Apolodor

Să dau detalii nu prea pot…

A fost prieten cu-n robot,

Legat la un calculator,

Dar a scăpat Apolodor

Și a ajuns, mânat de dor,

Pe țărmul Golfului Terrór –

Ținutul pinguinilor –

Și-a întâlnit toți pinguinii,

Părinții, rudele vecinii,

De care îi fusese dor…

Dar n-a rămas prea mult cu ei

Pentru c-același dor, ehei,

Cum se întâmplă în povești,

L-a chemat iar la București,

La circ, unde Apolodor

Fusese la-nceput tenor

Și-avea prieteni devotați,

La fel de dragi ca niște frați.

Așa că a plecat ’napoi.

Putea să nu? Ziceți și voi…

Florin Bican

Veți fi cu toții de acord

Că nu numai la Polul Nord

Putem vedea azi pinguini.

Sunt și la circ – dar mai puțini…

Putem și la televizor

Să îi vedem foarte ușor,

La Zoo sau în alte părți…

Dar mie-mi plac mai mult în cărți,

Căci pinguinii de acolo –

Evoluând în grup sau solo –

Fac lucruri mult mai minunate

Decât cei din realitate:

Vorbesc, dansează, cântă-n cor,

Plâng dacă li se face dor…

Așa făcea Apolodor

Din cartea lui Gellu Naum.

Vă spun povestea lui acum,

Așa cum scrie în volum.

Se știe că Apolodor

Lucra la circ, era tenor,

Și brusc i se făcuse dor

De rudele din Labrador.

S-a dus numaidecât spre ele,

Dar a trecut prin clipe grele,

Căci spre-al dorinței obiect

Nu-i niciodată drum direct.

La început a fost ușor –

A mers cu-n avion în zbor

Pân-a căzut din el pe drum

La capul Nord. Dar – cum, necum –

L-a luat de-acolo un vapor

Până la portul următor,

Iar mai departe, cu-n caiac,

A mers pe mare, fluviu, lac,

Până l-a luat un uragan

Și l-a purtat peste ocean –

Nu, nu făcea parte din plan –

Pe coasta Golfului Tunis.

Era un peisaj de vis,

Dar n-a rămas Apolodor…

Avea un of, avea un dor,

Deci a pornit în ritm alert

Și-a mers o vreme prin deșert.

Epuizat de-atâta soare,

Era, săracul, să se-nsoare,

Când a scăpat de crunta-i rază,

Cu-o maimuțică, într-o oază.

Părinții maimuțicii însă

Nu i-au lăsat. Maimuța, plânsă,

A stat în oaza ei, cuminte,

Și-Apolodor a mers ’nainte,

Umblând așa încă vreun an

Pe continentul african,

Din Cape Town în Madagascar.

A fost un timp milionar,

Dar era prea plictisitor…

S-a săturat Apolodor

De-atâta lux și bogăție

Ce-l închideau ca-ntr-o cutie

Și-a mers pe căi mai ocolite

Până în Statele Unite.

A fost cowbóy, astronaut,

Cu Ku Klux Klanul s-a bătut,

Tâlharul din Connecticut

L-a urmărit să se răzbune.

Dar a scăpat ca prin minune

Și a ajuns – nu vă mirați –

Pe-un fel de navă de pirați,

De unde îns-a evadat

Și a umblat în lung și-n lat,

O vreme, după cum aud,

Și prin America de Sud.

De la

cititori...

Aventurile lui Apolodor din cartea scrisă de Gellu Naum ni le amintește scriitorul Florin Bican, în versurile sale (https://www.editura-arthur.ro/info/refugiuitem/cui-nu-i-e-dor-de-apolodor-e-un-volum-incantator-si-o-capodopera-cu-tricolor-si-refugiulperfect59

Gellu Naum (n. 1 august 1915 la Bucuresti – d. 29 septembrie 2001, București) - eseist, poet, prozator și dramaturg român;

A scris:

”Cartea cu Apolodor” (1959);

”A doua carte cu Apolodor”, ilustrată chiar de autor, a fost publicată în 1964 și retipărită în 1972.

”Athanor” (1968) – versuri;

”Copacul-animal” (1971) – versuri;

”Malul albastru” (1990) - versuri;

”Focul negru” (1995) - versuri;

”Zenobia” (1985) – roman;

”Calea șearpelui” (2002) - versuri (postum)

Povestea lui Apolodor cântată de Ada Milea https://www.youtube.com/watch?v=V-0otHinjMQ

  ”A doua carte cu Apolodor” https://www.youtube.com/watch?v=rqDUgz1pwFs

Florin Bican (29 martie 1956, Bucureşti) – scriitor contemporan

- a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi străine, Secția engleză-rusă, a Universității București.

