Filip al II-lea

Macedonia lui

Filip al II-lea

Filip al doilea al Macedoniei a fost rege al Macedoniei in perioada 359-356 Î.hr. Acesta a reusit sa faca din Macedonia cea mai mare putere din Peninsula Balcanică impunându-şi hegemonia şi asupra cetăţilor greceşti.

Macedonia acelei perioade

Macedonia era, pe aceea vreme, oarecum retrasa fata de restul Greciei.

Macedonienii au stat departe de framantarile si certurile ce macinau Grecia polisurilor prospere.

Se ocupau cu agricultura, vanatoarea, extragerea bogatiilor solului(gudron, smoala, aur).

Avand o civilizatie ceva mai inapoiata, macedonienii erau considerati de greci ca semi-barbari.

Organizarea militara

Amenintat de mari pericole din exterior, Filip a reorganizat armata macedoniana, introducand falanga ca formatie de lupta

Expansiunea

In timpul lui Filip al II-lea, Macedonia s-a extins in teritoriile paionianilor, tracilor si illirilor.

El a anexat si regiunile Pelagonia i Paionia Sudica.

Macedonia a devenit mult mai apropiata politic de orasele-stat ale Greciei Antice. In schimb a pastrat o cultura mai arhaica, mai asemanatoare cu cea a micenienilor decat cu cea clasica elenistica.

Printre caracteristicile arhaice ale societatii macedoniene erau poligamia si monarhia ereditara absolutista. Puterea absoluta era uneori contestata de unii dintre membrii familiei regale, sau chiar de catre membrii aristocratiei funciare.

Meritul crearii a unui nou nivel administrativ, plasat intre guvernul central si orase, poate sa ii fie atribuit lui Filip al II-lea.

Aceasta reforma administrativa trebuia sa adapteze guvernarea la noile realitati teritoriale ale Macedoniei. Odata cu cresterea teritoriala a tarii prin noi cuceriri, era tot mai greu de combatat Adunarea populara, iar regele a luat hotararea crearii a 4 regiuni, fiecare cu Adunarea sa teritoriala. Aceasta impartire nu respecta nici o traditie istorica sau natinala, fiind o divizare arbitrala, exclusiv pentru rezolvarea unor probleme administrative

Realizatori:

Bogdan Ioana Denisa

Hatos Alexandra

Filip supune fără greutate restul Greciei, cu excepţia Spartei, pe care o umileşte devastându-i toată câmpia şi reducând-o la Laconia. În 337 î.Hr., el îi convoacă, la Corint, pe reprezentanţii tuturor oraşelor şi pune bazele unei ligi panelenice, din care este exclusă numai Lacedemonia.

Pentru prima dată aproape întreaga Grecie cunoaşte instituţii suprastatale, gândite de Filip. El ştia prea bine că grecii nu vor renunţ la tradiţionalele lor forme de guvernământ şi în special la polis, fapt pentru care suprapune polis-urilor un stat federal, al cărui conducător de necontestat, este el însuşi şi pe care îl supraveghează prin garnizoanele sale aflate în patru puncte strategice: Teba, Halcis, Corint şi Ambracia.

In vara lui 336 î.Hr., în timpul serbărilor date cu ocazia căsătoriei fiicei sale cu regele Epirului, a fost asasinat.

Cu fiul său Alexandru, aclamat pe loc de popor ca rege al Macedoniei, începe o eră nouă pe care o numim epoca elenistică.

Adunarea populara

Se instaura pacea generală între cetăţi şi tulburarea ei era interzisă sub pedeapsa sancţiunilor militare. Se proclama respectarea constituţiilor interne ale fiecărui stat, ca şi autonomia sa. Pirateria şi jaful erau interzise. Organul deliberativ un Consiliu federal (Synedrion), în care fiecare oraş dispune de un număr de voturi în raport direct cu importanţa lui militară. Hotărârile acestuia, luate cu majoritate de voturi, deveneau obligatorii pentru toţi membrii Ligii. Macedonia nu făcea parte din Liga de la Corint, dar ea încheia cu aceasta o alianţă ofensivă şi defensivă, iar Filip era desemnat ca şef al armatei federale, încă din 337 î.Hr., el propunea Ligii pornirea unui război împotriva regelui persan.

Toti cetatenii-soldati ai regatului erau convocati cel putin de 2 ori pe an intr-o Adunare populara, odata cu deschiderea si la inchiderea sezoanelor campaniilor militare.

Aceste adunari erau convocate de rege si jucau un rol important in aprobarea actiuniilor regale, sau in desfasurarea proceselor penale care implicau pedeapsa capitala.

Din anul 356 Î.Hr. Filip al II-lea a ramas singur stapan al Macedoniei si a declansat campania de supunere a Greciei.

Politica de cucerire a Greciei dusa de Filip al II-lea a alternat campaniile militare cu abilitatea diplomatica, regele macedoniai fiind acuzat deseori de lipsa de scrupule in atingerea scopurilor sale politice