Campia de Vest si Dealurile de Vest

Campia de Vest si Dealurile de Vest

Clasificarea solurilor constituie una dintre problemele cele mai complexe alepedologiei şi pedogeografiei.Având ca scop principal gruparea solurilor pe bază desimilitudine în categorii sau clase,în care sunt incluse solurile ale căror morfologie şiproprietăţi sunt foarte asemănătoare sau chiar identice,clasificarea trebuie săsatisfacă două categorii de destinare,ştiinţifice şi utilitare

Clasificarea ,bazată pe principiile zonalităţii genetico-geografice,avea caobiectiv profilul de sol,considerat ca o reflectare fidelă a interacţiunii factorilormediului geografic şi a proceselor de solificare pe care ei le generează.Prima clasificare a fost elaborată în 1969,după care în 1973 s-au făcut unelemodificări.În 1976 apare a treia variantă cu care se lucrează în opetaţiunea deprofilare agroeconomică.În 1979 apare a patra variantă sintetizată în „SistemulRomân de Clasificare a Solurilor”,iar în 2003 s-a elaborat şi publicat „SistemulRomân de Taxonomie a Solurilor”

„Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor” este structurat în trei unităţitaxonomice de nivel superior (A) :clasa,tipul şi subtipul şi patru unităţi taxonomicede nivel inferior(B) :varietatea,familia ,specia,varianta

Localizare

Limite

Câmpia de Vest este limitată de graniţe ale României: în nord, cu Ucraina, în sud, cu Serbia, iar în vest, cu Serbia şi Ungaria. În partea estică se limitează cu Dealurile de Vest şi Carpaţii Occidentali

Geneza

Câmpia de Vest s-a format la sfârşitul neozoicului – cuaternar, prin sedimentarea intensă a Mării Panonice şi retragerea acesteia treptat dinspre est spre vest. Acest lucru este dovedit de înclinare şi aspectul scurgerii râurilor ce o traversează.

Regionare

Caracteristici specifice

Formarea a impus înclinarea uşoară a câmpiei dinspre est spre vest. De altfel, dispunerea râurilor dovedesc retragerea mării: au direcţie spre Tisa, respectiv spre Dunăre, în partea sud-vestică. Înclinarea uşoară determină divagarea puternică a râurilor ce sunt extrem de meandrate şi produc înmlăştiniri.

Sedimentarea s-a făcut cu materiale fine: pietrişuri, nisipuri şi mâluri. În era glaciar-cuaternară s-au depus straturi de loess (rocă prăfoasă, gălbuie şi cu porozitate mare). Pe acestea s-au putut dezvolta soluri fertile.

Altitudinea maximă este peste 143 m în Câmpia Vingăi, cea medie de 60m.

După modul de formare câmpiile sunt: piemontane, formate în proximitatea zonelor deluroase, tabulare, cu dispunere orizontală a stratelor şi de subsidenţă, formate prin lăsarea unor segmente de câmpie.

Tipul de relief fluvial este evidenţiat prin lunci foarte largi sau depresiuni golf ce pătrund în spaţiul montan: Depresiunea Zarandului pe valea Crişului Alb.

Tipul de relief al dunelor de nisip apare bine conturat în Câmpia Carei. Acestea sunt fixate prin culturi de viţă-de-vie.

Loess-ul are tendinţe de lăsare (datorită spălării acestuia de apele de infiltraţie) creând microdepresiuni numite crovuri sau depresiuni numite găvane. Acesta este tipul de relief de tasare în loess.

Clima

Clima acestei unităţi este temperat-continentală de tranziţie. Etajul climatic predominant este cel de câmpie cu valori de temperatură cuprinse între 10 şi 11 °C şi valori de precipitaţii între 500 şi 600 mm/an.

Sectoarele de influenţă diferă pe secţiunile Câmpie de Vest: sudul cu sector submediteranean, centrul şi nordul cu sector de oceanic.

Lacuri între dunele de nisip regăsim în Câmpia Carei. Limanurile fluviatile sunt numeroase în luncile marilor râuri. Lacurile în crovuri pot avea apă dulce sau sărată. La Băile Felix întâlnim lacul termal Peţea. Au fost amenajate şi iazuri, precum sistemul Cefa.

Vegetatie

Zona de vegetaţie specifică Câmpiei de Vest este cea a stepei, compusă din ierburi xerofile şi puţin înalte. Spre est apare etajul silvostepei cu specii ale stejarului: cer, gorun, gârniţă.

Solurile

Partea superficială terestră se compune din clasa molisolurilor, extrem de fertile, cu tipurile cernoziom şi cernoziom levigat.

Condiţiile climatice, de umiditate, de rocă şi chiar cele de relief au determinat o diversitate de tipuri de soluri ce aparţin la mai multe clase. Regional, acestea se încadrează la nord de Mureş în provincia carpato – crişană, iar la sud, în cea carpato – bănăţeană, ambele făcând parte din regiunea pedogeografică central – europeană. În cea mai mare parte sunt soluri cu fertilitate ridicată.

