Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Amidonul si celuloza
1,055
DATE
AMIDONUL
Cuprins:
Inroducere
- Definiția;
- Structura și proprietățile;
- Compoziția chimică;
- Formarea în plante;
- Proprietăți chimice;
- Proprietăți fizice;
- Rolul biologic;
- Metode de obținere;
- Utilizarea.
Amidonul:
Substanță organică hidrocarbonată (de rezervă) care ia naștere în frunzele verzi ale plantelor sub acțiunea razelor soarelui și se acumulează în semințe, fructe, tubercule, în fructele unor palmieri etc. și care se folosește în industrie ca materie primă pentru fabricarea dextrinei și glucozei.
Definiția
Structura și proprietățile amidonului
Amidonul reprezintă un praf alb, puțin solubil în apă, asemănător cu făina de grîu. Se umflă în apă fierbinte, dînd un amestec colodial, numit clei de amidon. Fiind o polizaharidă, amidonul ar trebui să se supună hidrolizei precum zaharoza. Procesul de hidroliză decurge treptat, cu formarea intermediară a unor polizaharide inferioare(dextrine), ajungîndu-se pîna la glucoză.
Formula moleculara a amidonului este (C6H10O5)n (n indica gradul de polimerizare). Macromoleculele de amidon nu sunt identice. Gradul de polimerizare n variază în acestea de la cîteva sute pînă la cîteva mii. Unele macromolecule sunt liniare, altele-ramificate.
Structura și compoziția
Compoziția chimică:
Proprietăți
Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere structural, este alcătuită din amiloză și amilopectină.
Formarea în plante
Formarea în plante
Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuația reacției generale a formării amidonului ar fi format din două etape:
CO2 + H2O ----> CH2O + O2
6 CH2O ----> C6H10O5 + H2O, ambele reacții înfăptuindu-se în cloroplaste (cu participarea clorofilei), la lumină.
Proprietăți chimice
Proprietăți chimice
Amidonul reacționează cu:
- Cu apa în prezența acizilor:
(C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6
- Cu apa în prezența amilazei:
2(C6H10O5)n + nH2O → n C12H22O11
Proprietăți fizice
Proprietăți fizice
La temperatura camerei şi pentru pH cuprins între 3 şi 10, granulele de amidon sunt insolubile. Granulele native de amidon, deşi sunt insolubile în apă rece, ele se umflă reversibil, devenind parţial hidratate. Prin încălzire la temperaturi de peste 60ºC are loc distrugerea ireversibilă a granulei de amidon,transformare care poartă numele de gelatinizare. În urma unui tratament hidrotermic granula de amidon trece trei stadii: granulă umflată, granulă gelatinizată şi granulă solubilizată.
Rolul biologic
Rolul biologic a amidonului
Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor uman și animal. Nimerind în organizm cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice, transformîndu-se în glucoza. Glucoza care nu a fost consumată se combină din nou, formînd un compus macromolecular-glicogenul. Glicogenul este rezerva energetică a organismului între mese și în cazul unor eforturi sporite. El se dipune în mușchi și ficat
Metoda de obținere:
Amidonul este extras din cartofi și porumb. Materia primă este mărunțită și depuse pe site, unde este spălată cu abundență cu apă.Granulele de amidon sunt antrenate de șuvoiul de apă, trec prin sită și se depun pe fundul vasului. După spălare și decantare, amidonul este spălat la presiune redusă.
Utilizarea
Utilizarea
Utilizarea
Amidonul este una dintre cele mai principale surse alimentare.
Amidonul este utilizat:
- la obținerea glucozei;
- la obținerea dextrinelor(folosite la prepararea dulciurilor, marmeladelor, jeleuriloe, biscuiților);
- la fabricarea adezivilor (cleiurilor), hîrtiei, cartonului;
- în cantități mari se consumă în industria textila la imprimarea și apretarea țesăturilor;
- la fabricarea chibriturilor, ca material de inchegare a componentelor;
- în farmaceutică, din substanțe medicamentoase și amidon se produc paste, unguente, pastile etc.
CELULOZA
CUPRINS:
Celuloza
Celuloza:
Definiția
Celuloza este o substanță macromoleculară naturală din clasa glucidelor, fiind constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharidă și împreună cu lignina (un compus macromolecular aromatic) și alte substanțe, formează pereții celulelor vegetale și conferă plantei rezistență mecanică și elasticitate.
Răspîndirea în natură
Celuloza este materialul de constructie al peretilor celulelor vegetale, de unde provine şi denumirea. Celuloza conferă plantelor stabilitate şi elasticitate. La fel ca amidonul, celuloza este un produs al procesului natural de fotosinteză. Continutul celulozei în reprezentantii regnului vegeta variază: fibrele de bumbac, de in, de cânepă sunt alcătuite, practic, nu- mai din celuloză ( până la 98 % ) , lemnul contine circa 50 % de celuloză. Mostre de celuloză pură, obținute prin purificarea celulozei naturale, sunt vata şi hârtia de filtru.