 - a tradus în limba engleză  ”Cartea cu Apolodor” de Gellu Naum;

 - a scris:

”Cântice mârlănești” (Editura Humanitas Educațional, 2007) / Singur printre mârlani (Editura Art, 2016) – volum de versuri pentru copii;

”Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc” (2013);

”Și v-am spus povestea așa” (2014) - basmele românești rescrise într-o manieră originală și amuzantă;

”Tropice tâmpe” (2017);

”Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul” (2019)

Câteva dintre personajele lui Florin Bican

Cumnatul Apolodoringo – pasionat de jocurile de noroc (mai ales de Bingo)

Cumătrul Apolodorex

Apolodoren – un pinguino-ren

Apolodolocru – distins și sobru

Apolodoreț – cel cu părul creț

Apolodorian – un pinguin cu cetățenie americană

Hapolodoriu – de etnie romă

Hapolodorar – lăutar, tot de etnie romă

Apolodorambo – dansator de mambo

Apolodoramba – dansatoare de samba

Apolodoralsa – dansatoare de salsa

Apolodior – ce folosea, probabil, mult parfum Dior

Apoloaumădoare – medic pe Salvare

Apolodolar – un baron local

Apolodesign – un pinguin cam fistichiu, împopoțonat cu etichete

Apolodaian – un rabin foarte înțelept

Apolodosier – consilier la Ministerul de Interne

Apolodoremifasol – critic muzical

Apolodurău – haiduc cu suflet mare

Apolodemostene – veritabil orator

Apolodionis – poet căzut în vis

1. La ce perioadă din istoria României se referă Florin Bican când spune: ”Că-n vremea aia sub tipar / Intra doar strictul necesar.”

2. Care este condiția scriitorului în democrație? Ai în vedere versurile: ”Dar azi, când e democrație, / N-avem restricții la hârtie. / Iar libertatea de a scrie / E fără limite și ea...”

3. Ce situații / persoane ironizează autorul în phoemul său?

4. Fragmentul îl prezintă pe Apolodesign. Prin ce trăsături se remarcă acest personaj?

5. Ce fel de om este vizat de ironia autorului?

Mi-e că mi te rostogolești

De-ți pică ghiulu’ de pe dești.

Află c-am fost la București

Unde, mai nou, e moda-n floare,

Așa că ‘geaba de dai mare

Cu marca de pe aripioare

Și, ca s-arăți că ai valoare,

Te dai cu spray de Adidas –

Ce-ai fost, tot aia ai rămas.

Ce, crezi că dacă-ți sufli mucii

În batistuțe marca Gucci

Și mi te dai cu-Oponax

Ești cineva? Ba ești un vax!

Poți să te dai și cu Lancome,

Degeaba, dacă nu ești Om... (...)

Ce vrei să intri-n Europa

Cu rolexul cât anvelopa?

Umbli cu ciocu-n sus, de parcă

Îți pute tot ce nu-i de marcă.

Vii și te dai copil-minune...

Penele ce-au? Nu-ți mai sunt bune?

M-ai întrebat ce se mai poartă

Și ți-am răspuns... Deci las-o moartă:

Din București pân’ la Berlin

Se poartă puf de pinguin! (...)

(...) Cu o intrare de efect,

Pășind ca înțepat în rect,

Și-a făcut loc prin adunare

Alt pinguin – nu oarecare:

Chiar vărul Apolodesign

Cu aripioare Cavin Klein

Și ochelari de Escada,

Că cică prea-i lucea zăpada...

Avea pe el la accesorii,

Că emana în spațiu-ngust

Rafinament, fason, bun-gust.

Și cum să nu ți se desfete

Ochiul cu-atâtea etichete?

C-avea cel pinguin pe el

Un papion Coco Channel

 Și-apoi plastronul – Hugo Boss!

Deși nu prea umbla pe jos,

Când mai umbla, călca zăpada

Cu labele-n botine Prada.

Avea șosete Pierre Cardin

Și lenjerie de satin,

Purta costum Gianni Versace,

C-așa-i plăcea lui să se-mbrace:

Șucar de tot, la patru ace...

L-a-ntâmpinat pe Apolodor

C-un zâmbet binevoitor.

Dar nu l-a întrebat de soartă,

Ci l-a-ntrebat ce se mai poartă

Pe unde a umblat prin lume –

Ce modă și ce mărci anume?

