Functiile ficatului

Functia de detoxificare

Ficatul capteaza, metabolizeaza si elimina diverse substante proprii (hormon mediatori chimici, amine biogene etc.) sau straine organismului (droguri, toxice etc.) absorbite din intestin sau extrase din sangele varata detoxificare, de exemplu NH3 care este transformat in uree sau indolul care absorbit din intestine este oxidat in ficat in indoxil si dupa conjugarea cu acid sulfuric este eliminat prin urina ca indoxilsulfat.Alte substante sufera modificari la nivelul ficatului care le transforma din compusi liposolubili in compusi cu un grad ridicat de hidrosolubilitate care pot fi eliberati mai usor prin bila sau urina. De obicei aceste doua modalitati metabolice se asociaza si se completeaza.

Unele din substantele metabolizate sunt toxice si ca urmare a acestor transformari organismul este protejat de efectele lor nocive, dar mecanismele care intervin in aceste procese de detoxificare sunt aceleasi care realizeaza si elimina unor produsi biologici ca: bilirubina, hormonii steroizi, insulina, unii hormoni hipofizari etc. De altfel aceste procese pot avea uneori ca rezultat chiar generarea unor compusi mai activ sau mai toxici decat cei initiali; astfel prontozilul (sulfamida lipsita de actiunea bacteriostatica) prin oxidoreducere genereaza sulfanilamidele, un bacteriostatic puternic iar parationul care este netoxic se transforma in ficat in paraoxon un inhibitor activ ireversibil al colinesterazei.

Functia de detoxificare

Procesele de detoxificare in cadrul carora ficatul detine roluri multiple si fundamentale sunt rezultatul activitatii unor variate sisteme enzimatice. Unele din enzimele normale care participa la aceste procese avand o specificitate foarte redusa pentru substrat, metabolizeaza si substante straine organismului (droguri) care au asemanari structurale cu substratul lor. Parte din substantele straine organismului si majoritatea drogurilor sunt metabolizate insa de enzime xenobiotice nespecifice care se gasesc in celule in stare inactiva si sunt induse de substante de metabolizat. Dintre aceste enzime intim legate de reticulul endoplasmatic hepatocitar, prezente in microsomii rezultati prin fragmentarea reticulului in timpul omogenizarii, dar puse in evidenta si in alte celule mai cunoscute sunt: oxidazele (oxigenazele) cu functii mixte care au drept component specific citocromul si care catalizeaza diverse tipuri de oxidari, reductazele care intervin in reducerea nitro- si azoderivatilor si dehalogenarea reductive si esterazele care realizeaza hidroliza esterilor, dar in procesele de detoxificare intervin si alte enzime citoplasmatice hepatocitare sau extrahepatice precum si enzime plasmatice.

Procesele complexe de detoxificare la care sunt supuse diverse substante staine organismului, dar si substante proprii care ar putea exercita efecte nocive daca depasesc concentratiile fiziologice, pot fi sistematizate in 2 faze: prima faza, incluzand reactii de oxidare, reducere sau hidroliza, consta in introducerea unor grupari polare (OH, COOH, NH2, etc.) in molecula compusilor nepolari si are ca rezultat final hidroxilarea substratului, iar faza a doua consta in conjugarea compusului hidroxilat.

Va multumesc pentru atentie!!!

Functii legate de metabolismul intermediar:

A realizat:Zaporojan Sergiu

Profesor:Botnaru Natalia

Sinteza fosfolipidelor decurge oarecum asemanator cu cea a trigliceridelor pana la etapa de acid fosfatidic dupa care are loc incorporarea gruparilor fosforilcolina sau fosforiletanolamina.

Sinteza liproproteinelor si eliberarea lor in sange reprezinta procese hepatocitare importante. Formarea lipoproteinelor implica:

• sinteza componentelor lipidice-trigliceride, fosfolipide, colesterol;

• sinteza apoproteinelor;

• asamblarea lipidelor cu apoproteinele;

• exportul veziculelor lipoproteice in circulatie;

Procesul are loc la nivelul hepatocitelor:

1. in reticulul endoplasmatic pentru apoproteine;

2. in reticulul endoplasmatic neted pentru componentele lipidice;

3. in zona de trecere dintre acestea pentru complexele lipoproteice.

Functia antitoxica:

Functia hematopoetica

Capteaza particulele straine in intestin, in circulatia prin celulele Kupffer; in hepatocite se produce conjugarea , oxidarea si reducerea unor substante cu efect nociv:

• formarea ureei din amoniac (functie ureeoproteica);

• reducerea, conjugarea si inactivarea unor hormoni.

Functia antitoxica consta in faptul ca ficatul dispune de activitati prin care substantele toxice de origine exogena, ca si acelea rezultate din metabolismele endogene sunt transformate in substante mai putin toxice si eliminate ca atare. Neutralizarea substantelor toxice este realizata de ficat cu ajutorul proceselor de conjugare a acestor substante, cu sulful de exemplu (actiunea de sulfoconjugare). Ficatul este un important depozit de vitamine A, B2, B12, D, K. El intervine in convertirea carotenilor in vitamina A, in transformarea vitaminei B1 in carboxilaza, in conjugarea vitaminei B2 pentru formarea fermentului galben respirator, in procesul de sintetizare a protrombinei cu ajutorul vitaminei K.

Ficatul formeaza hematii in perioada intrauterina a fatului, fiind in acelasi timp si loc de distrugere a hematiilor imbatranite. Ficatul are rol in reglarea echilibrului acido-bazic intervenind in transformarea acidului lactic in glucoza, formarea amoniacului din acizi aminati. Datele mai noi arata ca, la nivelul hepatic, ar fi prezent un senzor pentru oxigen – o proteina hem cu rol in reglarea secretiei de eritropoietina

Functia antitoxica:

Functii legate de metabolismul intermediar:

Sintetizarea fermentatilor necesari proceselor vitale este indeplinita intr-o foarte mare masura de ficat. Fermentatii sunt complexe macromoleculare legate de grupari active, iar sinteza lor reprezinta o activitate laborioasa a hepatocitului si necesita integritate anatomica si functionala a ficatului. Ficatul mai intervine in mentinerea echilibrului acidobazic, ca depozit al apei si posibilitatea de a echilibra perturbarile circulatorii.

Lantul transformarilor metabolice a substantelor proprii organismelor si a celor absorbite constituie metabolismul intermediar, iar ansamblul modificarilor energetice a efect al reactiilor biochimice metabolice constituie metabolismul energetic. Metabolismul intermediar si cel energetic nu sunt deci procese independente, ci reprezinta doua aspecte ale acelorasi reactii metabolice.

In ficat au loc procese de sinteza de novo a acizilor grasi, a trigliceridelor, a colesterolului, a fosfolipidelor si a liproproteinelor. Calea acetil-CoA conecteaza metabolismul lipidic cu cel glucidic. Ficatul extrage cca. 33-40% din acizii grasi din trigliceride si liproproteine, in special cele cu densitate foarte scazuta.

Sintaza trigliceridelor are loc in hepatocite, in microsomi, unde se face esterificarea progresiva a glicerolului activate, iar colesterolulo se sintetizeaza, de asemenea, in microsomii hepatocitelor, dar si in alte celule din organism, ca de exemplu din tegument, testicul, ovar, intestine, artere, tesut adipos.

Functiile ficatului in sistemul hematopoetic