Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Relieful reprezintă elementul major în structura potențialului turistic al oricărui teritoriu, el fiind suportul material al desfășurării activităților turistice.
Relieful se constituie atât ca atracție turistică de sine stătătoare, stimulând practicarea drumeției, alpinismului, odihnei și recreerii, speoturismului ș.a., cât și ca suport pentru alte elemente de potențial (hidrografie,floră,faună etc.).
Relieful montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice, dată de particularitățile diferitelor tipuri de relief (glaciar, vulcanic, carstic etc.). În regiunea montană, relieful impresionează prin altitudine, prin forma vârfurilor și crestelor, prin pitorescul abrupturilor și adâncimea văilor, în general prin semeția munților.
Relieful montan favorizează dezvoltarea a numeroase tipuri de turism:
drumeția
turismul auto
sporturile de iarnă
alpinismul
speoturismul
Formele de relief glaciar create de ghețari: circuri, văi, morene, piscuri, creste zimțate etc., se constituie în atracții turistice pitoresți. În România se impune peisajul glaciar carpatin complex din munții Rodnei, Făgăraș, Retezat, Parâng. Unele dintre aceste peisaje nu sunt accesibile decât turiștilor experimentați, obișnuiți cu efortul fizic, alpiniștilor sau schiorilor de performanță.
Munții Godeanu
Lacul Zănoaga
Relieful vulcanic se detașează prin formele sale specifice, dar și prin anumite manifestări postvulcanice (izvoare mineralizate, mofete - emisii de gaze reci, sub 100 grade C, alcătuie din CO2) ce insoțesc acest relief și sporesc atracția sa turistică. Relieful vulcanic se arată sub formă de platouri vulcanice, conuri vulcanice, cratere în care pot fi găzduite lacuri pitorești ce întregesc potențialul atractic al reliefului.
Coloanele de bazalt de la Detunata Goală
Platoul vulcanic Gutâi
Deși arealele calcaroase dețin doar 2% din suprafața României, ele se remarcă printr-un relief carstic de mare spectaculozitate, reprezentat prin platouri carstice de diferite dimensiuni și la altitudini diferite, doline, chei, peșteri etc. În țara noastră, cele mai numeroase și de mai mare atractivitate forme de relief carstic sunt în Munții Bihor, Pădurea Craiului, Cernei, Aninei, Mehedinți, Piatra Craiului etc.
Munții Mehedinți
Masivul carstic de la Coronini
Cheile sunt sectoare înguste ale văilor ce traversează regiuni calcaroase, din care cauză au versanți abrupți. În Carpații românești au intrat în circuitul turistic, fiind foarte cunoscute:
Cheile Nerei
Cheile Bicazului
Cheile Minișului
Cheile Carașului
Peșterile sunt adevărate ”palate” subterane care pot concura adesea cu măreția templelor create de mâna omului. Sunt foarte carstice și foarte căutate de turiști datorită atractivității determinate de forma deosebită a golului subterane, dimensiunile sale, de prezența speleotermelor, a depozitelor de gheață fosilă, de prezența unor picturi rupestre.
Peștera Scărișoara
Peștera Urșilor
Peștera Topolnița
Defileele sunt sectoare de văi înguste și adânci, mai ample decât cheile, întinse pe distanțe mai mari, în care traversează succesiuni de roci dure. În lungul lor s-au creat căi de circulație prin care se concentrează fluxuri turistice importante. Ca și cheile, pot avea aspect sălbatic, de aceea fiind căutate de turiști.
Defileul Dunării
Defileul Jiului
Acțiunea de dizolvare a apelor și de coroziune a vântului a creat pe roci cu structură eterogenă microforme de relief interesante, care pot genera un interes turistic aparte. Astfel au apărut forme de relief cu aspect de turnuri, coloane, pietre singuratice, ciuperci, chipuri de oameni sau animale, sfincși gigantici etc.
Babele din Bucegi
Sfinxul
Dealurile și podișurile se înscriu cu un potențial turistic al reliefului mai modest, reprezentat prin aspecte peisagistice legate, mai ales, de alternanța dealurilor cu depresiunile și văile.
Un real interes turistic prezintă unele fenomene și structuri geologice ca:
”Vulcanii noroioși”
”Blocurile de calcar” de la Bădila
”Trovanții” de la Costești
Câmpia dispune de un potențial turistic al reliefului, redus și puțin valorificat în prezent.
