Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Costache Giurgiuveanu - Caracterizare
112
Caracterizare
Costache Giurgiuveanu
Enigma Otiliei
Introducerea
Romanului
-Titlul
Titlul inițial al operei Părinții Otiliei reprezintă motivul balzacian al paternității, o aluzie la felul în care fiecare personaj determină soarta acesteia. Schimbarea titlului mută accentul pe misterul comportamentului ei.
-Conflictul romanului
În prim plan conflictul e determinat de încercările membrilor din familia Tulea de a pune mâna pe averea lui Costache Giurgiuveanu.
În cel de-al doilea plan conflictul erotic izbucnește între Otilia și Felix.
George Călinescu
George Călinescu (născut pe 19 iunie 1899, București – decedat pe 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele ca G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. Prenumele lui adevărat, în actele de stare civilă, era Gheorghe; în ultimele decenii, se folosește preponderent denumirea „George Călinescu”, apocrifă și eronată, dar consacrată de uz.
Introducere
Introducere
Personajului
Pivotul romanului; cu psihologia sa de avar, controlează și conflictul financiar și pe cel erotic, între Felix și Otilia. Acțiunea romanului începe cu prima întâlnire între el și Felix și se termină cu moartea lui. Avariția lui moș Costache este îndulcită de sentimentul patern pe care îl manifestă față de Otilia, un sentiment însă care nu se realizează și este repetat umbrit de teama pentru averea lui. Mai mult, afecțiunea față de „fetița” sa apare și ca o compensație morală pentru averea mamei Otiliei, pe care și-a însușit-o fără vreo formă legală, fapt ce a cauzat moartea acesteia și care condiționează acum starea materială a Otiliei. Propriu-zis, o bună parte din averea lui moș Costache e averea mamei Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care și-a însușit-o prin drept familial.
Portretul fizic
Portretul fizic al personajului este realizat prin caracterizare directă din aserțiunile naratorului: „Un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibil, ca niște așchii de os. Omul, a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuși incertă, zâmbea cu cei doi dinți, clipind rar și moale, întocmai ca bufnițele supărate de o lumină bruscă, privind întrebător și vădit contrariat.” , „Bătrânul mânca cu lăcomie, vârând capul în farfurie.”
Atacurile
Atacurile
Când moș Costache sufera primul atac Aglae ocupa „militărește” casa pândindu-i fiecare mișcare. Aglae o urăște pe Otilia reamintindu-i constant, pe un ton malițios ca este orfan. Costache o iubește mult pe Otilia, dar zgârcenia il împiedică să îi asigure viitorul.
După infarct, moș Costache devine din ce în ce mai speriat de moarte, la aceasta contribuind și Stănică care îi povestea tot felul de nenorociri. Consultă diferiți doctori, urmează chiar un tratament cheltuind bani pe medicamente și invită preoții să-i sfințească casa. Vinde apoi anumite imobile și aduce în casă o menajeră pe nume Paulina, dar care nu stă mult pentru că bătrânul îi descoperă interesul față de averea sa.
Moș Costache îi dăruiește lui Pascalopol 100.000 lei pentru Otilia. Stănică, după îndelungi căutări află locul unde sunt ascunși banii și-l jefuiește. Moș Costache este surprins de atac și, în urma efortului, moare.
Trăsătura Dominantă
Trăsătură
dominantă
Trăsătura primordială a personajului este avariția. Ea este prefigurată de aspectul exterior și interior al casei de pe Strada Antim în care locuiește. Arhitectura, cu amestecul influențelor incompatibile, executate în materiale precare, aflate în diferite stări de degradare, sugerează incultura, snobismul, zgârcenia și delăsarea-„Zidăria era crăpată și scorojită” , „crăpăturile lungi și neregulate ale pereților dădeau încăperii un aer de ruină și răceală”.
