Universitatea Ştefan cel Mare –SuceavaFacultatea: Ştiinţe E

3 Concluzii

Politica monetară acţionează pentru maximizarea bunăstării. Acest proces implică asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea producţiei cât mai aproape de potential. Urmărind stabilitatea preţurilor, politica monetară contribuie implicit la sustenabilitatea creşterii economice

Nicio ţară nu a realizat creştere economică relativ ridicată pentru perioade lungi în condiţii de inflaţie înaltă persistentă Volatilitatea crescută a producţiei asociată cu crize financiare şi şocuri externe (ex.: majorarea preţului petrolului) are consecinţe negative de durată asupra creşterii economice.

În economiile dezvoltate, ratele dobânzilor de politică monetară au fost reduse până aproape de zero încăde la începutul crizei pentru a evita riscul deflaţiei.

În economiile emergente, şocurile de ofertă au împiedicat reducerea mai abruptă a ratei dobânzii

de politică monetară.

În România politica monetară a urmărit reducerea inflaţiei, care – în pofida unor întreruperi temporare de trend – tinde, în prezent, către un nivel compatibil cu definiţia europeană a stabilităţii preţurilor.

BNR a acţionat în sensul asigurării unui cadru macroprudenţial adecvat restabilirii echilibrelor

economice şi menţinerii stabilităţii financiare. Politica monetară a avut o conduită anticiclică atât înainte, cât şi după declanşarea crizei financiare globale.

2.4.1 Rolul BNR în menținerea stabilității financiare

Universitatea Ştefan cel Mare –Suceava

Banca Naţională a României are un rol intrinsec în menţinerea stabilităţii financiare, date fiind responsabilităţile ce rezultă din dubla sa ipostază de autoritate monetară şi prudenţială. Atribuţii subsumate obiectivelor de stabilitate financiară sunt exercitate atât prin reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor aflate sub autoritatea sa, cât şi prin formularea şi transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară şi supravegherea funcţionării în condiţii optime a sistemelor de plăţi şi decontări de importanţă sistemică.

Totodată, este necesară identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor întregului sistem financiar, în ansamblul său şi pe componentele sale, deoarece monitorizarea stabilităţii financiare este preventivă. Apariţia şi dezvoltarea unor disfuncţionalităţi, precum evaluarea incorectă a riscurilor şi ineficienţa alocării capitalului, pot afecta stabilitatea sistemului financiar şi stabilitatea economică.

Facultatea: Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Specializarea: Finanţe Bănci

Așadar ,în perioada de expansiune economică, BNR a adoptat o conduită restrictivă:

• Majorări considerabile ale ratelor rezervelor minime obligatorii

• Creşteri ale ratei dobânzii de politică monetară

• Înăsprirea normelor de creditare

În perioada de recesiune economică, BNR a acţionat în sensul stimulării cererii agregate:

• Reduceri ale ratei dobânzii de politică monetară

• Diminuări ample ale ratelor rezervelor minime obligatorii

În consecință, se poate afirma că politica monetară este orientată spre același rezultat și anume stabilitatea monetară indifferent de intrumentele folosite sau modul de interacțiune cu publicul.

Politica monetară și de credit a BNR și rolul acesteia în

Bibliografie…

• Gheorghe Manolescu, Politica monetară în perspectiva globalizării, Editura Universitară,București;

• Apetrei Anișoara, Curs Monedă;

• Mircea Mureșan,Dan Chirleșan,Angela Roman,Băncile,Politica Monetară și stabilitatea financiară,Editura Junimea,Iași,2011;

• Raport asupra stabilității financiare 2014;

• Politica monetară și creșterea economică,guvernator Mugur Isărescu;

• www.bnr.ro ;

Cooperarea dintre Banca Naţională a României şi celelalte autorităţi de reglementare şi supraveghere a diferitelor sectoare ale sistemului financiar românesc s-a intensificat treptat, pe măsură ce sistemul financiar românesc, în ansamblul său, a devenit mult mai dinamic şi complex, determinând întrepătrunderi la nivel instituţional.

Astfel a devenit necesară conlucrarea dintre autorităţile responsabile cu autorizarea, reglementarea, supravegherea şi controlul pieţelor componente ale sistemului financiar, pentru a asigura transparenţa şi integritatea sistemului financiar şi a pieţelor sale componente, respectarea cadrului legal aplicabil, precum şi lărgirea cadrului naţional de stabilitate financiară.

stabilizarea economică.