Se remarcă:
- văi de lunci large, insoțite de zăvoaie de sălcii sau păduri de foioase;
- formele fluviatile (meandre, belciuge sau cursuri părăsite cu oglinzi de apă, maluri abrupte);
- crovuri, uneori cu apă sărată
Plaja litoralului românesc este fie adăpostită la baza falezei, în sectorul dintre Constanța și Mangalia, fie prezintă o largă deschidere, în restul litoralului. Spre deosebire de cea mai mare parte a plajelor europene, plaja românească are orientare predominant estică, fapt ce duce la expunerea ei la soare în tot cursul zilei de vară (chiar peste 10 ore/zi).
Panta submersă domoală a platformei continentale, fără denivelări și gropi, cu valuri mici, favorizează băile de apă, mersul și unele sporturi nautice.
Deltele marilor fluvii sunt locuri pentru practicarea excursiilor în ariile naturale protejate sau a pescuitului și vânatului sportiv în ariile permise.
Delta Dunării este a doua deltă ca mărime din Europa, iar specialiștii susțin că rămâne și cel mai bine conservată. Structura spațiului deltaic și atractivitatea sa turistică este dată de:
- o rețea densă de brațe, gârle, canale și bălți, care constituie căi de acces și de cirulație în Delta Dunării;
- porțiuni de uscat, reprezentate de grinduri de toate tipurile care se împletesc cu zonele mlăștinoase și ape;
- litoralul marin ce oferă întinse plaje cu nisip fin, mai ales în sectoarele Sulina, Sfântu Gheorghe și Perișor-Portița;
- originalitatea dunelor de nisip de la Caraorman (cele mai înalte dune din țara, de 7-8 m) sau de la Letea.
Clima este o resursă ce poate contribui la dezvoltarea turismului sau, din contră, poate deveni un factor limitativ al activităților din zona de destinație.
Clima contribuie la crearea ambianței favorabile călătoriei și constituie o condiție de bază pentru practicarea unor forme de turism, prin:
Temperatura aerului și a solului
Regimul precipitațiilor lichide
Stratul de zăpadă
Durata de strălucire a soarelui
Bioclimat
Temperatura este elementul climatic care manifestă cea mai mare influență asupra activităților turistice, respectiv tipului de turism.
Temperaturile favorabile pentru petrecerea timpului liber în natură sunt cele din zona temperată, in special în lunile de primăvară, vară și toamnă.
Temperaturile scăzute din timpul iernii sunt favorabile acumulării zăpezii și, prin urmare, practicării sporturilor de iarnă. În schimb unele sporturi, cum ar fi: surfingul, înotul, scufundatul, sunt specifice perioadei calde.
Precipitațiile căzute sub formă de ploaie, indiferent de modul cum cad (torențiale, sau de lungă durata), constituie o piedică pentru turism. Cele mai multe se apreciază in funcție de intensitate, durată și distribuție sezoniera.
Stratul de zăpadă, depunerea și persistența sa constituie un factor favorabil dezvoltării turismului sportiv de iarnă.
Persistența stratului de zăpadă pe versanții adăpostiți și pe văile umbrite are importanță pentru amplasarea pârtiilor de schi și a unităților de cazare.
În Carpații românești, stratul de zăpadă are grosimi favorabile pentru schi, peste 4-5 luni pe an.
Strălucirea soarelui este un factor important în regiunile litorale, unde razele ultraviolete sunt reflectate de pe suprafața apei și a nisipului, adăugându-se la incălzirea pe care pielea expusă o primește de la soare.
Pe litoralul românesc, numărul nare al zilelor senine (circa 140 zile/an) și durata mare de strălucire a soarelui (> 2.500 ore/an) favorizează, în mod evident, băile de soare.
Bioclimatul este un factor terapeutic natural, dependent de condițiile locale de relief, altitudine, parametri climatici și vegetație, care influențează organismul uman.
În România sunt identificate următoarele tipuri de bioclimat:
excitant solicitant
sedativ indiferent sau de cruțare
tonic stimulent
Hidrografia contribuie la sporirea atractivității unei zone turistice și favorizează practicarea turismului la sfârșit de săptămână, de pescuit, de cură heliomarină, de practicare a sporturilor nautice, de tratament balnear.
