MAREA UNIRE DIN 1918

Acolo au participat 1228 de delegaţi aleşi din toate localităţile Transilvaniei şi o sută de mii de alţi români veniţi să-şi exprime adeziunea la unire. Delegaţii au votat unirea Transilvaniei, Maramureşului, Crişanei şi Banatului cu România.

Astfel se desăvârşea Marea Unire şi lua naştere România Mare.

UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA

Congresul General al Bucovinei a votat la 15/28 noiembrie 1918, unirea Bucovinei cu România.

Aceste consilii se aflau sub ascultarea Consiliului Naţional Român Central care a încercat să convingă Guvernul Ungariei să accepte desprinderea Transilvaniei de Ungaria, dar nu a reuşit.

Pentru a demonstra întregii lumi dorinţa de unire cu România. Consiliul Naţional Român Central a convocat pentru 18 noiembrie/1 decembrie 1918 o mare adunare naţională românească la Alba Iulia.

Şi românii din Transilvania au cerut dreptul la autodeterminare naţională. În noaptea de 30-31 octombrie 1918 ei au format Consiliul Naţional Român Central care a condus lupta lor naţională. La începutul lunii noiembrie 1918 s-au format în întreaga Transilvanie consilii naţionale româneşti locale şi gărzi naţionale româneşti care au preluat conducerea localităţilor de la autorităţile maghiare.

,,Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României. ,,

UNIREA BUCOVINEI CU ROMÂNIA

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România

În toamna lui 1918, Austro-Ungaria era pe punctul de a pierde războiul. Popoarele asuprite din Austro-Ungaria, între care şi românii, începeau să revendice dreptul la autodeterminare naţională. La 27 octombrie 1918 s-a ţinut la Cernăuţi o adunare a fruntaşilor politici ai românilor care a revendicat unirea tuturor teritoriilor locuite de românii din Austro-Ungaria într-un singur stat şi au ales un Comitet Naţional Român care să-i conducă în lupta naţională.

Asupra Bucovinei ridicau pretenţii nu doar românii, ci şi ucrainenii care ar fi vrut să o includă într-o Ucraină independentă, măcar nordul Bucovinei cu capitala la Cernăuţi.

Comitetul Naţional Român a cerut ajutor Guvernului României şi la începutul lui noiembrie, trupe române le-au alungat pe cele ucrainene, eliberând întreaga Bucovina. Astfel s-a putut organiza un Congres General al Bucovinei.

O necesitate istoricã - naţiunea trebuie sã trãiascã într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternicã decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţã, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţã uriaşã ca peste toate adversitãţile sã dea viaţã aspiraţiei sale: statul naţional.

Nu o victorie militarã a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţã al naţiunii române de a-şi da armãtura teritorial-instituţionalã care este statul naţional.

Marea Unire nu a fost rezultatul participãrii României la rãzboi. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrãmarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţã o excludea pe cealaltã, astfel cã nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţã ca toate aceste provincii sã intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat

După Revoluţia Rusă din 1917, noul guvern a proclamat drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. În aest context, românii din Basarabia au încercat să lupte pentru drepturi naţionale.

În noiembrie 1917 a fost aleasă o adunare reprezentativă a Basarabiei numită Sfatul Ţării. La începutul lui decembrie Sfatul Ţării a proclamat Basarabia Republica Democratică Moldovenească autonomă în interiorul Rusiei. După semnarea armistiţiului dintre Rusia şi Puterile Centrale, sute de mii de soldaţi ruşi s-au retras de pe frontul românesc în Rusia prin Basarabia. Mulţi dintre ei s-au dedat la jafuri, distrugeri şi chiar au atacat Guvernul şi Sfatul Ţării. Atunci conducătorii Basarabiei au cerut ajutor Guvernului României. Acesta a trimis trupe româneşti care i-au alungat pe soldaţii ruşi şi au restabilit ordinea în Basarabia în ianuarie 1918.

La 24 ianuarie 1918 Sfatul Ţării a votat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. Au urmat două luni în care s-a făcut o propagandă intensă pentru unire.

Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan țâșnit cu putere din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre țelul dorit.

MAREA UNIRE DIN 1918