INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA FAMILIEI ŞI PSIHOSEXOLOGIE

Familie,protectie,educatie

traditie,simboluri,emotii

Casa-mintea visatorului

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA FAMILIEI ŞI PSIHOSEXOLOGIE

1. Clarificări conceptuale: cuplu, căsătorie, familie, psihosexologie.

Familia ca sistem

1. Etapele vieţii familiale

Familia este un sistem deschis, viu, cu influenţe multe şi diverse din partea mediului şi numeroase tipuri de interacţiuni cu acesta. Sistemul familial niciodată nu rămâne la fel; el se schimbă de la un moment la altul în funcţie de evenimentele care apar în interiorul şi exteriorul familiei. El trebuie să se restructureze şi reorganizeze în funcţie de:

• apariţia sau dispariţia unora dintre membrii ei (naşterea copiilor a nepoţilor, decesul, căsătoria copiilor, revenirea după un divorţ a copilului în cuibul familiei de origine);

• creşterea şi dezvoltarea membrilor (copilul mic, adolescentul, conşietentizarea rolului parental de către părinte, înaintarea în vârstă etc.,);

• apariţia unor evenimente aşteptate sau neaşteptate (intrarea copilului la grădiniţă sau şcoală, divorţul, pensionarea părinţilor, obţinerea unui loc de muncă pentru părinte, o boală etc.);

• structura familiei, aşa cum o înţelege Salvador Minuhin este alcătuită din subsisteme – cel al adulţilor, cel parental şi cel al fratriei – şi dispune de graniţe – rigide, fluide şi difuze;

• există patru mari funcţii ale familiei: economică, de socializare (sau educare), de solidaritate şi sexual-reproductivă;

• că familiile iau mai multe forme sau tipuri, clasificate după mai multe criterii; cele mai semnificative pentru noi acum sunt familiile: poligame, monogame, nucleare, extinse, monoparentale, mixte sau reconstruite, mixte etnic sau cultural, homosexuale, sau în funcţie de numărul de copii.

Salvador Minuchin defineşte structura familială ca fiind setul invizibil de cerinţe funcţionale ce organizează modurile în care membrii familiei interacţionează. O familie este un sistem ce operează prin intermediul pattern-urilor tranzacţionale. Tranzacţiile repetate stabilesc pattern-urile legate de cum, când şi cine cu cine se relaţionează.

Familia reprezintă „o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulţi indivizi,

uniţi prin legături de căsătorie şi/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puţin latura biologică

şi/sau cea psihosocială

Există sisteme închise (care nu comunică cu mediul, nu fac schimb de resurse cu mediul înconjurător) şi sisteme deschise (care comunică cu mediul, fac schimb de resurse cu mediul înconjurător). După acest model, familiile pot avea grade diferite de deschidere către mediul înconjurător, alcătuit din prieteni, rude, vecini, şcoală, alte instituţii, etc. Astfel familiile pot fi:

• mai închise, având puţine relaţii sau chiar deloc cu mediul, funcţionând după regulile şi principiile proprii, acestea având un mare grad de rigidizare şi fiind foarte rezistente la schimbare; de exemplu familii care au foarte puţini prieteni, la care nu vin în vizită rude,vecini, prieteni, care îşi educă copiii doar după propriile principii, nefiind prea disponibili la noi idei sau modalităţi de funcţionare;

• mai deschise, cele cu multe relaţii de preietenie care presupun vizite reciproce, preocupări pentru modificarea regulilor şi a concepţiilor prin observarea altor familii

Intr-un vis, o casa inseamna reprezentarea mintii visatorului, cu diverse camere, care reflecta diverse aspecte ale psihicului. De exemplu, un subsol poate sa simbolizeze ceva ce ai neglijat sau ceva ce nu este in mod deplin constientizat de catre visator in viata de zi cu zi. Dormitoarele pot sa simbolizeze ganduri intime, sentimente si amintiri. Diverse activitati desfasurate in casa simbolizeaza modul cum visatorul utilizeaza structura mintii ca sa obtina si sa interpreteze informatiile.

Perioada copilariei este inceputul de drum al oricarui adult si in aceasta prima etapa a vietii, se stabilesc premisele viitorului. Dezvoltarea normala presupune parcurgerea mai multor etape, fiecare dintre acestea aducand cu sine importante achizitii in sfera intelectuala si afectiva, dar si numeroase conflicte si tensiuni.

- Casa reprezinta relatia copilului cu parintii sai, nivelul de viata si rolul sau In familie. Casa este locul unde copilul se simte In siguranta fata de pericolele din exterior si unde se antreneaza pentru viata. Cateodata casa ia chipul mamei sau al tatalui.