COORDONATOR : lect dr. Apetrei Anişoara

Studenta : Sofian Aurica-Trandafira

1.2.1 Dimensiuni ale comportamentului băncii centrale

1.2 Băncile centrale,obiectivele și intrumentele politicii monetare.

Capitolul 1

1.1 Evoluția politicii monetare și de credit.

a. Independența băncii centrale;

b. Responsabilitatea băncii centrale;

c. Transparența băncii centrale;

d. Credibilitatea băncii centrale

Așadar, majoritatea băncilor centrale pentru a asigurara o calitate superioară a politicii monetare urmărește spre a îndeplini elementele exemplificate mai sus astfel :

Politica monetară este condusă de către autoritatea monetară, care emite moneda națională și este sursa bazei monetare,însă,până la apariția băncilor centrale, în unele țări. Această funcțtie monetară este îndeplinită de către Trezoreria publică sau de către anumite bănci comerciale,cărora li s-au încredințat colectarea veniturilor fiscale ale guvernului .

Primele bănci centrale au fost constituite în secolul 17 (Suedia-1664, Anglia-1694),apoi în Franța-1880, Olanda-1814 pentru a sprijini activitatea fiscală și financiară a noilor state naționale care apăreau.

După primul război mondial băncile centrale se concretizează în întregime pe obiective publice,multe bănci centrale aflându-se sub control public.Obiectivele lor se modifică de la accentul pus pe menținerea convertibilității monedei spre apărarea economiei interne de socurile externe și stabilizarea PIB real și al prețurilor.

Obiectivele politicii monetare s-au schimbat o dată cu regimurile monetare.Până în 1914 ,regimul dominant a fost etalonul aur,de atunci lumea trecând gradual la regimul monedei fiduciare.În regimul etalonului de aur obiectivul cheie a fost convertibilitatea aur ,cu concentrarea limitată pe economia internă,urmând ca în perioada interbelică convertibilitatea aur să fie eclipsată prin accentuarea stabilității nivelului prețurilor interne și a producției.

În ultima perioadă s-au înregistrat evoluţii favorabile în ceea ce priveşte diversificarea pieţelor de export ale României, iar firmele autohtone de comerţ exterior continuă să aibă o situaţie financiară care le permite o rezistenţă bună la posibilele şocuri externe.

Băncile-mamă au continuat să reînnoiască doar parţial liniile de finanţare acordate filialelor din România, dar acest proces de dezintermediere, deşi în intensifi care, şi-a menţinut caracterul ordonat (Grafic 2.3.).

Expunerea băncilor mamă faţă de fi lialele lor din România s-a redus cu 28 la sută în intervalul decembrie 2012 – august 2014 (la 12,6 miliarde euro), dar a afectat marginal activitatea de creditare a companiilor şi populaţiei (care s-a redus cu 7,7 la sută, valoare ajustată pentru efectul de curs de schimb, în perioada decembrie 2012 – august 2014, în special pe canalul scăderii cererii.

Cuprins...

În prezent, politica monetară este principala cale prin care guvernele influențează macroeconomia. Pentru a implementa politica monetară autoritatea monetară folosește intrumentele monetare(ratele dobânzii pe termen scurt și baza monetară),în scopul realizării obiectivelor dorite ale inflaței scăzute și PIB-ului apropiat de potențial.

Înainte de monedă a existat sistemul barter,în care produsele erau schimbate între ele,în aceste condiții neexistând politică monetară.

Politica monetară a apărut atunci când o marfă particulară a fost considerată ca având valoare egală cu orice alt set de bunuri ,în cazul utilizării aurului și argintului punându-se problema purității acestora și de aici ,valoarea lor fiind discutabilă.

În prezent, guvernele reglează viteza de circulație a monedei prin multe mijloace, de bază fiind tipărirea de bani, o dezvoltare extinsă în tehnologia monedei înregistrându-se odată cu apariția monedei fiduciare.