Apolodor l-a luat de-o toartă

Și i-a răspuns: - Mai las-o moartă,

Bă chip isteț de oaie creață,

Că dacă-ți dau un brânci pe gheață

1. Identifică, în fragmentul citat, cuvinte / expresii care constituie abateri de la normele limbii române.

2. Ce situație este ironizată de către autor, prin intermediul limbajului lui Apolodor?

(Apolodor către Apolodosoftei)

”Apolodor n-a mai răbdat,

Și-a zis: - Da’ haidi, bre, da’ gata,

C-acuma mi se pune pata.

Doar au și alții limba lor,

Așa că nu-i mai da tu zor

Că bla-bla-bla și bla-bla-bla…

Precum văd eu ai o dambla…

Mai bine lasă ciocul mic,

Că când te-aud, iar mă oftic:

Din vina ta dascălii lasă

Pui corigenți în orice clasă,

Și-și pierd sărmanii vara-ntreagă

Tot încercând să înțeleagă

Limba pe care, pân’ la tine,

Toți o știa, și încă bine...

Ceț trebue hortografie

Pen’casă poț vorbii or scriie?

Nunchide linba în tipare

Ci lason voia iei, să sboare

Așa cum ie în stare pură... (...)

O fi gramatica dibace,

Dar s-o învețe care-i place.

Eu unul știu să cânt la cor,

Așa că las-o mai ușor

Cu paradigma și gargara

Doar știi că iarna nu-i ca vara...”

Odată în burgul nostru sibian

A trăit timp de un an

Un mândru și semeț pinguin

Ce avea un puf foarte fin

Și el se numea...

Dar stați așa, de dor se topea

De aceea domn’ Dresor

L-a numit Calcador

Și murea de dor

După familia din Labrador.

Dar cum știm noi

În Labrador nu-s pinguini de soi

În afar’ de Apolodor

Fost pe vremuri călător.

Oare semețul Calcador

Era rudă cu vestitul tenor?

Apolodoroelev,

Andrei Țiplic

Un pinguin numit Mendeledor

Era chimist amator

Iar el avea un laborator

Într-o calotă din Labrador.

Avea halat alb ce strălucea,

Eprubete ce sclipeau

Și soluții ce bolboroseau.

Dar, vai, a lăsat odată nesupravegheată

O soluție foare periculoasă

Ce i-a topit micuțul laborator

Și-a plâns bietul amator.

Apolodoroelev,

Paul Ioan Țiplic

Bunica Apolotena,

La fel de înțeleaptă ca Atena

Pe Apolodor ea l-a-nvățat

Cum să fie manierat.

Mereu calm, politicos,

La masă să stea frumos,

În picioare se ridică

Atunci când vede o bunică.

Să vorbească pe rând cu spor

Să fie și ascultător

Pentru toți de lângă el.

După lunga lui călătorie

Apolodor, cu dărnicie,

Bunicii lui i-a luat

Un aparat de fotografiat.

Acum, toți pinguinii vor

Câte-o poză, drept favor

Și la nunți, aniversări,

Pe bunică o invită.

De atunci, bunica Apolotena

Prezentă e întotdeauna

Să-l pozeze pe Apolodor,

Marele nepot tenor.

Apolodoroelevă,

Andreea Teleșpan

Străbunica Apolodorică

Gătește câte o prăjiturică

Gătește și câte-o supică

Și pe cap are o roz bonețică.

Apolodoroelevă,

Iris Neacșu

Surorile Apolonimfe

Obișnuite de ani să triumfe

De Apolodor au aflat

Că le este frate adevărat

I-au vorbit și s-au împrietenit

Aflând că e nemaipomenit.

Sperau ele neîncetat

Ca Apolodor să le însoțească

Pe mări și oceane vaste

Fericit în familie să trăiască.

Încântate au dat de veste

De o apolodorească petrecere.

Apolodoroelevă,

Claudia Teleșpan

Hai să continuăm și să enumerăm, din miile de pinguini, câțiva prieteni mai de soi, tovarăși înrudiți, mai necăjiți, mai erudiți:

Avea un frate Apolodango,

Ce leneș se-nfrupta din mango.

Și vărul său Apolodin,

Credea că este Aladin!

Și bunicul Apolohoră

Care juca într-una-n horă,

Marele Apolobal

Campion la fotbal, tenis și handbal,

Micuțul Apoloron

Ce sugea din biberon,

Doamna Apolodinar

Ce broda la felinar,

Și doamna Apolodrina

Cărând gunoi în câmp la Glina

Muradră, vai de ea, săraca

Își plânge-ntruna soarta!

