Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Structura atomului
17
Structura atomului
Mammadov Raman
AMG-103
Cuvântul "atom" - cea mai mică unitate fundamentală a materiei, care conservă proprietățile chimice. Atomii sunt compuși dintr-un nucleu, format din protoni și neutroni, înconjurat de electroni care orbitează în jurul nucleului. Nucleul este cu sarcina pozitiv datorită protonilor, în timp ce electronii au sarcina negativă.
Introducere
Modelul atomic a evoluat de-a lungul timpului cu contribuții semnificative de la mai mulți oameni de știință.
Filosoful grec Democritus a fost unul dintre primii care a propus ideea că materia este alcătuită din particule indivizibile numite "atomii". Acest concept a fost, în esență, o anticipare a ideii de atom.
Istoria atomului
John Dalton, un chimist britanic, a dezvoltat primul model atomic științific în secolul al XIX-lea. Modelul lui Dalton postula că atomii sunt sfere solide, indivizibile, și că diferite elemente chimice sunt formate din atomi cu masă și proprietăți chimice specifice.
1.1
Thomson a descoperit electronul și a dezvoltat modelul atomic al "budinii cu prune", care presupunea că atomii sunt o sferă de încărcare pozitivă cu electroni împrăștiați în interiorul acesteia.
Ernest Rutherford a efectuat experimentul cu dispersia particulelor alfa prin folosirea foilului de aur și a demonstrat că atomii au un nucleu mic și dens, în jurul căruia electronii orbitează. Acest model a schimbat radical înțelegerea noastră despre structura atomică.
1.2
Niels Bohr a dezvoltat modelul atomic cu nivele energetice, care a explicat distribuția electronilor în jurul nucleului în nivele discrete de energie.
Modelul atomic cuantic modern se bazează pe mecanica cuantică și oferă o înțelegere foarte precisă a comportamentului particulelor subatomice, inclusiv electronii.
Structura atomului este organizarea sa fundamentală și constă în trei componente subatomice principale: protoni, neutroni și electroni.
Nucleu:
Nucleul este partea centrală a atomului și este foarte mic în comparație cu dimensiunea totală a atomului.
Este alcătuit din două tipuri de particule subatomice:
Protoni: Aceste particule au o încărcare electrică pozitivă și sunt responsabile pentru menținerea încărcării pozitive a nucleului. Numărul de protoni în nucleu determină identitatea elementului chimic. De exemplu, atomul de hidrogen are un singur proton în nucleu, în timp ce atomul de heliu are doi.
Neutroni: Aceste particule sunt electric neutre, adică nu au o încărcare electrică. Neutronii se găsesc, de asemenea, în nucleu și contribuie la stabilitatea acestuia.
Structura atomului
Electroni:
Electronii orbitează în jurul nucleului pe traiectorii definite numite orbite sau nivele energetice.
Electronii au o încărcare electrică negativă și sunt mult mai ușori decât protonii și neutronii.
Numărul de electroni din jurul nucleului este egal cu numărul de protoni din nucleu, asigurând astfel faptul că atomul este electric neutru.
Electronii
Nivele energetice:
Electrnii sunt aranjați pe nivele energetice sau straturi electronice.
Nivelele energetice mai apropiate de nucleu au o energie mai mică, în timp ce cele mai îndepărtate au o energie mai mare.
Fiecare nivel energetic poate să găzduiască un număr limitat de electroni. Primul nivel energetic poate conține maximum 2 electroni, al doilea nivel poate conține maximum 8 electroni, iar nivelul al treilea poate conține maximum 18 electroni.
Nivele energetice
Configurarea electronica
Configurația electronică a unui atom se referă la aranjamentul electronilor săi pe nivelele energetice sau straturile electronice. Această configurare electronică are un impact semnificativ asupra proprietăților chimice ale unui element.
1. Reactivitate chimică
2. Valență și formarea de legături chimice
3.Proprietăți de conductivitate
4. Reactivitatea în formarea de compuși
Atomii interacționează pentru a forma legături chimice prin schimbul sau partajarea electronilor. Există două tipuri principale de legături chimice: legăturile covalente și legăturile ionice
Legaturi chimice
- Legăturile covalente apar atunci când doi atomi împart electroni în comun, astfel încât ambii să-și completeze straturile de valență.
- Un exemplu clasic este molecula de hidrogen (H2), în care doi atomi de hidrogen împart un singur electron în comun pentru a forma o legătură covalentă simplă.
- Structura atomică este importantă în legăturile covalente, deoarece atomii trebuie să aibă electroni disponibili în straturile de valență pentru a forma aceste legături. Atomii cu straturi de valență incomplete sunt mai dispuși să formeze legături covalente.
Legaturile ionice
- Legăturile ionice apar atunci când un atom cedează electroni (devenind un ion pozitiv, cation) și altul câștigă electroni (devenind un ion negativ, anion) pentru a forma o legătură electrostatică.
- Un exemplu este legătura dintre sodiu (Na) și clor (Cl) pentru a forma clorura de sodiu (NaCl), unde sodiul devine un cation Na+ și clorul devine un anion Cl-.
- Structura atomică este crucială în legăturile ionice, deoarece atomii care au tendința de a ceda electroni (de exemplu, metalele) interacționează cu atomii care au tendința de a câștiga electroni (de exemplu, nemetalele) pentru a forma compuși ionici.
Legaturile covalente
Bibliografie
1. wikipedia
2. cartea de chimie
3.fizichim
4. brainly