Studiul de caz nr. 5- Criticismul junimist

1. Titu Maiorescu

1. Titu

Maiorescu

https://www.youtube.com/watch?v=Sl3P0Xpx_g0

Studii critice:

● "O cercetare critică asupra poeziei române" (1867)

● "Beția de cuvinte" (1873)

● "În contra direcției de astăzi în cultura română" (1868)

● "Direcția nouă în poezia și proza română" (1872)

● "Comediile domnului Caragiale" (1885)

● "Eminescu și poeziile sale" (1889)

● "Povestirile lui Sadoveanu" (1906)

● "Poeziile lui Octavian Goga' (1906)

2. Vasile Pogor

2. Vasile

Pogor

● Vasile Pogor s-a născut la data de 20 august 1833 în orașul Iași, ca fiu al comisului V. Pogor și al Zoei Cerchez. A studiat la pensionul Malgouverne din orașul Iași, după care (din anul 1849) și-a continuat studiile secundare, apoi cele juridice la Paris.

● După revenirea sa în țară, a intrat în magistratură, lucrând ca membru la Tribunalul Iași (1857- 1858) și la Curtea de Apel Iași (din 1859). A participat la coaliția politică care a complotat pentru detronarea lui Alexandru Ioan Cuza. După schimbarea regimului politic, Vasile Pogor este numit ca prefect al județului Iași (februarie 1866) și deputat în Adunarea Constituantă din 1866. A deținut apoi funcția de prim-președinte al Curții de Apel Iași.

● Intră în politică, ca membru al grupării junimiste. După ce o scurtă perioadă deține funcția de ministru al cultelor și instrucțiunii (20 aprilie- 23 mai 1870), Vasile Pogor va fi ales în mai multe rânduri ca primar al municipiului Iași.

● Vasile Pogor a fost unul dintre fondatorii societății Junimea și ai revistei Convorbiri literare,unde a colaborat cu versuri, scrieri în proză și traduceri. A tradus din Horațiu, Goethe, Victor Hugo, Gauthier, Baudelaire ș.a.

● Ulterior, Vasile Pogor a fost și deputat, devenind din anul 1891 membru fondator al Partidului Constituțional. A trecut la cele veșnice la data de 20 martie 1906 în localitatea Bucium.

3. Iacob Negruzzi

● Iacob Negruzzi (1842-1932) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române.

● Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi și al Mariei Gane. În anul 1853 este trimis de tatăl său în Germania la studii. Aici face liceul, împreună cu fratele său, Leon, iar din anul 1859 studiază dreptul, obținând doctoratul (1863). Revenit în țară, devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iași, unde va preda până în anul 1884 când, după moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de Drept a Universității din București, unde profesează până în 1897, când a ieșit la pensie.

● În anul 1863, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Theodor Rosetti, pune bazele societății culturale Junimea, apoi și ale revistei sale Convorbiri literare, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867- 1895).

● Iacob Negruzzi a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură.

● Ca scriitor, debutează în anul 1866, în Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron și Florica (1870), satire, epistole, schițe, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921).

● Ca membru al Partidul Conservator a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iași. Este memorabilă intervenția sa din anul 1888 pentru acordarea unei pensii viagere poetului Mihai Eminescu. Membru titular (1881) al Academiei Române, fiind de mai multe ori vicepreședinte al acestei prestigioase instituții, de două ori conducând-o în calitate de președinte sau secretar general. Acest gospodar al vieții culturale, după cum îl numea Eugen Lovinescu, a contribuit la răspândirea ideologiei junimiste prin toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai adepților proaspăt recrutați, făcând din ei scriitori de o importantă valoare. Și-a făcut studiile în Germania. A fost profesor la Facultatea de drept din Iași și președinte al Academiei Române. Membru fondator al societății Junimea, a condus timp de peste 28 de ani revista Convorbiri literare.

3. Iacob

Negruzzi

4. Petre P. Carp

● Născut pe 29 iunie 1837 la Iași, a murit pe 19 iunie 1919, în Țibănești, județul Iași. A fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator.

● Este trimis încă de copil la Berlin (1850) unde învață la Liceul Francez.

● În anul 1858 se înscrie la Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Bonn. În anul 1862 revine la Iași și contribuie la punerea bazei societății Junimea.

● A participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea României. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenței domnești, iar ulterior secretar al Agenției diplomatice a României la Paris (mai 1867 - iulie1867).

● Adept al ideilor junimiste, s-a remarcat ca unul dintre fruntașii Partidului Conservator din acea perioadă. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României

● A îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după plecarea domnitorului Cuza .

● A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la Viena și Berlin (martie 1871 - aprilie 1873) și ulterior la Roma (aprilie - octombrie1873). În perioada noiembrie 1882 - octombrie 1884 a fost numit Trimis extraordinar și ministru Plenipotențiar al României la Viena. În anul 1891, gruparea junimistă se desprinde din cadrul Partidului Conservator și formează Partidul Constituțional, iar Petre P. Carp este ales președinte. După fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din România a fost ales președinte al Partidului Conservator (21aprilie 1907 -14 mai 1913). În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre susținătorii ideii de intrare a României în război alături de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al României de două ori din partea Partidului Conservator.

