Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
In regimul comunist,
viata publica nu a respectat limitele vietii private , totul era supus controlului"de catre partid si de stat" . Au fost adoptate masuri care sa mentina familia unita , insa interventia statului in viata privata
a familiei a avut consecinte dramatice.
In viata de zi cu zi
a unui om se pot distinge doua aspecte diferite care unerori se
întrepatrund: viata privata, desfasurata in locuinta respectivei persoane si în cadrul
careia se intra in contact mai ales eu membrii familiei si viata publica, desfasurata în afara locuintei si în cadrul careia se intra în contact mai ales cu persoane din afara
familiei.
In prima etapa a comunismului (1950-1965) s-a manifestat o criza la nivelul familial(scaderea brusca a fertilitatii si sporirea divorturilor) care a fost rezultatul industrializarii masive ,a colectivizarii agriculturii si a exodului rural . In aceste conditii , s-a adoptat liberalizarea avorturilor (1957), emanciparea femeii devenind o cerinta a modului de
dezvoltare a economiei .
Dupa 1965 , cand
Nicolae Ceausescu a preluat conducerea , statul si-a schimbat atitudinea fata de familie . Valorile familiale au fost dictate politic si exprimate legislativ . Astfel , prin Decretul770/1966 , care prevedea interzicerea avorturilor , statul se implica direct in viata privata
a familiei .
Conturarea tot mai clara a libertatii individuale a facut ca distinctia dintre cele doua spatii ale existentei umane, spatiul public si spatiul privat, sa fie tot mai amplu dezbatute si greu de delimitat.
Viata la bloc a reprezentat
contextul social in care s-a desfasurat viata privata . In fiecare bloc locuia cel putin un informator al Securitatii . Cetatenii erau supravegheati indeaproape prin ascultarea telefoanelor si citirea corespondentei . Este evident ca, in aceste conditii, chiar daca nu cunosteai pe nimeni, erai
cunoscut de toata lumea.
Utopia idealului comunist
in societate era o
"multime de oameni egali" . Fiecare
membru al familiei apartinea unei organizatii si trebuia sa-si manifeste entuziasmul si recunostinta fata de conducator si partid participand in mod obligatoriu la intalnirile si spectacolele omagiale. Erau acceptate in public personalitatile care il omagiau pe conducator (Adrian Paunescu "Cenaclul Flacara") sau care prin performantele lor sportive sau culturale sustineau superioritatea regimului
comunist.
In concluzie, atat viata
publica cat si cea privata
erau sub controlul strict al statului, implicit al partidului comunist si au avut de suferit enorm ca si grup social, fiind deseori presate
de catre institutiile partidului comunist si lasate la tacere.
Viata privata
este viata intima la care fiecare persoana are dreptul, este un spatiu
al intimitatii, un loc rezervat doar familiei, dar si secretului: “nimeni nu
poate fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa,
nici la domiciliu sau
corespondenta sa, nici la atingeri
aduse onoarei si
reputatiei sale”
Viata publica e tot ceea ce
se desfasoara in vazul tuturor, tot ce apartine spatiului public, este supusa autoritatii magistratilor, deci statului,
si nu tolereaza nici o taina.Viata publica inseamna implicarea in viata politica ,
in viata societatii, inseamna ca indivizii formeaza institutii guvernamentale, reprezinta autoritatea publica care
este responsabila pentru garantarea drepturilor cetatenesti, pentru asigurarea protectiei sociale, dar si pentru
combaterea saraciei si
excluziunii.
Respectarea dreptului
la viata privata este un indiciu
important cu privire la caracterul
unui regim politic dintr-un anumit stat. In stalele cu regim politic dictatorial
sau totalitar dreptul la viata privata este incalcat sistematic pentru ca statul isi supravegheaza
proprii cetateni. In statele eu regim politic democratic dreptul la viata este
respectat, iar autoritatile statului nu pot interveni in locuinta unei persoane
decat daca exista indicii clare privitoare la încalcarea legii si doar respectand
anumite proceduri .
In epoca contemporana, viata publica s-a extins de la institutiile statului si la alte domenii precum sportul, teatrul, cinematografia, adaugandu-se si sanatate, invatamant, iar cei care lucreaza
se supun unor conduite, unor reguli.
Exista pareri care spun
ca o persoana publica nu are
viata privata. Legea interzice filmarea, fotografierea lor in spatii private, fara acordul subiectilor.
Dar a tine ascunse informatii sub pretextul “vietii private” este
periculos, deoarece persoanele publice au puterea de ne
influenta vietile.
In ultimii 200 de ani,
dezvoltarea notiunii de drepturi
ale omului a facut ca printre aceste drepturi sa fie inclus si dreptul la viata privata. El este inscris si in documente oficiale, precum Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Organizatia Natiunilor Unite (ONU) in anul 1948 sau Conventia Europeana a drepturilor omului adoptata de
catre Consiliul Europei
în 1950.
Pana în urma cu câteva
decenii in majoritatea tarilor
lumii populatia era compusa din oameni saraci care locuiau împreuna cu familia intr-o singura încapere. In acest context cu greu se mai putea vorbi de o adevarata viata intima, având in vedere ca toate activitatile unei persoane aveau loc în prezenta membrilor familiei.
Cel mai important si mai
mediatizat aspect al vietii publice
este omul politic, deoarece el este reprezentantul unei natiuni sau comunitati, care trebuie sa aiba un comportament ireprosabil, care trebuie sa respecte o serie de valori morale si codul de etica politica, cunoscandu-se ca actiunile sale au impact asupra destinelor umane. De aceea viata sa publica trebuie sa fie cunoscuta in
cele mai mici detalii, inclusiv situatia
materiala incepand de la intrarea
in functie pana la incheierea
mandatului.