Elvetia

Mecanismul unic de supraveghere

=organul de supraveghere bancara supranational al UE, in cadrul caruia responsabilitatea pentru supravegherea institutiilor financiare este exercitata de Banca Centrala Europeana, in stransa cooperare cu autoritatiile de supraveghere nationale.

Principalul obiectiv al mecanismului este de a asigura soliditatea sectorului financiar al UE prin verificari periodice si rigurioase ale situatiei bune a bancilor. Aceste verificari se efectueaza pe baza unor norme care sunt identice pentru toate tarile UE.

Economia din Elveţia este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranţei monedei naţionale, dublată de secretul operaţiilor financiare efectuate în băncile elveţiene a făcut din Elveţia un "rai financiar" al investitorilor şi al investiţiilor acestora. În acelaşi timp, a creat o economie care se bazează masiv pe afluxul extern constant de investiţii. Din cauza mărimii ţării şi a specializării înguste a forţei sale de muncă, industria fină şi de precizie, respectiv comerţul şi finanţele sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii economice a ţării.

Politica economica externa este orientata pe trei axe:

acordurile cu Uniunea Europeana

acordurile de liber schimb încheiate în cadrul AELS

liberalizarea progresivă a comerţului internaţional prin perfecţionarea continuă, în cadrul OMC a regulilor sistemului mondial de comerţ.

Bankingul

-a inceput la in secolul XVIII prin comert si, de-a lungul timpului, a crescut intr-o industrie complexa si international reglementata. Pe langa Alpii Elvetieni, ciocolata, ceasornicaria si alpinismul, banca este considerata emblematica Elvetiei

-in 1934 secretul bancar elvetian a fost codificat prin trecerea legii federale de referinta (The Federal Act on Banks and Saving Banks)

In 2018, Asociatia Elvetiana a Bancherilor a estimat ca bancile elvetiene au detinut active in valoare de 6,5 trilioane dolari sau 25% din totalul activelor transfrontaliere globale.

Conform SNB, in 2017 erau 253 de banci in Elvetia cu 8 mai putin ca anul precedent.

Cele mai mari banci sunt: UBS, Credit Suisse, Julius Baer.

În mai 2004 prin articolul 99 din Constituţia federală, SNB obţine independenţa oficială. Prin această lege constituţională, SNB este obligată să acţioneze conform intereselor economice ale Elveţiei. Prin urmare, funcţia de bază a SNB este de a "urmări o politică monetară fiabilă în beneficiul economiei elvţiene şi a poporului elveţian"

Începând cu 2015, SNB este proprietate privată cu majoritatea acţiunilor aparţinând cantoanelor elveţiene (45%) şi băncilor cantoanelor (15%), iar 40% persoanelor fizice şi juridice.

Referendumul banilor suverani

-iniţiatorii doreau să modifice Constituţia, ca să impună băncilor comerciale să acorde credite doar în limita banilor proprii băncii, interzicându-le să mai emită bani scripturali şi asigurând monopolul Confederaţiei (a statului elveţian) asupra emisiunii monetare, liberă de datorii. Potrivit acestora, banii erau emişi ca datorii; masa monetară creşte prin creanţe, atunci când băncile comerciale împrumută de la băncile centrale şi atunci când guvernele, producătorii sau consumatorii împrumută de la băncile comerciale.

Pozitia SNB:

- Sistemul financiar al Elveţiei are o experienţă dovedită

- Nu există o problemă fundamentală care să facă necesară o revizuire. O revizie radicală a sistemului financiar al Elveţiei este inadmisibilă şi ar atrage riscuri majore.

- Sistemul descentralizat de astăzi este atât orientat spre client, cât şi eficient. Concurenţa între bănci asigură rate de dobândă favorabile şi servicii de înaltă calitate, moderne şi cu costuri reduse.

- SNB dispune de instrumentele necesare pentru a orienta nivelul ratei dobânzii şi, prin urmare, oferta de bani, îndeplinind astfel mandatul său de asigurare a stabilităţii preţurilor.

- Astăzi, SNB poate direcţiona cererea de bani şi credit prin ratele dobânzilor.

- Emisiunea băncii centrale de bani "fără datorii", dorită de Iniţiativă, ar putea expune SNB ambiţiilor politice. De asemenea, aceasta ar conduce la o concentrare a sarcinilor la banca centrală, ceea ce ar pune în pericol independenţa politicii monetare şi îndeplinirea mandatului SNB.

- Banii emişi de banca centrală "liberi de datorii " ar eroda bilanţul SNB şi ar slăbi încrederea în francul elveţian.

- Un sistem monetar suveran nu poate împiedica ciclurile de credit şi bulele de active. Îmbunătăţirea instrumentelor sunt acum disponibile pentru a asigura stabilitatea financiară - acestea includ cerinţele de capital şi regulamentele "too big to fail".

- Un sistem monetar suveran nu poate să-şi îndeplinească promisiunea de a garanta siguranţa sistemului de finanţare şi să asigure o mai mare prosperitate prin intermediul banilor băncii centrale, emişi direct

La 10 iunie 2018, inițiativa a fost respinsă prin vot, iar 76% dintre alegători au votat ''nu'' .

Translatând opinia lor la realităţile româneşti, observăm că băncile comerciale împrumută Guvernul cu bani, uneori împrumutaţi de ele însele, de la Banca Naţională. Când Guvernul rambursează datoriile, plăteşte băncilor dobândă (care este, deja, prevăzută în Buget). Dar, Bugetul este colectat de la contribuabili, astfel că băncile comerciale încasează, prin dobândă, bani de la toţi cetăţenii, chiar dacă unii nu au nici un cont deschis la vreo bancă.

Toate acestea in conditiile in care sistemul bancar românesc numără 30 de bănci, la o populaţie de 19,6 milioane de persoane, comparativ cu sistemul bancar elveţian, care numără 253 de bănci, la o populaţie de 8,5 milioane de persoane.

Herve Falciani