Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
3
HOW
UNIVERSITATEA DIN ORADEA Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
WHY
WHEn
APLICAȚII ALE TEORIEI INTELIGENȚELOR MULTIPLE ÎN ÎNVǍȚǍMȂNTUL PRIMAR
- ROLUL ŞI LOCUL INTERDISCIPLINARITĂȚII -
Conducător ştiinţific,
conferenţiar universitar doctor Bîrle Delia
Autor: profesor învăţământ primar Ciorba Amalia Liana
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul I
FUNDAMENTARE TEORETICǍ
I.1 Inteligenţa ca aptitudine generală
I.1.1 Aptitudinile- Care este harul tău? Spre ce simți chemare?
I.1.2 Caracteristicile aptitudinilor
I.1.3 Clasificarea aptitudinilor
I.1.4 Rolul eredităţii şi mediului în formarea şi dezvoltarea aptitudinilor
I.2 INTELIGENŢA
I.3. TEORII ASUPRA INTELIGENȚEI
I.3.1 Teoria triarhică
I.3.2 Teoria factorială a inteligenței
I.3.3 Teoria genetică
I.3.4 Teoria inteligenței emoționale
I.3.5 Teoria inteligenţei sociale
I.3.6 Teoria inteligențelor multiple
I.4 TEORIA INTELIGENȚELOR MULTIPLE ÎN CLASA DE ELEVI
I.4.1.Ce este Teoria Inteligenţelor Multiple (TIM)?
I.4.2 Personalitatea lui Howard Gardner
I.4.3 Cele 8 tipuri de inteligenţă
1 Inteligenţa lingvistică (verbală)
2 Inteligenţa logică/matematică
3 Inteligenţa vizuală şi spaţială
4 Inteligenţa corporală/kinestezică
5 Inteligenţa muzical- ritmică
6 Inteligenţa naturalistă
7 Inteligenţa interpersonală
8 Inteligenţa intrapersonală
I.4.4. Există şi alte inteligenţe?
1. Inteligența existențială/spiritual
2. Inteligenţa pedagogică
I.4.5 T I M şi sistemul de învăţământ
Interdisciplinaritatea
Capitolul II
METODOLOGIA CERCETĂRII
II.1. Scopul şi obiectivele cercetării
II.2. Ipoteze şi designul cercetării
II.3. Eşantionul de participanţi
II.4. Procedura şi metodele de cercetare utilizate
II.5. Instrumente utilizate
CAPITOLUL III
REZULTATE ŞI INTERPRETARE
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
ANEXE
WHAT
Aşa cum toate poveştile întâlnite
de-a lungul unei vieţi ne schimbă
percepţia asupra lumii, la fel,
şi următoarea poveste m-a făcut
să înţeleg diferit oamenii, sau să
înţeleg ca oamenii sunt diferiţi.
- POVESTEA ORBULUI ȘI A ELEFANTULUI
- -poveste indiană-
Această poveste m-a făcut să mă gândesc la două ipostaze ale mele ca şi dascăl:
Prima ar fi identificarea mea cu oricare dintre acei „orbi” din poveste atunci când primesc in clasa orice copil, încercând să îi descopăr toate „părţile” şi să îl percep ca pe un „întreg”, fiecare copil având individualitatea proprie. Bineînţeles această „descoperire” se face în timp, şi necesită metode de investigare diferite. Este adevărat că munca aceasta nu este obligatorie, dar în momentul în care în urma mai multor observaţii reuşeşti să pui piesele cap la cap, vei desluşi „elefantul” din spatele fiecărui copil şi astfel vei putea să îl înţelegi mai bine, dar mai ales să îl ajuţi în propriul drum al vieţii.
Cea de-a doua ipostază e cea în care prezint copiilor orice nouă noţiune, asemeni elefantului, iar in funcţie de percepţiile fiecaruia, copiii pot vedea sau înţelege diferit acea noţiune, şi îmi revine tot mie misiunea de a şti ce a „observat” şi să îl ajut să-l înţeleagă ca un întreg.
