirea inevitabila
;

Are 10-11 ani.
Prietenii lui Allan
Harold
El este eurasianul ce reprezinta a treia categorie etnica din Calcutta , evocata in roman , o populatie amestecata , care, respins si de indieni si de europeni , ii dispretuieste pe localnici si viseaza sa plece in Europa.
Lucien
Lucien Metz vroia sa scrie o carte despre
India moderna (luând interviuri,
vizitând închisori si fotografiind).
El nu vazuse înca adevaratele femei
indiene.
Geurtie si Clara
Cele doua fete care il ingrijesc pe Allan in
momentul in care ajunge la spitalul din Calcutta.
Geurtie are un rol mai semnificativ in acest roman
deoarece ea se crede o pereche potrivita lui Allan.
Este geloasa pe Maitreyi.
Personaje episodice
Khokha-ruda saraca a inginerului Narendra Sen
Mantu-varul inginerului Narendra Sen(profesor secundar in Delhi)
Lilu-sotia lui Mantu; prietena Maitreyiei
Mr Frank-medic in Assam
Norinne-fosta iubita al lui Allan
Dna. Ribeiro-
este proprietara unei pensiuni, unde locuia si Allan la un moment dat.Este profund atasata pe european si devine foarte ingrijorata atunci cand acesta dispare timp de mai multe zile
Jenia Isaac-
Allan are cu ea o scurta relatie amoroasa, continuand sa-si analizeze starile, gandurile, reactiile in raport cu alte femei.
Finalul deschis

Finalul deschis al romanului intretine misterul frumoasei Maitreyi, care va ramane pentru europeanul rational o enigma. Framantarile lui Allan pentru a o intelege pe Maitreyi nu aduc risipirea indoielii, lasand atat protagonistul cat si cititorul intr-o zona a indoielii:
„...Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde sa stiu eu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei.”
. De asemenea, din acest final putem deduce ca Allan inca nu este capabil sa inteleaga alegerile pe care Maitreyi le-a facut dupa ce el a plecat, acest lucru dovedind incapacitatea lui de a o intelege de fapt pe ea.
rrr
Full transcript