Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
DATE
Substanță organică hidrocarbonată (de rezervă) care ia naștere în frunzele verzi ale plantelor sub acțiunea razelor soarelui și se acumulează în semințe, fructe, tubercule, în fructele unor palmieri etc. și care se folosește în industrie ca materie primă pentru fabricarea dextrinei și glucozei.
Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere structural, este alcătuită din amiloză și amilopectină.
Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuația reacției generale a formării amidonului ar fi format din două etape:
CO2 + H2O ----> CH2O + O2
6 CH2O ----> C6H10O5 + H2O, ambele reacții înfăptuindu-se în cloroplaste (cu participarea clorofilei), la lumină.
Amidonul reacționează cu:
(C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6
2(C6H10O5)n + nH2O → n C12H22O11
La temperatura camerei şi pentru pH cuprins între 3 şi 10, granulele de amidon sunt insolubile. Granulele native de amidon, deşi sunt insolubile în apă rece, ele se umflă reversibil, devenind parţial hidratate. Prin încălzire la temperaturi de peste 60ºC are loc distrugerea ireversibilă a granulei de amidon,transformare care poartă numele de gelatinizare. În urma unui tratament hidrotermic granula de amidon trece trei stadii: granulă umflată, granulă gelatinizată şi granulă solubilizată.
Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor uman și animal. Nimerind în organizm cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice, transformîndu-se în glucoza. Glucoza care nu a fost consumată se combină din nou, formînd un compus macromolecular-glicogenul. Glicogenul este rezerva energetică a organismului între mese și în cazul unor eforturi sporite. El se dipune în mușchi și ficat
Amidonul este extras din cartofi și porumb. Materia primă este mărunțită și depuse pe site, unde este spălată cu abundență cu apă.Granulele de amidon sunt antrenate de șuvoiul de apă, trec prin sită și se depun pe fundul vasului. După spălare și decantare, amidonul este spălat la presiune redusă.
Amidonul este una dintre cele mai principale surse alimentare.
Amidonul este utilizat:
CUPRINS:
Celuloza este o substanță macromoleculară naturală din clasa glucidelor, fiind constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharidă și împreună cu lignina (un compus macromolecular aromatic) și alte substanțe, formează pereții celulelor vegetale și conferă plantei rezistență mecanică și elasticitate.
Celuloza este materialul de constructie al peretilor celulelor vegetale, de unde provine şi denumirea. Celuloza conferă plantelor stabilitate şi elasticitate. La fel ca amidonul, celuloza este un produs al procesului natural de fotosinteză. Continutul celulozei în reprezentantii regnului vegeta variază: fibrele de bumbac, de in, de cânepă sunt alcătuite, practic, nu- mai din celuloză ( până la 98 % ) , lemnul contine circa 50 % de celuloză. Mostre de celuloză pură, obținute prin purificarea celulozei naturale, sunt vata şi hârtia de filtru.
Celuloza este o substantă solidă, fibrilară, insolubilă in apă şi in dizolvanti organici, cu o stabilitate mecanică înaltă. Ca şi amidonul, celuloza este un polimer natural cu formula moleculară (C6H10O5)n. Macromoleculele de celuloză sunt constituite din fragmente de glucoză, având doar structură liniară. Moleculele de celuloză se formează la combinarea prin deshidratare a moleculelor de glucoză. Intre moleculele liniare ale celulozei, in baza grupelor hidroxil, se realizează legaturi de hidrogen, ceea ce apropie moleculele şi le ordonează sub formă de fibre. Aceasta îi conferă celulozei o stabilitate mecanică pronuntată. Celuloza din bumbac, din in sau cânepă poate fi uşor trasă in fire, iar celuloza din lemn nu poate forma fire, deoarece este in amestec cu alte componente naturale.
umezeală sau la contactul cu alte grăsimi foarte bine, dar fiind ușor distrusă la contactul cu acizii.
Celuloza din bumbac, din in sau cânepă este, practic, pură şi poate fi folosită după o tratare neesentiala. Dar aceste culturi tehnice necesită anumite conditii climaterice si ingrijire specială. O importantă sursă de celuloză este lemnul, insă conținutul celulozei în acesta constituie doar 50 %. Chimiştii-tehnologi au elaborat procedee de extragere a celulozei din lemn. Masa lemnoasă este tratată, conform metodei viscozice, cu bază alcalină şi cu sulfură de carbon. Dintre toate componentele lemnului, doar celuloza interactionează, formând un derivat solubil in apă. Acesta este separat şi pompat apoi prin filiere de diferite forme şi dimensiuni, fiind concomitent supus hidrolizei acide.
Celuloza este o substantă chimic stabila şi, la fel ca amidonul, nu dă reacții caracteristice aldehidelor. Fiind o polizaharida, celuloza ar trebui să se descompună hidrolitic sub actiunea acizilor. Celuloza, la fel ca amidonul, se supune hidrolizei in etape, formând, in cele din urmă, glucoză. Alte proprietăti chimice ale celulozei sunt legate de prezenta grupelor hidroxil care, asemeni celor din alcooli, pot fi supuse esterificării. Reactiile de nitrare acetilare a celulozei au importantă industrială.
Piroxilina este un exploziv puternic. Din ea se produce pulbere fără fum
trinitrat de celuloză
clasa a XII-a "C"
Burdujan Alice-Jane
Panina Olga