Parcul National Yellowstone

Gheizerele

Gheizerele reprezinta fenomenul prin care Yellowstone este recunoscut in intreaga lume, gratie spectaculozitatii lor. Ele se regasesc in principalele bazine ale parcului: Norris, Lower, Midway, Upper, West Thumb, Heart Lake si Shoshone. Chiar daca cel mai cunoscut este Old Faithful, celelalte uimesc prin forme, sunete si coloristica. Uimitoare trombe precum Old Faithful, care la fiecare 75 de minute tasneste clocotind pana la 60 de metrii de aer, dar nu este singurul, se mai poate vorbi despre Grotto Geyser, care izbucneste dintr-o grota de silice, Riverside Geyser, care trimite un arc de apa fierbinte peste raul Firehole, si Steamboat, cel mai inalt din lume cu jeturi de apa de doua ori mai inalte decat cele a lui Old Faithful, insa fara regularitatea acestuia din urma, intervalul dintre doua izbucniri variind de la patru zile la patru ani.

Activitatea gheizerelor este conditionata de trei factori: o sursa de apa abundenta, o puternica sursa de caldura si o structura a rocii care ii confera caracterul unui sistem natural de tevi. Sursa de caldura este roca topita din maruntaiele pamantului, care in Yellostone se afla la putin peste 5 km sub scoarta terestra. Ploile abundente se infiltreaza in roca poroasa pana la 1500 metri adancime. Acolo, sub presiune este incalzita pana deasupra punctului de fierbere. Timp de secole apa se ridica spre suprafata si aproape de nivelul solului o parte din apa cea mai fierbinte se transforma in vapori. Acestia arunca in aer coloana de apa de deasupra lor, initiind o reactie in lant in care presiunea scazuta determina mai multa apa supraincalzita sa se transforme in vaporimentinand gheizerul in eruptie pana la golirea sistemui de tevi. Cand apa fierbe reumple spatiile goale din subteran, ciclul se reia. In total, in parc exista circa 10 000 de elemente termale.

Pe langa gheizere se intalnesc vulcani de namol clocotind, jeturi de vapori sulfurosi din rasuflatoare numite fumarole si izvoare fierbinti, adesea de culoare verde smarald sau turcoaz, datorita algelor care s-au adaptat la viata la temperaturi ridicate. Toata aceasta activitate este posibila gratie pungii masive de roca topita de sub scoarta pamantului, aici foarte subtire. Cu aproximativ 600 000 de ani in urma aceasta aerupt paroxistic, aruncand in aer 2590 km² din roca Muntilor Stancosi, depunand un strat gros de cenusa si imprastiind praf vulcanic pe aproape tot teritoriul Americii de Nord. Apoi, din cauza golului de dedesupt, scoarta s-a prabusit in interior, formand o caldera de 3100 km². Eruptiile ulterioare, mai putin violente, aproape au umplut-o cu cenusa si lava, blocand raul Yellowstone si creand astfel lacul cu acelasi nume. Ajutat insa de ghetarii din trei ere glaciare si apa fierbinte si vaporii care au inmuiat buza calderei, raul a sapat treptat Marele Canion Yellowstone, care coboara dinspre lac sub forma unei serii de cratere impresionante.

Vulcani de namol

Marele Canion

Uluitor prin grandoare si complexitate, Marele Canion sau Grand Canion of the Yellowstone, este unul dintre miracolele naturii, acesta are o lungime de 32 de km, o adancime de 240-360 metri si o latime de 450-1200 metri, cu o varsta de aproximativ 10.000 de ani formandu-se la sfarsitul ultimei ere glaciare. Canionul este sapat in roci vulcanice, riolite observandu-se astfel stanci rosii si galbene. Raul care a dat denumirea parcului strabate regiunea centra-estică estica a parcului la o altitudine de aproximativ2 400 m, sapand in roci doua cascade: Upper Falls cu o cadere a apei de 33 metrisi Lower Falls, avand o cadere a apei de 93 m. Cadrul natural mai cuprinde de asemenea munti, inclusiv unul de obsidian negru, scurgeri racite si solidificate de bazalt vulcanic, vai adanci si canioane, rauri, lacuri, paduri, lemn pietrificat si animale salbatice.

Nicaieri amintirea eruptiilor trecute nu este mai dramatica decat la Specimen Ridge. Aici se afla copacii pietrificati inca usor de recunoscut, care in urma cu milioane de ani au fost ingropati sub zgura si cenusa vulcanica, acest strat a impiedicat arderea lemnului. Dupa care in decursul mileniilor, celula cu celula, materialul organic a fost inlocuit de minerale din zgura si cenusa, astfel ca atunci cand si ultimul strat depus a fost erodat, copacii erau deja pietrifcati. Daca va este greu sa realizati cat trebuie sa fi durat acest proces, ganditi-va ca in unele parti ale zonei exista resturile a 27 de astfel de paduri, unele peste altele. Fiecare a crescut timp de sute de ani pe acelasi loc, si fiecare rand a fost ingropat si pietrificat.