RFG vs RDG

După război, Germania ar fi trebuit să fie guvernată de Comisia Aliată de Control. Comandantii militari aveau puterea supremă în zonele lor de ocupatie și actionau de comun acord în problemele care priveau întreaga țtară. Berlinul, care se afla în zona de ocupatie sovietică, a fost, de asemenea, împărtit în patru sectoare de ocupatie. Cele trei sectoare occidentale au devenit ceea ce avea să fie cunoscut mai târziu ca Berlinul Occidental, iar sectorul sovietic a devenit Berlinul Răsăritean, capitala Republicii Democrate Germane.

Cei trei mari au căzut de acord, la Potsdam, asupra unui vast program de descentralizare, care făcea ca Germania, deși tratată ca o singură unitate economică, să fie împărtită în regiuni cu o largă autonomie și doar câteva departamente administrative centrale. Planurile pentru organizarea unei Germanii unitare postbelice au fost abandonate odată cu creșterea tensiunilor între foștii aliati, care au culminat cu izbucnirea Războiului Rece.

La 23 mai 1949, a fost proclamată Bundesrepublik Deutschland (Republica Federală Germania) pe teritoriul zonelor de ocupatie occidentale, iar orașul Bonn a fost ales să devină "capitală provizorie", noul stat declarându-se, la 5 mai 1955, "complet suveran" . La 7 octombrie 1949, în zona sovietică, a fost proclamată Deutsche Demokratische Republik (Republica Democrată Germană), având capitala în Berlinul Răsăritean. Cele două state au fost cunoscute și cu numele neoficiale de "Germania de Vest (Occidentală)" și, respectiv, "Germania de Est". În ambele state au rămas încartiruite trupe de ocupatie. Fosta capitală germană, Berlinul, a rămas un caz special, fiind împărtit în Berlinul Răsăritean și cel Occidental, ultimul fiind, în întregime, înconjurat de teritoriul Republicii Democrate Germane. Deși locuitorii Berlinului de Vest erau cetăteni ai Republicii Federale Germania, orașul nu era, din punct de vedere legal, parte a Germaniei Occidentale, rămânând sub ocupatia formală a aliatilor apuseni până în 1990, deși administratia orășenească era aleasă de locuitori, nu era impusă din afară.

Imnul RDG era intitulat „Ridicaţi dintre ruine”. Intrarea RDG sub sfera de influenţă a URSS, a făcut ca sovieticii să profite economic de aceasta transferând sub titlu de „despăgubiri de război” o mare parte din industria Germaniei.

RDG era constituită după modelul sovietic, exista un singur partid, Partidul Socialist Unit din Germania. Liderul partidului era şi conducătorul statului. Pe parcursul existenţei RDG, aceasta a avut doi conducători: Walter Ulbricht şi Erich Honecker.

RDG a fost afectat economic atât de controlul abuziv al URSS cât şi de plecarea unui număr mare de oameni spre Germania de Vest, acolo unde găseau condiţii de viaţă mai bune, şi mai presus de asta se bucurau de libertate.

În 1952, RDG a hotărât închiderea graniţele cu RFG pentru a stopa migrarea propriilor cetăţeni. S-a finalizat construcţia graniţei interne a Germaniei, avânt în total o lungime de 1381 km, garduri de sârmă ghimpată şi pază armată. Paza era asigurată de grăniceri, plasaţi cu faţa spre interior pentru ai intimida şi a stârni teamă printre cetăţenii Germaniei de Est.

Autorităţile comuniste din RDG permiteau eliberarea unor deţinuţi politici, cărora li se oferea posibilitatea în schimbul unor sume de bani să plece în RFG. La început s-au eliberat disidenţi importanţi, oficialii din Est voiau să se scape de ei fiind consideraţi „agitatori”. Deţinuţii politici era aduşi cu câteva zile de eliberarea spre RFG, într-o închisoare specială secretă din Karl-Marx-Stadt, astăzi Chemnitz.

Aproximativ 34 000 de persoane au fost „cumpărate” de RFG, preţul per persoană pe la jumătatea anilor 1960 era de circa 40 000 de mărci germane.

Poliţia RDG aresta oameni fără motive, în general motive inventate, aceştia deveneau aşa numiţii „deţinuţi politici” şi ulterior pe cei mai mulţi îi vindeau RFG.

În RDG, poliţia secretă era numită Stasi. A fost ce mai activă şi de temut poliţie secretă din statele comuniste din Europa. Ministerul pentru Securitate sau Stasi, se autoproclamase „Scutul şi sabia Partidului”.În 1961, sovieticii şi autorităţile comuniste se mândreau cu ridicarea unei bariere ce avea să separe RDG de partea occidentală. Trecerea spre Germania de Vest era considerată o infracţiune gravă, pe care autorităţile comuniste era dispuse să o pedepsească cu moartea.

Zidul Berlinului

Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, a fost construit, initial, pe 13 august 1961 și a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Parte a Cortinei de Fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscută parte a frontierelor RDG-ului.

Concepută de administratia liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și aprobată de liderul sovietic Nikita Hrușciov, zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, în efortul de a stopa consecintele scurgerii de fortă de muncă și pierderilor economice asociate cu migratia zilnică a unui mare număr de profesioniști și lucrători calificati între Est și Vest. Existenta timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigratiei: de la 2,5 milioane, în perioada 1949 – 1962, la numai 5.000 - între 1962 și 1989.

Numeroase familii au fost despărtite. Multi est-germani au fost opriti să-și mai desfășoare activitatea în Berlinul Occidental, pierzându-și o valoroasă sursă de venit. Berlinul Occidental a devenit o enclavă aproape total izolată într-un teritoriu ostil.

Zidul avea peste 155 km lungime, iar de-a lungul timpului, Zidul a trecut prin patru faze de constructie:

1. Gardul din sârmă ghimpată de bază (1961)

2. Gardul din sârmă ghimpată îmbunătătit (1962-1965)

3. Zidul din beton (1965-1975)

4. Grenzmauer 75 (Zidul de granită 75) (1975-1989)

În noiembrie 1989, Berlinul de Est a fost cuprins de manifestanţi, peste un milion de oameni erau prezenţi pe străzi iar autorităţile comuniste, şeful organizaţiei de partid ai capitalei RDG a anunţat că nu se va folosii poliţia sau alte forţe de represiune împotriva acelor persoane care vor să treacă spre Vest.

Zidul Berlinului a fost dărâmat, cădea astfel un puternic simbol al dictaturii comuniste.

Evident cele doua state s-au dezvoltat diferit din punct de vedere al economiei si al societatii. RFG fiind o republica democratica s-a dezvoltat pe sistem capitalist si a reusit sa ajunga cea mai mare putere economica din Europa jucand un rol important in gestionarea ulterioara a Europei democratice ca o comunitate internationala. In schimb de cealalta parte a granitei domnea un adanc intuneric ce se indrepta dinspre Moscova; locuitorii RDG traind intr-o total alta lume, o lume cuprinsa de teroare, supunere si umilinta. RDG neprimind un ajutor consistent din partea statelor invingatoare vestice a ramas cu mult in urma fratilor din vest fiind nevoiti sa se ridice singuri din propria ruina sub constanta batjocura a URSS-ului.