Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

1. Contextul operei

Poezia deschide volumul de debut al lui Lucian Blaga, publicat în 1919, și este o artă poetică ce anticipează sistemul filosofic, elaborat 15 ani mai târziu.

1. Contextul operei

2. Viziunea despre lume

3. Tema

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o mediație filosofică cu profunde accente lirice, o confesiune elegiacă pe tema cunoașterii, care în viziunea blagiană este paradisiacă(“lumina altora sugrumă vraja”), misterul este parțial dedus cu ajutorul logicii, și luciferică(“eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”), ce potențează misterul, îl revelează prin trăirile interioare și starea poetică. Cunoașterea lumii este posibilă numai prin iubire.

3. Tema

4. Ideea poetică

Exprimă atitudinea poetului filosof de a proteja misterele lumii, izvorâte de la el, din iubire prin iubire.

4. Ideea poetică

5. Titlul

Titlul este o metaforă revelatorie care accentuează ideea cunoașterii poetice. Pronumele personal la persoana I singular, “eu”, exprimă crezul poetului de a potența misterul. Verbul la formă negativă, “nu strivesc” accentuează refuzul cunoașterii logice, iar corola de minuni a lumii reprezintă misterul, asociat cu idealul, absolutul, perfecțiunea.

5. Titlul

6. Arta poetică

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică modernă, deaorece reprezintă viziunea autorului în raport cu rolul poeziei și menirea sa în univers, într-un limbaj metaforic.

6. Arta poetică

7. Tipul de lirism

Lirismul subiectiv este transpus în mod direct, la nivelul expresiei prin mărcile lexica-gramaticale;

-pronume personal la persoana I singular: “eu”;

-adjectiv pronominal posesiv: “mea”, “mei”;

-verb la persoana I singular: “nu strivesc”, “nu ucid”.

7. Tipul de lirism

Discursul liric se organizează în jurul unor opoziții: “lumina mea” -“lumina altora”, “corola de minuni”-flori, ochi, buze, morminte.

Poezia poate fi structurată în 3 secvențe lirice.

8. Structura compozitională

Secvenţa 1 (versurile 1-5)

Verbele la forma negativă(“nu strivesc”, “nu ucid”) exprimă concentrat atitudinea poetică față de tainele lumii, refuzul cunoașterii logice. Metafora “calea mea” sugerează destinul poetic asumat, care implică potențarea tainei, fără cunoaștere luciferică.

În poezia lui Blaga, obiectualul este substituit cu spiritualul. Flori, ochi, buze, morminte reprezintă o sumă permanentă de taine, ce pot fi aranjate simbolic: flori-morminte (limite temporale ale ființei) și ochi-buze(modalități de cunoaștere, contemplare și verbalizare)

Secvenţa 2 (versurile 6-18)

Este mai amplă și se construiește pe baza unor relații de opoziție.

Comparația care funcționează ca o construcție explicativă a ideii exprimate concret în versul median este asociată cu antiteza.

Cunoașterea pe care poetul o aduce în lume prin creația sa este asociată cu lumina lumii, care, în loc să lămurească misterul, îl sporește.

Secvenţa 3 (versurile 19-20)

Finalul are rol conclusiv, deși este exprimat prin raport de cauzalitate(“căci”).

În viziunea blagiană, cunoașterea poetică este un act de contemplație și de iubire, “căci eu iubesc”.

Enumerația metaforică din final dezvăluie temele majore ale creației lirice blagiene, imaginate ca petalele unei corole uriașe care păzește misterul lumii: flori(viața, gingășia, efemeritatea, frumosul), ochi(cunoaștere contemplare), buze (iubire, comunicare) și morminte(eternitatea, marea taină a morții, care în lirica blagiană este o stare spirituală superioară).

9. Simetria

Pornind de la premisa că termenul “eu” este cheia de înțelegere a întregii poezii, tot textul poate fi redus la două propoziții: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, căci eu iubesc și flori, și ochii, și buze, și morminte.

Simetria textului se realizează prin reluare sintagmei din titlu în inicipit, dar și a metaforelor enumerate în prima secvență.

9. Simetria

10. Elemente de prozodie

Lucian Blaga utilizează două procedee moderne de versificație:

ingambamentul(constă în continuarea ideii poetice în versul următor, cu literă mică, în conformitate cu trăirile poetului);

enumeratia prin “și”( presupune receptarea individuală a fiecărui termen).

Versurile sunt albe, măsură inegală, muzicalitatea interioară.

10. Elemente de prozodie

11. Apartenenţa la modernism

Modernismul este ilustrat prin: structura textului, subiectivism, expresivitate, ambiguitatea mesajului.

Astfel, construcția poeziei este astrofică, creată asemenea unui discurs argumentativ. Ambiguitatea textului se desprinde din complexitatea motivelor specifive sistemului filosofic blagian: lumina, întunericul, noaptea, misterul. De asemenea, registrul este foarte bogat în metafore revelatorii.

11. Apartenenţa la modernism