Elementele de hidrografie cu importanță pentru turism răspândite pe toate continentele, fiind reprezentate de: - mări și oceane
- râuri și fluvii
- delte și estuare
- lacuri
- cascade
- ape minerale și termominerale
Țărmurile mărilor și ale oceanelor atrag turițtii, în primul rând, prin cura heliomarină și talasoterapie și, în al doilea rând, pentru sporturi nautice.
Prin frumusețea naturală a reliefului litoral, completată de un climat deosebit de favorabil, se evidențiază în preferințele turiștilor: litoralul Mării Mediterane, litoralul Mării Adriatice, litoralul Mării Egee.
Râurile și fluviile, atât localităților pe care le străbat, cât și în afara lor, sunt solicitate în diverse forme de practicare a turismului: odihnă, recreere, înot, sporturi nautice, pescuit, navigație. Pe apele mari și adânci se poate practica navigația de plăcere și instrucție: cu caiacele pe Nil, Amazon; cu plutele pe Bistrița, cu șalupele, cuterele și bărcile pe brațele Dunarii, în sectorul Deltei.
Potențialul turistic al deltelor și estuarelor este dominat de elementele cadrului natural , care prin îmbinarea lor armonioasă dau o mare varietate peisajului. Formele de turism practicate în aceste zone au ca motivații: recreerea, pescuitul, sporturile nautice, plaja.
Lacurile reprezintă lucru de atractivitate turistică ce corespund unei game largi de motivații ale turiștilor: odihnă, recreere, practicarea sporturilor nautice, înot, pescuit, plajă, tratament balnear.
Din punctul de vedere al motivației care determină deplasarea turiștilor în zona lacurilor, distingem:
- lacuri cu destinație turistică recreativă;
- lacuri cu valențe curative.
Lacurile glaciare sunt situate în zone de munte înalte și au o valoare peisagistică aparte.
În Carpații românești cele mai numeroase lacuri glaciare se intâlnesc în:
Lacul Bucura
Lacul Bâlea
Lacurile carstice sunt formate prin dizolvarea calcarului din rocile calcaroase.
În țara noastră, un lac carstic tipic, care are apă în permanență, este lacul Ighiu din masivul Trascău.
Lacurile vulcanice s-au format în craterele unor munți vulcanici prin acumularea apei. Numărul lor este redus, atrăgând turiștii tocmai prin ineditul formării lor (Ex: Crater Lake - SUA).
Singurul lac vulcanic din România este Lacul Sf. Ana, situat în masivul Ciomatu Mare.
Lacurile de baraj natural sunt lacuri formate prin alunecări de teren care blochează cursul unui pârâu sau al unu râu. În România, astfel de lacuri sunt puțin numeroase. Cel mai reprezentativ este Lacul Roșu, format în anul 1837 și situat lângă Cheile Bicazului la poalele muntelui Hășmașul Mare. Acesta s-a format după ce prăbușirea unu ”pinten” de munte a blocat cursul râului Bicaz.
Limanele fluviatile sunt formate prin bararea unor afluenți mici cu aluviunile râului principal la vărsarea în acesta. În Câmpia Română, unele dintre aceste lacuri sunt amenajate pentru agrement turistic și pescuit: Snagov și Căldărușani - pe râul Ialomița, Balta Albă, pe râul Buzău.
Căldărușani
Lagunele maritime sunt formate prin închiderea parțială cu cordoane de nisip a unor golfuri, de curenții marini, și sunt amenajate pentru sporturi nautice și pescuit : Complexul lagunar Razim-Sinoe și laguna Siutghiol.
Complexul lagunar Razim-Sinoe
Lacurile de liman au luat naștere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare cu un grind fluviatil sau cordon marin. Cel mai cunoscut lac de liman utilizat în scop terapeutic este Techirghiol, cu apă cloruro-magneziană-sulfurată, utilizată în cura externă.
Lacurile de câmpie- renumite sunt: lacurile Amara, Balta albă, Movila Miresii și Lacul Sărat, toate aceste lacuri având compoziție chimică variată. Apele acestor lacuri sunt de asemenea utile în curele terapeutice externe.
Lacul Balta Albă
Lacul Amara
Lacurile provenite din masivele de sare - Ursu, Aluniș (în stațiunea Sovata), Ocna Mureș, Ocna Dej, Ocna Sibiului, Slănic Prahova, Ocna Șugatag etc. Mineralizarea neomogenă a apelor acestor lacuri sărate și gradul diferențiat de încălzire explică fenomenul de helitermie care are caracter terepeutic.