1.3 Obiectivele și intrumentele politicii monetare

Banca Centrală își stabilește obiectivele politicii monetare , in perspectiva convergenței și integrării acțiunilor sale viitoare pe termen mediu ,ceea ce semnifică:

 Definirea și anunțarea strategiei promovată pentru atingerea obiectivelor ;

 Conceperea , în cadrul strategiei, a politcii de stabilizare(conjucturală);

 Stabilizarea economiei , constând în acțiuni de politică monetară ,care să permită contracararea efectelor șocurilor care afectează economia și care pot amenința realizarea obiectivelor care afectează economia și care pot amenința realizarea obiectivelor pe termen mediu ;

 ”netezirea” fluctuațiilor conjucturale;

 Armonizarea evoluției politicii monetare eterogene zonale și globale;

1 Capitolul 1 :

1.1 Evoluția politicii monetare și de credit.

1.2 Băncile centrale,obiectivele și intrumentele politicii monetare.

1.2.1 Dimensiuni ale comportamentului băncii centrale

1.3 Obiectivele și intrumentele politicii monetare

1.4 Politici monetare și de credit

1.5 Efectele și limitele politicii monetare

2 Capitolul 2: Studiu de caz- Politica monetară și de credit a BNR și rolul acesteia în stabilizarea economică.

2.1 Contextul politicii monetare a BNR

2.3 Instrumentele de politică monetară

2.4 Politica monetară și stabilitatea economică

2.4.1 Rolul BNR în menținerea stabilității financiare

3 Concluzii

2.3 Instrumentele de politică monetară

Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziţie conform reglementărilor în vigoare sunt:

 operaţiunile de piaţă monetară

 facilităţile permanente acordate instituţiilor de credit

 rezervele minime obligatorii (RMO)

Operaţiunile de piaţă monetară (operaţiuni open market) reprezintă cel mai important instrument de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la iniţiativa băncii centrale, având următoarele funcţii: ghidarea ratelor de dobândă, gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa monetară şi semnalizarea orientării politicii monetare.

Potrivit reglementărilor în vigoare, principalele categorii de operaţiuni de piaţă monetară aflate la dispoziţia BNR sunt:

• operaţiuni repo
• atragere de depozite
• emitere de certificate de depozit
• operaţiuni reverse repo
• acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare
• vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare
• swap valutar -

Realizarea obiectivului stabilității prețurilor depinde,în final , de strategia de politică monetară adoptată , care poate viza atingerea acestui obiectiv:

 Fie în mod indirect, când se apelează la obiective intermediare de politică;

 Fie în mod direct , în cazul strategiei bazate pe țintirea directă a inflației .

Pentru atingerea obiectivului fundamental ,băncile centrale își stabilesc anumite obiective intermediare,cum sunt:

În opinia autoarei Daniela Beju,politica monetară reprezintă un instrument de acțiune prin monedă și constă în ansamblul măsurilor luate de autoritatea monetară pentru a exercita o anumită influență asupra dezvoltării economice și pentru a asigura stabilitatea prețurilor și cursurilor valutare.

În ansamblul mix-ului de politici macroeconomice, politica monetară are propriul său obiectiv final (fundamental), care este , la ora actuală , pentru majoritatea băncilor centrale, asigurarea stabilității prețurilor.

Facilităţile permanente oferite de BNR (Regulamentul 1/2000 privind operaţiunile de piaţă monetară efectuate de BNR şi facilităţile permanente acordate de aceasta participanţilor eligibili) instituţiilor de credit au drept scop:

 absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt (o zi);

 semnalizarea orientării generale a politicii monetare

 stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa monetară interbancară, prin coridorul format de ratele dobânzilor aferente celor două instrumente.

Instituţiile de credit pot accesa din proprie iniţiativă cele două facilităţi permanente oferite de BNR:

 facilitatea de creditare, care permite obţinerea unui credit cu scadenţa de o zi de la banca centrală, contra colateral, la o rată de dobândă predeterminată; această rată de dobândă constituie, în mod normal, un plafon al ratei dobânzii overnight a pieţei monetare;

 facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadenţa de o zi la banca centrală, la o rată de dobândă predeterminată; rata dobânzii facilităţii de depozit reprezintă, în mod normal, pragul ratei dobânzii overnight a pieţei monetare.

Strategia de țintire a inflației a fost introdusă după parcurgerea unui proces de pregătire finalizat prin testarea cadrului de analiză și de decizie a politicii monetare specifice țintirii inflației.Problemele cu care se confruntă România în implementarea țintirii inflației sunt,în general,probleme comune țărilor în tranziție și care au adoptat țintirea inflației.