Și țața Apolodoctrina

Se ceartă-ntruna cu vecina

Căci nu-nțelege, nevolnica

Nimic din toată politica!

Și vara Apolodorada,

Țintea acum Olimpiada,

Se lăuda ca nimeni alta

Că-i cea mai bună de prin Malta!

Și vărul Apolodizant

Era un mare muzicant

Se întrecea mereu pe sine

Și nu vorbea cu fitecine.

Iar vărul Apolodometru

Făcea-ntr-o clipă un kilometru

Așa că-n ăst fel într-un ceas,

Ajungea-n orișice oraș.

Așa se face c-a cutreierat

O lume-ntreagă în lung și-n lat

De la Atlantic în Urali,

Din Anzi și până în Balcani,

Din Arctica în Marea Neagră,

Și-apoi în Africa cea neagră.

Apolodoroelev,

Luca Anastase

Vecina Apolorina este balerina,

Căreia îi ies rimele din prima

Și le are și cu scrima,

Cât să nu-i strice rutina.

Vărul Apolopufuleț

Spune că e un mare atlet,

Dar, de fapt, e agent secret,

Și vă spun drept,

E tare discret.

Apolodoroelevă,

Anisia Oncioiu

E unicul Apriolor

Geamăn cu Apolodor

Care te ia mereu în zbor.

Și sare-n sus de fericire,

Că ia parte la întâlnire.

Și iată-l pe Apolodor,

Bucuros că s-a întors în Labrador.

Apolodoroelevă,

Ioana Șulea

Apoloben, mic, pitic, dar voinic,

Zici că face-un șiretlic

E măreț

E și isteț.

E curajos și iubitor

Cu un cioc multicolor,

Penele sunt albastre

Cu aripi măiastre.

Apolodoroelevă,

Cătălina Hălmaciu

Sibiu, 23 aprilie 2020

Dragă Apolodor,

Ai fascinat atâtea generații de cititori prin inocența și umorul tău, încurajându-i să călătorească pe aripile imaginației și să viseze cu ochii deschiși, așa cum te-a învățat creatorul tău, Gellu Naum. Mă faci să zâmbesc de fiecare dată când te zăresc și nu mă pot opri din fredonat: ”La circ, pe gheața unui răcitor...”.

Ești drăguț în fracul tău de tenor, așa că nu-i de mirare că ți-ai făcut mulți prieteni, la circ sau prin țările prin care ai umblat, dar și printre cititori. Mulți au scris despre tine, alții ți-au compus melodii, în timp ce unii ți-au continuat povestea într-o serie nouă de aventuri.

De la tine am învățat cum să trec peste suişurile şi coborâşurile vieţii, dar mai ales, ce înseamnă acasă. Îți doresc să fii mereu vesel și optimist, același pinguin cu suflet mare, care le oferă tuturor un sprijin moral în drumul lor prin viață.

Te îmbrățișează cu drag,

o Apolocititoare

Sibiu, 23 aprilie 2020

Dragă Apoloscriitorule Florin Bican,

Ne-a plăcut atât de mult cartea ta care continuă aventura lui Apolodor, încât ne-am gândit să mai adăugăm și noi câte ceva pe ici pe colo. Așa că am mai inventat câteva personaje și câteva peripeții prin care să treacă fâșnețul nostru pinguin celebru. Și fiindcă suntem ucenici în ale scrisului, avem câteva întrebări pentru dumneavoastră:

1. Care ar fi numele dumneavoastră dacă vă imaginați că faceți parte din familia lui Apolodor?

2. Ce anume v-a determinat să continuați ”Cartea cu Aplodor” a lui Gellu Naum?

3. Ce superputere ați vrea să aveți?

4. Cui i se adresează cartea dumneavoastră?

5. V-ați inspirat din viața reală când ați scris despre activitățile pinguinilor?

6. V-ați gândit să realizați o continuare a unei serii de aventuri cu pinguini care să aducă în atenție și alte aspecte ale lumii moderne prin personaje ca Apologoogle, Apoloecologie, Apolobitcoin sau, de ce nu, Apolocovid?

7. Ați luat în calcul posibilitatea realizării unor scurte animații care să fie postate pe un canal de Youtube în care să prezentați diverse întâmplări ale pinguinilor inspirate din viața reală?

8. Domnule Florin Bican de unde vă vin ideile pentru rimă și pentru numele pinguinilor?

9. Pinguinii descriși sunt persoane cunoscute de dumneavoastră în realitate? 

Cu drag,

Apolocititorii din clasa a V-a