Molisolurile (cernisoluri, ) se află dominant în vest, tipurile și subtipurile principale fiind determinate de relief, rocă şi gradul de umezeală. În câmpiile joase, pe terenurile uscate sunt cernoziomuri (câmpiile Nădlacului, Jimboliei, parţial Vingăi), iar pe cele cu umiditate mai mare, cernoziomuri gleizate (câmpiile Timişului, Crişurilor). La trecerea spre câmpiile înalte, apar petece de cernoziomuri cambice (faeoziomuri, ). Sunt soluri fertile, propice culturilor în condiţiile în care sunt drenate (se elimină excesul de apă).

Argiluvisolurile (luvisoluri,) au o răspândire mare în câmpiile înalte. În cadrul lor intră solurile brune argiloiluviale (preluvosoluri), brune luvice şi luvisolurile albice (ambele intră la luvosoluri,)

Solurile hidromorfe (hidrisoluri, 2003) au o mare răspândire, fiind legate de excesul de apă şi de nivelul freatic cu poziţie ridicată, mai ales în câmpiile joase (Someşului, Crişurilor, Timişului).

Solurile halomorfe (salsodisoluri ) sunt legate de arealele cu exces de săruri din câmpiile joase. Sunt soloneţuri , solonceacuri , (câmpiile Timişului, Crişurilor), folosite parţial pentru păşunat.

Resurse Naturale

Solurile reprezintă cea mai importantă resursă a acestei câmpii ce sunt utilizate agricol, în această câmpie fiind cultivate cereale, floarea-soarelui, cânepă, viţă-de-vie (Podgoriile de la Arad - Valea lui Mihai).

Resurse de hidrocarburi sunt exploatate din Câmpia Timişului. Apa râurile reprezintă o resursă utilizată casnic şi industrial. Apele termale acordă potenţial turistic regiunii, deja exploatate prin staţiunile Băile Felix şi Băile 1 Mai

Agricultura

Utilizarea terenurilor

Condiţiile naturale (îndeosebi relieful de câmpuri întinse, cu pante mici şi slab fragmentate, climatul cald şi mai umed, solurile fertile) asigură un potenţial extrem de mare pentru activităţile agricole

Au existat însă şi încă au importanţă o serie de factori care diminuează acest potenţial. Între aceştia, mai însemnaţi sunt: nivelul freatic ridicat în câmpiile joase, ceea ce favorizează înmlăştinirea şi degradarea solurilor, apoi sărăturarea solurilor, deflaţia nisipurilor, inundaţiile.

Pentru limitarea acţiunii acestor factori s-au realizat lucrări ameliorative pe întreg spaţiul câmpiei (canale de desecare şi de drenare a excesului de apă, îndiguirea albiilor râurilor principale)

Modul de folosinţă a terenurilor

Din suprafaţa câmpiei, peste 90% reprezintă teren agricol, din care precumpănesc terenurile arabile (75 – 90 %). Din restul fondului funciar, 4% revin pâlcurilor de pădure, 4% aşezărilor, căilor de comunicaţie, terenurilor neproductive şi 1,5% apelor

Din agricol, 10 – 25 % sunt terenuri cu alte utilizări decât arabil: pajiști, concentrate fie în câmpiile joase (păşunile de pe sărături şi de pe terenurile cu exces de umiditate) fie în cele de glacis (livezi, vii, păşuni).

Cultura plantelor are loc esenţial în producţia agricolă. În cadrul acesteia, culturile de cereale se află pe primul plan (33 % din arabil, concentrat mai ales în câmpiile mai înalte). Se cultivă:

- cereale: grâu (mai ales în sud şi nord), porumb (pe primul plan după 1989), secară, orz de toamnă, ovăz, orez (în sud), orzoaică (pentru bere).

Fig.6 Potarniche

Fauna

Fig.5 Soarecele de Camp

Stepa cuprinde numeroase rozătoare precum iepurele, hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, numeroase păsări precum dropia, ciocârlia, potârnichea, vrabia, mierla, numeroase insecte şi reptile.

Fig.7 Dropia

Hidrografie

Cu direcţie de scurgere est-vest debuşează în Tisa râurile: Someş, Mureş, Bega (canalizat în sectorul de câmpie), dar şi Crişul (format în Ungaria prin confluenţa Barcăului, Crişului Repede, Crişului Negru şi Crişului Alb). În Dunăre se scurge Timiş (cu afluentul Bârzava)

Fig.4 Hidrografia Campiei de Vest

Fig.6 Harta Solurilor Romaniei

Thank you!

Proiectul a fost realizat de

Popa Laurentiu

Oprea Giani

Grupa 203

Fig.2 Regionarea Campiei de Vest

Introducere

Fig.1 Localizare Campia Romaniei

Fig. 7 Harta Solurilor Acide din Romania

Bibliografie

http://www.revistapadurilor.ro/

https://ro.scribd.com/doc/31952374/Solurile-din-Romania

www.geomorphologyonline.com

www.mygeographic.ro

http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Campia_de_Vest.php

Fig. 8 Harta degradarilor solurilor din Romania