Printre cele mai importante dificultăți în aplicarea strategiei în România se evidențiază:

 Persistența excesului de cerere în economie;

 Liberalizarea unor fluxuri de capital;

 Persistența unui nivel înalt al deficitului de cont curent ;

Capitolul 2: Studiu de caz- Politica monetară și de credit a BNR și rolul acesteia în stabilizarea economică.

2.1 Contextul politicii monetare a BNR

Liberalizarea graduală a prețurilor în România a fost de natură să alimeteze continuu inflația și, în acest context,măsurile adoptate în cadrul politicii monetare a BNR la începutul tranziției au vizat construcția unui mecanism și a unor instrumente de politică monetară,încă din 1991 adoptându-se primul Statut al BNR(legea 34/1990) și Legea Bancară(legea 33/1991).

Strategia de politică monetară folosită de o bancă centrală presupune,în unele situații,utilizarea unor ținte intermediare,cum ar fi strategia de țintire a agregatelor monetare și țintirea cursului de schimb. Există însă situația țintirii directe a obiectivului final, și anume strategia de țintire a ratei inflației.În toate cazurile numitorul comun îl reprezintă utilizarea unei ancore nominale în conducerea politicii monetare.

1. Masa monetară(agregatele monetare)- potrivit orientărilor monetariste obiectivul central al autorității monetare îl constituie stabilirea nivelului de creștere a masei monetare la un nivel cât mai apropiat de nivelul creșterii economice;

2. Rata dobânzii- banca centrală poate acționa direct doar asupra ratei dobânzii de refinanțare a băncilor ; creșterea sau scăderea acesteia determină modificarea în același sens a dobânzilor practicate de bănci ,ceea ce afectează ,în final ,comportamentul clienților lor;

3. Cursul de schimb –joacă un rol important în definirea strategiei economice, întrucât influențează poziția balanței de plăți (echilibrul exten);autoritatea monetară poate influența cursul , fie direct (menținerea administrativă a acestuia la un anumit nivel),fie indirect (prin intervenții pe piața valuatră):

4. Volumul creditelor – banca centrală poate lua anumite măsuri care să influențeze creația monetară a băncilor comerciale și, astfel, volumul creditelor acordate în economie.

În funcție de modul în care intrumentele de politică monetară înfluențează variabilele monetare distingem două mari categorii de intrumente de politică monetară:

 Instrumente indirecte –acționează indirect asupra lichidității bancare, fiind compatibile cu legile pieței(manevrarea taxei de rescont , politica de open market și politica rezervelor obligatorii);

 Instrumente directe –influențează direct situația financiară a băncilor ,imputându-le o anumită conduită; acestea vizează selectivitatea (dirijarea) creditelor și plafonarea( încadrarea) creditelor;

 Limitele politicii monetare

1.4 Politici monetare și de credit

2.2 Mecanismul de transmisie a politicii monetare

Politica monetară nu este un panaceu, iar pe de altă parte,nu se dovedește nefastă și ineficace,trebuie admise anumite limite și potențialități ale acestei politici,de care autoritatea publică trebuie să țină seama în aplicarea politicii monetare.

Limitele politicii monetare sunt:

•  Limite asupra politicii monetare;
•  Limite ale intervențiilor monetare;
•  Limite ale lagurilor temporale;

Însă , cea mai dureroasă eroare a politicii monetare este ca banca centrală să intervină greșit asupra ofertei de monedă pentru a contracara o posibilă inflație,care la rândul ei poate provoca o recesiune ”tăioasă”,chiar o depresiune economică.

Politici monetare indirecte

• Politica taxei de rescont;
• Politica de open market;
• Politica rezervelor obligatorii;

Politici monetare directe

• Selectivitatea creditelor;
• 2. Plafonarea creditelor;

Figura.2

Sursa: http://www.bnr.ro/

1.5 Efectele și limitele politicii monetare

Două afirmații fundamentale despre efectele politicii monetare asupra economiei se regăsesc în teoria monetară, și anume:

 Creșterea cantității de monedă, care nu este însoțită de o creștere corespunzptoare a producției reale, poate conduce la inflație ;

 O penurie de monedă poate diminua volumul comerțului și al activității productive;

Analizele detaliate ale politicilor monetare, pe o perioadă de peste un secol, au permis abordărilor monetariste, să formuleze unele concluzii referitoare la efectele politicii monetare asupra economiei, printre care:

• Schimbările în comportamentul ofertei(stocului) de monedă au fost strâns asociate de schimbările în activitatea economică,venitul monetar și prețurilor;
• Interrelațiile dintre schimbările monetare și economice sunt, pe termen lung, sunt foarte stabile;
• Schimbările monetare au avut adesea o origine independentă, nefiind simpla reflectare a schimbărilor din activitatea economică;
• În domeniul monetar aparențele sunt înșelătoare, relațiile importante fiind adesea tocmai invers decât acelea care sar în ochi.

Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibilităţi băneşti ale instituţiilor de credit, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la Banca Naţională a României.

Funcţiile principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către BNR) şi cea de stabilizare a ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de a tempera expansiunea creditului în valută.

Rata rezervelor utilizată în prezent (16% pentru depozitele în lei și 30% pentru depozitele în valută)este ridicată comparativ cu cea practicată în țările dezvoltate, în care rolul acestui instrument de politică monetară s-a redus simțitor.

Pentru excesul de rezervă minima deținut de BNR determinat ca diferență dintre nivelul efectiv și nivelul prezăvut al RMO,BNR acordă o bonificație .Rezervele sunt remunerate cu o anumită rată a dobânzii care de obicei înregistrează cel mai redus nivel de pe piață.Remunerarea rezervelor minime obligatorii se realizează printr-o rată a dobânzii situate cel puțin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de bănci și se aplică nivelului efectiv al rezervelor .

BNR monitorizează atent evoluţiile mediului economic şi financiar internaţional şi posibilele riscuri la adresa sectorului fi nanciar, acţionând în vederea menţinerii la un nivel adecvat a indicatorilor prudenţiali de către sectorul bancar românesc.

Prin urmare, întârzierea reluării susţinute a activităţii economice în principalele ţări partenere ale României poate genera efecte negative asupra evoluţiei exporturilor autohtone, în condiţiile în care zona

euro rămâne principala piaţă de desfacere a produselor româneşti (51,1 la sută din exporturi în anul 2013).

Pornind de la cele prezentate, putem conchide că, prin adoptarea sistemului rezervelor minime obligatorii,autoritatea monetară obligă băncile comerciale să constituie la banca centrală rezerve,calculate ca procent din depozitele atrase sau uneori din creditele pe care le acordă.Cu cât rezervele sunt mai mari cu atât sunt mai constrângătoare pentru bănci și invers.

Prin creșterea ratei rezervei minime obligatorii autoritatea monetară acționează asupra lichidității bancare,deoarece băncile comerciale trebuie să mărească rezervele deținute la banca centrală.

Ca urmare,rata rezervelor minime obligatorii este un intrument eficient de politică monetară,deoarece prin restrângerea lichidității bancare și fără a modifica rata dobânzii se acționează asupra costului creditului.Mai mult prin supravgherea volumului rezervelor constituite de instituțiile de credit ,banca centrală poate lua măsuri imediat dacă aceste prevederi nu sunt respectate.

2.4 Politica monetară și stabilitatea economică

Stabilitatea financiară s-a menţinut robustă de la data Raportului anterior (septembrie 2013), pe fondul îmbunătăţirii contextului macroeconomic intern şi al temperării tensiunilor de pe pieţele financiare internaţionale. Indicatorii prudenţiali ai sectorului bancar privind solvabilitatea, lichiditatea şi gradul de acoperire cu provizioane au consemnat în continuare niveluri adecvate, aceştia menţinându-se

în limitele reglementate chiar şi în condiţiile materializării unor scenarii macroeconomice severe.

Principalele provocări la adresa sectorului bancar românesc pentru perioada următoare sunt

constituite de reluarea sustenabilă a creditării, prevenirea unor ajustări bilanţiere excesive pe fondul

procesului de dezintermediere fi nanciară transfrontalieră, precum şi ameliorarea indicatorilor de

calitate a activelor bancare prin demersurile de curăţare a bilanţurilor de credite neperformante,

cu efecte pozitive asupra efi cienţei operaţionale şi a capacităţii de intermediere a băncilor.

Eforturile de consolidare fi scală la nivel european s-au concretizat în ieşirea, în anul 2014,

din procedura de deficit excesiv a şase ţări (Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Olanda, Austria şi

Slovacia). În prezent, în procedura privind deficitul excesiv sunt 11 state membre (Grafic 2.2.).