Usa Incuiata cu un lacat poate insemna mari dificultati de comunicare cu ceilalti, iar cu gratii semnifica parinti excesiv de protectori.

Desenul unei case mari cu etaj sau un castel denota un caracter puternic care isi exprima sentimentele prin intermediul puterii si bogatiei. Poate fi si semnul unei laturi creative puternice. Acestia au frecvent probleme cand se lovesc de realitate, in special la scoala si se plictisesc repede. Desenul unei case cu usa si geamurile larg deschise exprima o personalitate foarte deschisa, extroverta, sociabila, copilul Isi face usor prieteni, iubeste viasa si mediul exterior. O casa desenata la distanta mica transmite un semn de disconfort, instabilitate emotionala si stima de sine scazuta. Cosul de fum desenat deasupra casei denota o familie primitoare, un copil care se simte iubit In familie, un loc plin de caldura unde toti sunt uniti.

Functiile Familiei

Salvador Minuchin identifică patru stadii de dezvoltare care apar în majoritatea familiilor:

1. Constituirea cuplului – diada maritală formează un sistem funcţional prin negocierea graniţelor (interacţiunea cu socrii), reconciliind stilurile de viaţă diferite şi dezvoltând reguli referitoare la conflict şi cooperare.

2. Familia cu copii mici – sistemul marital se reorganizează atunci când apar copiii pentru a se adapta cerinţelor cerute de parentalitate.

3. Familia cu copii şcolari şi adolescenţi – familia interacţionează acum şi cu sistemul şcolar. Pe măsură ce copiii devin adolescenţi, familia trebuie să se adapteze la probleme ca influenţa prietenilor, pierderea parţială a controlului parental, emanciparea copiilor,etc.

4. Familia cu copii mari – aceştia devin deja adulţi, astfel că relaţia dintre părinţi şi copii trebuie modificată pentru a deveni relaţie de tip adult – adult

Există mai mulţi autori care au descris pe larg funcţiile pe care le îndeplineşte o familie. O prezentare clară şi detaliată o poţi găsi la Maria Voinea, în cartea ei „Sociologia Familei” (1993).Eu am preferat aici o scurtă trecere în revistă a principalelor funcţii ale familiei. Acestea sunt:

FUNCTIILE FAMILIEI

Definitia Familiei

Funcţia economică – presupune a asigura resursele materiale, financiare necesare existenţei familiei (locuinţă, hrană, haine, etc.). Această funcţie este foarte importantă. Dacă ea este realizată corespunzător, atunci familia se poate concentra şi poate îndeplini şi celelalte funcţii. Această funcţie este realizată de ambii soţi prin aducerea veniturilor (ca urmare a exercitării unei profesii, cel mai des), prin procurarea şi producerea hranei, a obiectelor de îmbrăcăminte şi de trai, prin transmiterea profesiei şi/sau susţinerea copiilor în alegerea profesiei.

• Funcţia de socializare – presupune a transmite cu scopul asimilării de către copii, mai ales,dar şi de către toţi membrii familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. Cu alte cuvinte, este vorba de funcţia de educare. Scopul acesteia este integrarea în societate a persoanei (copilului). Educaţia se manifestă la toate nivelurile: material, fizic, psihologic, moral, spiritual. Evident, familiile au diferite grade de manifestare a acestei funcţii: unele se preocupă foarte mult de educarea membrilor săi, în timp ce altele mai deloc.

• Funcţia de solidaritate – presupune a asigura unitatea şi stabilitatea familiei. Ea implică manifestarea sentimentelor de afecţiune, de respect, de apartenenţă la grupul familial, a încrederii membrilor unii în alţii, a ajutorării şi a susţinerii reciproce de-a lungul timpului, a dezvoltării intimităţii. Se observă că în ultima vreme această funcţie pare din ce în ce mai slab îndeplinită, fapt dovedit de creşterea ratei divorţurilor şi a înmulţirii relaţiilor de concubinaj, a celibatarilor şi a familiilor monoparentale.

• Funcţia sexual-reproductivă – presupune ca cei doi soţi să se ssatisfacă sexual reciproc şi să dea naştere la copii. Aceste două componente ale acestei funcţii sunt îndeplinite diferit, în sensul că în unele familii accentul se pune pe împlinirea sexuală, în timp ce în alte familii, se acordă o importanţă mai mare naşterii copiilor. Evident acest lucru este dependent de cultura din care fac parte familiile, de gradul şi tipul de educaţie avut, de credinţele religioase, de dorinţa şi caracteristicile fizice şi psihologice ale celor doi soţi (parteneri). Actualmente, în societăţile mai avansate economic cuplurile şi familiile tind tot mai mult să pună în prim plan împlinirea afectiv-sexuală, după care cea reproductivă.