Răspîndirea în natură
Proprietăți fizice și răspîndirea
Celuloza este o substantă solidă, fibrilară, insolubilă in apă şi in dizolvanti organici, cu o stabilitate mecanică înaltă. Ca şi amidonul, celuloza este un polimer natural cu formula moleculară (C6H10O5)n. Macromoleculele de celuloză sunt constituite din fragmente de glucoză, având doar structură liniară. Moleculele de celuloză se formează la combinarea prin deshidratare a moleculelor de glucoză. Intre moleculele liniare ale celulozei, in baza grupelor hidroxil, se realizează legaturi de hidrogen, ceea ce apropie moleculele şi le ordonează sub formă de fibre. Aceasta îi conferă celulozei o stabilitate mecanică pronuntată. Celuloza din bumbac, din in sau cânepă poate fi uşor trasă in fire, iar celuloza din lemn nu poate forma fire, deoarece este in amestec cu alte componente naturale.
- Formula: (C6H10O5)n
- Culoarea: poate fi opacă sau transparentă; deoarece este foarte stabilă poate rezista la
umezeală sau la contactul cu alte grăsimi foarte bine, dar fiind ușor distrusă la contactul cu acizii.
- Punctul de topire: necunoscut
- Punctul de fierbere: necunoscut
- Temperatura de descompunere: 2600°C
- Densitatea (în stare naturală): între 1,27 - 1,60 g/ml
- Masa: 162g
- Compoziția: 44,4% din componența celulozei este carbon; 6,2% hidrogen; 49,4% oxigen.
Proprietățile fizice și compoziția
Obținerea industrială
Celuloza din bumbac, din in sau cânepă este, practic, pură şi poate fi folosită după o tratare neesentiala. Dar aceste culturi tehnice necesită anumite conditii climaterice si ingrijire specială. O importantă sursă de celuloză este lemnul, insă conținutul celulozei în acesta constituie doar 50 %. Chimiştii-tehnologi au elaborat procedee de extragere a celulozei din lemn. Masa lemnoasă este tratată, conform metodei viscozice, cu bază alcalină şi cu sulfură de carbon. Dintre toate componentele lemnului, doar celuloza interactionează, formând un derivat solubil in apă. Acesta este separat şi pompat apoi prin filiere de diferite forme şi dimensiuni, fiind concomitent supus hidrolizei acide.
Obținerea industrială
Proprietăți chimice
Celuloza este o substantă chimic stabila şi, la fel ca amidonul, nu dă reacții caracteristice aldehidelor. Fiind o polizaharida, celuloza ar trebui să se descompună hidrolitic sub actiunea acizilor. Celuloza, la fel ca amidonul, se supune hidrolizei in etape, formând, in cele din urmă, glucoză. Alte proprietăti chimice ale celulozei sunt legate de prezenta grupelor hidroxil care, asemeni celor din alcooli, pot fi supuse esterificării. Reactiile de nitrare acetilare a celulozei au importantă industrială.
Proprietățile chimice
Tratarea celulozei cu amestec nitrant dă esterul trinitrat de celuloză, numit piroxilină:
Piroxilina este un exploziv puternic. Din ea se produce pulbere fără fum
Nitrarea
Acetilarea celulozei stă la baza producerii industriale a fibrelor acetat, folosite la fabricarea confectiilor
Acetilarea
trinitrat de celuloză
La incălzire in lipsă de aer, celuloza se supune descompunerii termice, formând apă, cărbune şi substante organice volatile, cum sunt metanolul, acidul acetic, acetona şa. Ea are si capacitatea de a arde degajând căldură.
Descompuneri termice
Utilizarea
UTILIZAREA:
- Celuloza şi derivatii ei au o intrebuintare largă.
- Sub formă de fibre, celuloza bumbac, in cânepă se foloseşte in industria textilă.
- Celuloza extrasă din lemn este o materie primă ieftină pentru sinteza organică. Din aceasta se obțin eteri si esteri, care se utilizează la producerea de mase plastice, fibre sintetice, filme neinflamabile, lacuri, emulgatori pentru săpunuri şi şampoane, celuloid, diverse tipuri de clei, plasturi utilizati in scopuri tehnice şi celu medicinale, materiale electroizolante, explozivi.
- La hidroliza totală a celulozei, se formează glucoză din care, prin fermentare, se obtine alcool etilic tehnic.
- Cantități enorme de celuloză, obtinută din lemn, se consumă la fabricarea hârtiei. Celuloza regenerată se deosebeşte de cea initială, macromoleculele sunt întinse şi au aceeasi orientare.
- Materialele fabricate din viscoză se vopsesc mai bine şi sunt mai trainice decât cele din celuloză naturală.
- Este binecunoscută şi utilizarea lemnului ca sursă de căldură.
- Cantităti mari de celuloză regenerată se consumă la sinteza organică. Productia globală a celulozei din lemn constituie, in medie, peste 80 de milioane de tone pe an.
Sfîrșit
Vă mulțumim pentru atenție!
cl
clasa a XII-a "C"
Burdujan Alice-Jane
Panina Olga