STATUT
Statut
Statut social
Ca personaj literar el este construit pe baza a doi parametri ca instanță narativă și ca referent uman. Astfel, primul parametru ce întregește portretul acestuia vizează încadrarea sa. Din acest punct de vedere, personajul Costache Giurgiuveanu este principal deoarece el hotărăște destinele celorlalte personaje care se conturează în jurul averii sale în goana după moștenire. „Aglae îmi bate capul mereu, dar eu nu mă uit la tot ce spune ea[...] Nu ești tu Otilica mea scumpă, nu-ți las eu ție tot ce am.”
Social
Scrisoarea
Rezumat
Averea lui este vânată de clanul Aglaei Tulea, sora acestuia, care luptă cu înverşunare cu oricine poate părea că îi periclitează planurile.
Statut Moral
Moral
Cel de-al doilea parametru pe care este construit personajul vizează statutul său de referent uman, ființa pe care o imaginează.
Costache Giurgiuveanu, un avar simpatic, un bătrânel lamentabil, meschin și lacom („Bătrânul mânca cu lăcomie, vârând capul în farfurie.”) . Un frate circumspect şi un tată-copil, care trăieşte cu teama de a nu fi jefuit, dar şi cu dorinţa de a fi un ocrotitor. Din perspectiva Otiliei, lui Felix sau a lui Pascalopol, Giurgiuveanu este, în fond, un om bun, dar cu „ciudăţeniile sale”.
Gesturile personajului pot să-l caracterizeze și ele. Autorul urmărește fiecare mișcare cu atenție. Nici un detaliu nu este plasat în locul său fără legătură cu restul textului. De exemplu, fabricarea țigărilor de foi noduroase oferă ocazia unei analize minuțioase a gesturilor lui moș Costache. Politețea lui e servilă, iar mâinile au o continuă mișcare.
Orice se leagă de bani declanșează o bâlbâiala ciudată:
„- A-a-a ai bani? îl întreabă el pe Felix.
Când băiatul scoase banii, bătrânul "ochește" pormoneul apoi adaugă umil:
- M-m-mai da-mi cinci lei.” , „Moș Costache se bâlbâi:
- Nu-nu-nu mai ai bani?”
Statut Psihologic
Psihologic
Caracterizarea directă este realizată și prin replicile altor personaje: Stănică „Simion, socru-meu, e un fleac ramolit, n-are decât cartoane mâzgâlite, moș Costache e cărpănos” , Pacalopol „Tu, Costache, ai părțile tale bune și părțile tale rele, zise Pascalopol. Dar te cunosc de atâta vreme. Cine nu te-ar știi cum te știu eu ar zice că ești indiferent față de copii, și tu, dimpotrivă, îi iubești”. Dar partea cea mai amplă a portretului moral se deduce prin caracterizare indirectă trăsăturile morale ale personajului deducându-se din fapte și vorbe. „Costache e încăpățânat, până nu se uită in ochii Otiliei nu-și declanșează gura.” caracterizat de Aglae, „Să munceşti, să strângi. Asta-i toată filizofia” caracterizat de el însuși.
Caracterizare prin nume
Constantin provine din cognomenul latinesc „Constantinus” care este un derivat cu sufixul -inus. Format de la adjectivul constans, constantis=ferm, puternic, constant. În Europa de Răsărit s-a răspândit forma Constantin, datorită faimei împăratului bizantin Constantin Cel Mare. Prin filieră slavă forma Constantin, cu o bogată serie de hipocoristice pătrunde la români pe la sfârșitul secoului XIV: Costache, Costin, Costici, Costea etc. Deci acest nume se pretează lui Giurgiuveanu în momentul când observăm că e „constant în afaceri” , dar și imposibil de a i-l potrivi, deoarece nu face față poziției lui Constantin cel Mare, din cauza avariției împăienjenite în sufletul și mintea lui.
Caracterizare
prin nume
hipocoristice= denumește un cuvânt care exprimă un sentiment de afecțiune tandră, de alintare, de simpatie adresat destinatarului comunicării sau desemnând o ființă sau un obiect