Fiecare copil are modul propriu de percepţie a realităţii şi dacă dorim ca toţi să vadă „elefantul”, atunci trebuie explicat şi exemplificat în parte fiecărei individualităţi din colectivul clasei.
IQ
ARGUMENT
Scopul şi obiectivele cercetării
Încă din primii ani la catedră, am observant diferenţe importante între modul în care învaţă copiii. Cu toate că majoritatea reuşeau să achiziţioneze cunoştiţele, priceperile şi deprinderile, aceştia o făceau apelând la strategii diferite. În timp, am corelat aceste strategii cu inteligenţa lor dominantă, deci cu teoria inteligenţelor multiple şi au început să încolţeasă o serie de întrebări: cum pot valorifica tipul de inteligenţă dominant al fiecărui elev, ce posibilităţi am la nivelul strategiei didactice, cum voi reuşi acest lucru în fiecare moment al activităţii didactice: predare, învăţare, evaluare?
Încă din primii ani la catedră, am observant diferenţe importante între modul în care învaţă copiii. Cu toate că majoritatea reuşeau să achiziţioneze cunoştiţele, priceperile şi deprinderile, aceştia o făceau apelând la strategii diferite. În timp, am corelat aceste strategii cu inteligenţa lor dominantă, deci cu teoria inteligenţelor multiple şi au început săîncolţeasă o serie de întrebări:
-cum pot valorifica tipul de inteligenţă dominant al
fiecărui elev,
-ce posibilităţi am la nivelul strategiei didactice,
-cum voi reuşi acest lucru în fiecare moment al
activităţii didactice: predare, învăţare, evaluare?
“Unii copii sunt precum nişte roabe:
trebuie să fie împinşi.
Unii sunt precum bărcuţele:
trebuie să fie vâslite.
Unii sunt precum zmeele:
dacă nu le ţii strâns de sfoară
vor zbura departe, sus.
Unii sunt precum pisicuţele:
tare mulţumite când sunt mângâiate.
Unii sunt ca nişte remorci:
folositoare numai când sunt trase.
Unii sunt precum baloanele:
tare uşor de vătămat,
de nu le mânuieşti cu grijă.
Unii sunt mereu
de nădejde şi gata să te-ajute.”
( El. Schulman Kolumbus – Didactica preşcolară)
TITLE
Astfel, scopul actualei cercetări este de a observa, identifica tipul predominant de inteligenţă specific fiecărui copil din clasă pentru a şti în ce măsură informaţia predată ajunge la fiecare în parte. Mai precis să descopăr „dialectul” pe care trebuie să îl „vorbesc” cu fiecare copil, pentru a ne putea înţelege.
”Succesul școlar
nu e o garanție
a succesului în
viață”
TITLE
Introduce conceptul de inteligenţă multiplă, prin lucrarea “Tiparele minții: Teoria inteligențelor multiple” (1983).
Teoria lui Howard Gardner despre inteligenţele multiple este considerată cea mai profundă pătrundere în domeniul educaţiei, de la Piaget încoace.
Teoria Inteligenţelor Multiple ne ajută să ne cunoaştem elevii şi din perspectiva aptitudinilor lor, a intereselor pe care le manifestă şi ne instrumentează în a-i ajuta să evolueze în mod diferit. Din această perspectivă este important să schimbăm modul în care lucrăm cu elevii.
Obiective principale ale cercetării:
- identificarea tipurilor de inteligenţă predominantă pentru fiecare elev în parte;
- observarea în ce mod tipurile de inteligenţă predominante îi ajută pe elevi în rezolvarea cu ușurință a sarcinilor la testele unde apar itemi din sfera inteligenței predominante
- găsirea metodei eficiente de a explica un conținut nou, pentru a fi asimilat cu ușurință prin prisma inteligențelor predominante;
Eşantionul de participanţi
Cercetarea propriu zisă a fost realizată pe parcursul anului şcolar 2017-2018 pe eşantioane de elevi de vârstă şcolară mică (6-7 ani). Subiecţii cercetării sunt elevii clasei pregătitoare A de la Şcoala Gimnazială „Dacia” din Oradea, cu un efectiv de 30 de elevi. Toţi elevii corespund standardelor de vârstă din punct de vedere fizic şi intelectual. Majoritatea copiilor provin din familii normal constituite, biparentale. Toţi elevii sunt cetăţeni români de naţionalitate română.