Lacul Ursu
Cascadele sunt căderi naturale de apă, pe cursul unu râu sau fluviu, provocate de rupturi de pantă în profilul longitudinal al văii. Prin frumusețea și originalitatea lor, pot constitui puncte de atracție turistică în cadrul regiunii în care se situează.
România are numeroase cascade deosebit de frumoase și de spectaculoase. Unele dintre ele au apărut și în topuri internaționale, motiv pentru care au devenit cunoscute în intreaga lume și tot mai mulți turiști români și străini au ajuns să le viziteze.
Cascada Urlătoarea
Cascada Bigăr
Cascada Duruitoarea
Apele minerale și termominerale reprezintă resurse naturale utilizate pentru prevenirea și tratamentul unor afecțiuni. Utilizate în cura externă (băi, inhalații) și în cura internă, valoarea lor curativă constă în marea diversitate a mineralizațiilor și a temperaturilor.
România dispune de un potențial al apelor minerale și termominerale imens, fiind invetariate peste 3000 de izovare, din toate cele 11 tipuri de cunoscute până în prezent pe glob. Din acest punct de vedere, țara noastră se situează pe locul întâi în Europa, deținând o treime din resursele de ape minerale ale continentului.
Băile Felix
Vegetația se asociază, de regulă, altor componente de peisaj, completându-se (peisajul carstic, montan, de dealuri etc.), dar reprezintă și un valoros potențial în toate regiunile. Pentru turism, cele mai însemnate componente ale vegetației sunt:
Parcul Herăstrău
Prin fondul cinegetic și piscicol, fauna reprezintă principala atracție pentru turismul de pescuit și vânătoare, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin existența unor specii rare sau pe cale de dispariție, prezintă un interes deosebit pentru turismul științific.
Fauna României a fost și este încă una dintre cele mai bogate și variate din Europa, conținând specii rare sau chiar unice pe contintent (circa 3600 de specii).
Există o strânsă legătură între zonele de vegetație (care ofera adăpost și hrană) și repartiția teritorială a faunei.
Zona stepei și silvostepei: rozătoare (iepurele, popândăul, hârciogul, orbetele etc.), păsări (dropia, potârnichea, prepelița etc.);
Popândăul
Dropia
Iepurele
Hârciogul
Pădurile de foioase: animale (mistrețul, viezurele, lupul, vulpea, iepurele, căprioara, veverița), păsări (ciocănitoarea, cinteza);
Cinteza
Viezure
Veverița
Pădurile de munte: animale de interes cinegetic (ursul, cerbul etc.), alte animale (râsul), păsări (cocoșul-de-munte, găinușa de alun etc.);
Cocoșul-de-munte
Râsul
Capra neagră
Delta dunării: mamifere (vidra, nurca, iepurele, vulpea, dihorul, pisica sălbatică), broaște țestoase, reptile, păsări ( stărcul, cormoranul mic. vulturul pleșuv, pelicanul, pescărușul)
Vidra
Nurca
Pelican
Fauna acvatică se diferențiază și ea tot în funcție de altitudine:
Morunul
Cega
Ariile protejate prezintă atât o importanță cognitiv-științifică, bază a turismului profesional și de cunoaștere,cât și una estetică, constituind un element de atractivitate.
România are un capital natural foarte divers. Existența unor elemente de valoare excepțională, rare și originare (forme de relief, plante, animale declarate monumente ale naturii), a impus, de-a lungul timpului, luarea unor măsuri de protecție a naturii, prin organizarea unor arii protejate, sub forma parcurilor naționale și naturale și a rezervațiilor.
Parcurile naționale permit practicarea turismului activ sub diferite forme: de la ture obișnuite pentru începători (Ceahlău, Măcin, Cozia) până la trasee dificile pentru avansați (Cheile Bicazului - Hășmaș, Piatra Craiului, Retezat);rafting, alpinism, mountain bike, speoturism.
Parcul național Ceahlău
Parcul național Retezat
Parcurile naturale oferă toate condițiile parcticării turismului activ, printre acestea numărându-se: Vânători-Neamț, Balta Mică a Brăilei, Munții Bucegi, Porțile de Fier, Munții Apuseni.
Parcul natural Bucegi
Parcul natural Apuseni