4. Petre P.

Carp

5. Theodor Rosetti

● Theodor Rosetti (1837- 1923), om politic român, publicist, jurist, diplomat, fondator al societăţii "Junimea", membru de onoare al Academiei Române.

● Theodor Rosetti a fost unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai veacului al XIX-lea.

● Magistrat de elită, Rosetti a fost membru al Curţii Permanente de Arbitraj Internaţional de la Haga.

● Theodor Rosetti era descendentul unei vechi familii boiereşti. Părinţii săi erau postelnicul Gheorghe Rosetti şi Caterina Sturdza. Sora sa mai mare, Elena Rosetti, va fi viitoarea soţie a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Tânărul Rosetti începe liceul la Lemberg, dar îl termină la Viena în anul 1855. Studiile universitare le urmează la Facultatea de Drept din Viena (1855 - 1859), iar licenţa în ştiinţe juridice o obţine la Paris.

● Este numit judecător la Tribunalul Iaşi (19 ianuarie 1861), la Curtea de Apel Iaşi şi prefect al judeţului Vaslui. În paralel, începând cu 11 mai 1864, Rosetti predă economie politică şi finanţe la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi.

● Totodată, Theodor Rosetti particpă şi la întocmirea principalelor linii de direcţie pentru Convorbiri literare şi Timpul. Începând cu 26 noiembrie 1873, ocupă în mai multe rânduri poziţia de consilier la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

● Marele istoric Nicoale Iorga a apreciat activitatea politică a lui Theodor Rosetti, afirmând despre acesta că era un exemplar de cea mai mare demnitate personală, unită cu cea mai desăvârşită simplicitate.

5. Theodor Rosetti

1. Cenaclul literar "Junimea"

1. Cenaclul

literar

"Junimea"

1. O primă formă de manifestare a junimiștilor a fost cenaclul literar Junimea, al cărui președinte onorific era Vasile Alecsandri. La sfârșit de săptămână, se organizau întâlniri regulate, în cadrul cărora aveau loc dezbateri pe marginea scrierilor artistice sau științifice, cu scopul de a stabili valoarea lor estetică. Reuniunile excludeau prezența femeilor și se țineau în locuințele unora dintre scriitorii cei mai înstăriți (Vasile Pogor la Iași, Titu Maiorescu la București).

2. Tipografia

2. Tipografia

În anul 1866 este achiziționată o tipografie al cărei scop era să publice gratuit toate manuscrisele originale și, la prețuri modice, manuale școlare.

În ambele situații, redactarea este realizată cu litere latine.

3. Revista "Convorbiri literare"

3. Revista

"Convorbiri

literare"

În anul 1867 se înființează revista "Convorbiri literare", unde Titu Maiorescu publică, încă din primul număr, studiul său capital, "O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867". Aproape toate scrierile de valoare ale literaturii din epocă vor apărea în paginile revistei. Revista va dăinui până în 1944, dar ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii 20 de ani.

1. Etapa ieșeană

(1863-1874)

1.Etapa

ieșeană

- are un pronunţat caracter polemic şi se manifestă în trei direcţii: limbă, literatură şi cultură.

- în această perioadă se elaborează principiile sociale şi estetice ale junimismului. Tot acum se impune necesitatea educării publicului prin aşa-numitele "prelecţiuni populare". Organizate pe teme variate, în diverse cicluri sistematice şi ţinute într- o formă academică, ele au avut drept scop educarea publicului larg, care să înţeleagă cultura ca factor de progres şi moralitate.

2. Etapa de consolidare (1874-1885)

2. Etapa de consolidare

Cea de-a doua etapă (1874-1885), cu desfăşurarea şedinţelor "Junimii" la Bucureşti, dar a activităţii revistei la Iaşi, este o etapă de consolidare, în sensul că în această perioadă se afirmă reprezentanţii de seamă ai direcţiei noi în poezia şi proza română (Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creangă, I. L. Caragiale), dar şi scriitori aproape necunoscuţi astăzi. Este o perioadă în care se diminuează teoretizarea criticismului în favoarea judecăţilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile esenţiale prin care Titu Maiorescu se impune ca autentic întemeietor al criticii noastre literare moderne, fără însă a neglija preocupările din domeniul civilizaţiei, dar, mai ales, din domeniul limbii literare, necesare pentru că în 1860 se făcuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin.

3. Etapa bucureșteană

(după 1885)

3. Etapa bucureșteană

Etapa bucureşteană începe din 1885, când revista Convorbiri literare este mutată la Bucureşti, ca şi întreaga societate Junimea. Această etapă are un caracter preponderent universitar, prin studiile de specialitate din domeniile: istorie, filozofie, filologie, geografie.