Procedura şi metodele de cercetare utilizate
La începutul semestrului II am distribuit părinţilor fiecărui copil, câte un test de evaluare a inteligenţelor multiple pentru a-l completa în numele propriului copil. Acelaşi test l-am completat si eu, pentru a avea o dublă privire, şi cât mai complexă asupra fiecărui copil în parte.
- Pentru a observa în ce măsură tipul de inteligenţă predominant se reflectă în modul de lucru al elevului, s-au întocmit câte 2 teste având câte 100 de puncte fiecare, pe fiecare materie de studiu în parte, astfel: Comunicare în Limba Română, Matematică şi Explorarea Mediului, Educaţie Muzicală, Arte vizuale şi Abilităţi practice, Educaţie fizică şi Sport.
Pe parcursul întregului an am desfăşurat mai
multe activităţi având ca fundal identificarea inteligenţelor la cât mai mulţi elevi, dar şi
abordarea interdisciplinară a noţiunilor din programă.
IDEAS
Inteligența spațial vizuală, kinestezică, naturalistă, interpersonală.
Inteligența lingvistică, interpersonală, intrapersonală, spațial vizuală, muzicală.
Inteligența spațial -vizuală, logico-matematică, interpersonală.
Inteligența spațial vizuală, naturalistă, logico-matematică, lingvistică, interpersonală, kinestezică.
Inteligența kinestezică, naturalistă, lingvistică, logico-matematică, vizual spațială, interpersonală
REZULTATE
ŞI
INTERPRETARE
Datele culese cu ajutorul instrumentelor de măsură prezentate anterior au fost iniţial centralizate în tabele excel, după care au fost introduse şi prelucrate cu pachetul statistic IBM SPSS 23.
TITLE
Ipoteze şi designul cercetării
Ipoteza 1. Presupunem că tipurile de inteligenţă diferă la fete şi băieţi
Ipoteza 2. Presupunem că aprecierile părinţilor şi ale cadrului didactic,
cu privire la tipul de inteligenţă al copiilor, diferă semnificativ
Ipoteza 3. Presupunem că ponderea tipurilor de inteligenţă, în clasa
de elevi, diferă
Ipoteza 4. Presupunem că tipurile de inteligenţă sunt predictori
semnificativi ai performanţelor şcolare la teste
Ipoteza 1. Presupunem că tipurile de inteligenţă diferă la fete şi băieţi
Tabel 1. Statistica descriptivă pentru tipurile de inteligenţă ale fetelor şi băieţilor, în percepţia părinţilor
Tabel 2. Statistica descriptivă pentru tipurile de inteligenţă ale fetelor şi băieţilor, în percepţia cadrului didactic
Există diferenţe clare între fete şi băieţi, după cum urmează: fetele au aptitudini semnificativ mai ridicate, comparative cu băieţii, în domeniul inteligenţei lingvistice, muzical-ritmice, spaţial-vizuale şi naturaliste. Pentru celelalte tipuri de inteligenţă nu au fost obţinute diferenţe semnificative statistic, cu toate că se observă tendinţe în ceea ce priveşte inteligenţa matematică, intrapersonală şi corporal-chinestezică, în sensul în care băieţii ar avea aptitudini superioare fetelor, iar pentru cea interpersonală, fetele ar avea valori superioare băieţilor.