- familii poligame, la rândul lor de două tipuri: familii poliandrice - unde există mai mulţi

parteneri bărbaţi, femeia având dreptul să se căsătorească cu mai mulţi bărbaţi; familii

poliginice - unde există mai multe partenere femei, adică bărbaţii au dreptul de a-şi alege

mai multe soţii. De regulă, numărul de copii în astfel de familii este mai mare. Poligamia

este întâlnită la unele popoare şi are rolul de a proteja societatea prin promovarea sexului

masculin sau feminin, după caz.

- familii monogame, în care un bărbat sau o femeie are dreptul să se căsătorească doar cu

un singur partener. La rândul ei, monogamia, ca formă familială, poate fi serială, adică în

cazul decesului partenerului sau al divorţului partenerul rămas se poate recăsători, sau

monogamie strictă, atunci când partenerul nu mai are dreptul să se recăsătorească.

Societatea este cea care conferă dreptul de căsătorie cu unul sau mai mulţi parteneri.

Societatea românească este, după cum se ştie, o societate care promovează monogamia

serială.

Tot în cadrul monogamiei putem diferenţia alte două tipuri de familii:

- familii nucleare - formate din cei doi soţi şi copiii lor necăsătoriţi. Acest tip de familie

este cel mai întâlnit şi mai dorit în toate societăţile, deoarece el permite o legătură mai strânsă

între membrii familiei, relaţii democrate şi stabilirea propriilor reguli de funcţionare familială.

Astfel, într-o familie nucleară gradul de intimitate este mai mare, iar şansele de a fi satisfăcute

nevoile sexual-afective, de siguranţă şi stabilitate cresc.

familii extinse - formate din mai mulţi membri ai familiei care locuiesc în acelaşi spaţiu şi care reprezintă două sau trei generaţii: fraţi, părinţi, bunici, copii şi nepoţi. Acest tip de familie subordonează familia nucleară şi de cele mai multe ori este format din două familii nucleare. De exemplu, doi soţi cu unul sau doi copii care locuiesc împreună cu părinţii unuia dintre soţi (sau doar cu un părinte). Sau o familie nucleară care locuieşte cu un frate sau o soră căsătorită sau nu, cu sau fără copii. Acest tip este foarte întâlnit în societăţile tradiţionale, dar nu numai. El se caracterizează prin conservatorism al regulilor şi tradiţiilor familiale. Cu alte cuvinte, familia cea mai în vârstă va tinde să impună regulile de organizare şi funcţionare şi celorlalte familii. De regulă, se păstrează obiceiul ca cel mai în vârstă bărbat să fie considerat capul familiei, cel care ia deciziile importante sau care cel puţin va fi consultat atunci când trebuie luate hotărâri importante. De exemplu, doi soţi care locuiesc cu părinţii vor tinde să adopte aceleaşi comportamente ca şi părinţii, indiferent dacă sunt sau nu de acord cu ele şi pot să se raporteze la dorinţa părinţilor lor ori de câte ori doresc să întreprindă ceva. De aceea, datorită acestei tendinţe la conservarea pattern-urilor de viaţă şi de relaţionare, deseori tânărul cuplu intră în conflict cu cuplul parental cu care convieţuieşte, ceea ce determină scăderea intimităţii şi a satisfacţiei maritale. Nu de puţine ori se poate ajunge chiar la disoluţia cuplului nou constituit datorită imixtiunii părinţilor în relaţia acestuia sau prin tendinţa prea rigidă de păstrare a vechilor obiceiuri. În alte cazuri, cuplul tânăr este cel care perturbă cuplul parental prin revoltă sau perturbare a relaţiilor existente, ceea ce poate duce la tensiuni, conflicte sau chiar dezorganizarea vieţii familiale. Alteori, relaţiile dintre familiile 18nucleare ce formează familia extinsă se pot deteriora doar după apariţia copiilor

Familia reprezintă „o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulţi indivizi,uniţi prin legături de căsătorie şi/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puţin latura biologicăşi/sau cea psihosocială”

Bill Buford spunea într-una din marile opere ale sale că familia este prezenţa esenţială, acel ceva care nu te părăseşte niciodată, chiar dacă constaţi că trebuie să o părăseşti. În limbaj psihologic, Iolanda Mitrofan o numeşte „un proces interpersonal al devenirii şi maturizării noastre ca personalităţi, de conştientizare, redirecţionare şi fructificare a tendinţelor, pulsiunilor şi afinităţilor inconştiente, de autocunoaştere prin intercunoaştere. Scopul ei este creşterea personală prin experienţa conjugalităţii şi parentalităţii”. Relaţionarea cu copiii capătă înfăţişări diferite, iar efectele asupra procesului de creştere şi maturizare psihologică şi psihosocială a acestora sunt diferite