Degradarea vegetatiei si masuri de protectie

Degradarea vegetatiei si masuri de protectie

Măsuri de soluţionare:

-Promovarea unei politici forestiere, care să ţină cont de recomandările forurilor internaţionale de specialitate;

-Perfecţionarea instituţiilor de gospodărire a pădurilor;

-Extinderea suprafeţelor silvice pînă la cel puţin 18-25% din teritoriul republicii. În acest sens ar fi necesară împădurirea tuturor sectoarelor cu soluri degradate, improprii pentru agricultură;

-Protecţia nu numai a unor păduri reprezentative, ci a întregului masiv păduros actual;

-Interzicerea oricărui tip de exploatări forestiere;

-Împădurirea zonelor limitrofe ale bazinelor acvatice;

-Completarea şi modificarea legislaţiei în domeniu, introducerii unor noi instrumente economice, financiare, tehnico-normative, penale în raporturile dintre instituţiile silvice şi persoanele fizice şi juridice;

-Elaborarea şi implementarea unui sistem permanent de evidenţă şi monitoring a pădurilor;

-Crearea de fîşii forestiere de protecţie în cîmpurile deschise şi a spaţiilor verzi în centrele urbane;

-Interzicerea vînatului în spaţiile forestiere;

-Modernizarea pregătirii profesionale a specialiştilor în domeniul silviculturii, reciclarea actualelor cadre;

Pădurea este izvor de sănătate şi linişte. Toate acţiunile pozitive exercitate de pădure asupra mediului înconjurător, stînd la straja sănătăţii acestuia, se reflectă în mod direct asupra sănătăţii oamenilor.

Datorită structurii, densităţii şi dimensiunii arborilor, în interiorul pădurii se creează un climat propriu, cu însuşirile deosebite de cele ale terenurilor goale. În pădure temperaturile aerului sunt cu 2°-4° mai scăzute decît pe teren descoperit. Prin aceasta pădurea atenuează temperaturile excesive din timpul verilor aride. Prin evaporarea intensivă a apei prin frunzele arborilor, pădurile menţin o umiditate constantă a aerului, contribuind la reglarea regimului pluvial. De aceea, în popor se spune că ,,pădurea atrage ploaia’’. Acolo, unde sunt păduri multe, lipsesc secetele distrugătoare.

Pădurile contribuie la menţinerea sănătăţii solului prin reducerea eroziunii lor. Ele opresc vînturile care pot spulbera stratul fertil de sol de la suprafaţă; rădăcinile arborilor opresc torentele de apă, care în cîmp deschis spală cantităţi enorme de sol şi le depun în văi şi bazine acvatice. Picăturile de ploaie sunt interceptate de frunzele copacilor şi de litiera (stratul format din frunze uscate şi alte resturi organice care acoperă solul din pădure), micşorînd în felul acesta viteza apei pe versanţi, cît şi procesul de evaporare a apei din sol. Astfel un ha de pădure poate înmagazina în sol, în primii săi 50 cm de la suprafaţă, o cantitate de aproximativ 1450 m³ de apă

Pădurea nu este numai un peisaj frumos. Pădurile sunt un fel de plămîni ai pămîntului, uriaşe fabrici de oxigen. Nevoile de oxigen cresc anual cu 4-5% , iar posibilităţile lui de producere scad, din cauza diminuării suprafeţelor de pădure. Totodată, pădurea obsoarbe dioxidul de carbon în procesul fotosintezei, noxele şi gazele ce poluează aerul, reţine o mare cantitate de praf din atmosferă. Într-un an, 1 ha de pădure purifică aerul de 80 tone de praf, îl umezeşte şi-l împrospătează de 10 ori mai bine decît un bazin de apă cu aceeaşi suprafaţă.

Spaţiile verzi diminuează puternic zgomotele produse de vehicule, întreprinderi industriale etc, reprezentînd un adevărat ecran acustic. Perdelele forestiere şi grupele de arbori dintre locuinţele orăşeneşti reduc zgomotul pînă la 50%

Despădurirea

Ca consecinţă:

· S-au intensificat procesele de erodare a solurilor;

· Sunt tot mai frecvente secetele;

· S-au intensificat alunecările de terenuri, ce produc grave pierderi materiale economiei naţionale;

· A degenerat starea masivelor forestiere;

· A sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante.

Omenirea, din momentul apariţiei sale, a avut - în mod evident - cea mai puternică şi cea mai constantă influenţă asupra acestei componente de mediu.

Acţiunea omului asupra vegetaţiei a luat, de-a lungul timpului, mai multe forme, dintre care :

■ incendierea vegetaţiei;

■ păşunatul intensiv;

■ defrişarea pădurilor;

■ poluarea aerului şi a apelor.