Se observă unele aspecte: fetele au rezultate superioare băieţilor pentru inteligenţa lingvistică, muzicală, interpersonală, intrapersonală, în timp ce băieţii au scoruri superioare fetelor la inteligenţa logico-matematică
Ipoteza 2. Presupunem că aprecierile părinţilor şi ale cadrului didactic, cu privire la tipul de inteligenţă al copiilor, diferă semnificativ
Tabel 3. Statistica obţinută pentru compararea evaluărilor părinţilor şi a cadrului didactic pentru fiecare tip de inteligenţă
Pentru inteligenţele logico-matematică, corporal-chinestezică, spaţial-vizuală, naturalist, inter şi intrapersonală, părinţii acordă valori semnificativ mai mari comparative cu cadrul didacztic atunci când evaluează copilul. Acest aspect se poate explica prin mai multe supoziţii: cadrul didactic realizează o evaluare mai obiectivă comparativ cu părinţii, observând cu atenţie fiecare copil şi putând realiza analize comparative între copii, pentru a stabili mai clar care dintre copii are un anumit tip de inteligenţă dezvoltată la un nivel superior. Faptul că de fiecare dată părinţii au acordat scoruri superioare este un indicator al indulgenţei în evaluarea propriului copil.
Ipoteza 3. Presupunem că ponderea tipurilor de inteligenţă, în clasa
de elevi, diferă
Tabel 4. Frecvenţa de identificare a fiecărui tip de inteligenţă
Ipoteza este validată, apar diferenţe între frecvenţele diferitelor tipuri de inteligenţă în clasa de elevi.
Ceea ce este îmbucurător este faptul că pentru majoritatea copiilor au fost observate două sau mai multe tipuri de inteligenţă, ca fiindu-le caracteristice.
Punem slaba dezvoltare a inteligenţei lingvistice şi a celei intrapersonale pe utilizarea în exces a tehnologiei în detrimentul comunicării reale, iar efectele nu întârzie să apară.
Ipoteza 4. Presupunem că tipurile de inteligenţă sunt predictori semnificativi ai performanţelor şcolare la teste
Nu a fost identificată o relaţie de predicţie între media notelor la Comunicare în limba română şi scorurile la inteligenţa lingvistică.
Am identificat o relaţie puternic semnificativă între notele la Matematică şi explorarea mediului şi inteligenţa logico-matematică.
Nu am găsit o relaţie între rezultatele evaluărilor la Educaţie fizică şi sport şi inteligenţa corporal-chinestezică.
Am identificat o relaţie puternică între evaluările la Educaţia muzicală şi inteligenţa muzical-ritmică.
Inteligenţa interpersonală corelează pozitiv cu evaluările la Comunicare în limba română, Educaţie fizică şi sport, Arte vizuale şi abilităţi practice şi Educaţie muzicală, iar cea intrapersonală cu evaluarea la Arte vizuale şi abilităţi practice.
Inteligenţa naturalistă corelează pozitiv cu evaluarea la Arte vizuale şi abilităţi practice.
Aşadar ipoteza se validează pentru inteligenţele logico-matematică şi muzical ritmică.
Cercetarea realizată şi-a propus să demonstreze influenţa utilizării TIM, ca strategie didactică activizantă, asupra implicării active, finalitatea fiind plăcerea de a învăţa şi gradul de implicare în propria devenire.
CONCLUZII
Prin folosirea TIM învățarea devine mai temeinică, elevul participă activ la învățare, observă, formulează întrebări, găsește singur unele răspunsuri. De asemenea, spiritul de investigație se formează și se dezvoltă, elevii dobândesc capacitatea de a formula ipoteze, de a le verifica.
„Îmi doresc pentru copiii mei ca aceştia să înţeleagă lumea nu numai pentru faptul că lumea este fascinantă şi mintea omului este curioasă. Vreau ca ei să înţeleagă lumea altfel, încât să o poată face mai bună. Cunoaşterea nu este acelaşi lucru cu moralitatea, dar, daca vrem să evităm greşelile anterioare şi să avansăm pe direcţii productive, trebuie să fim în stare să înţelegem. O parte importantă a acestei înţelegeri constă în a şti cine suntem şi ce putem face. În ultimă instanţă, trebuie să sintetizăm pentru noi înşine ceea ce înţelegem. Într-o lume imperfectă pe care o putem influenţa în bine sau în rău, conştientizarea faptului că orice încercare contează – este cea care ne defineşte ca fiinţe umane.” (Howard Gardner, 1983)