The Bystander Effect. John Darley and Bibb Latane's experiments.

Efectul de spectator

Primul experiment

Descrierea experimentului

John Darley si Bibb Latane au realizat acest experiment la Universitatea din New York, avand ca subiecti studenti din cadrul universitati. Participantii au fost rugati sa poarte discutii intre ei despre problemele lor personale sau academice. In timpul discutiilor, un membru al grupului care era asistentul cercetatorilor simula o criza de epilepsie.

THE

Questions it Asked

• Is the participants' concentration of responsibility contingent on the amount of people placed with the same responsibility at the same time?
• Does one's sense of significance, ability, and individualism decrease as the group one is placed in increases.
• What does this say about human behavior from an altruistic perspective?
• How does this experiment highlight human apathy?

Made by:

- Belen Hernández.

- Alba Aragón.

- Pedro Rodríguez.

- Alejandro Manzano.

- Moises Mediavilla.

Experimentul

Mai multe informatii

-Realizat in anul: 1968

-Unde ? :Universitatea din New York

-Obiectivul cercetarii: Evidentierea faptului ca un numar mare de "spectatori" la un eveniment neplacut duce la o diminuare a responsabilitatii.

-Variabila dependenta: Comportamentul de intrajutorare

-Variabila independenta: Numarul de persoane care asista la eveniment

Experimentul camerei cu fum

http://www.youtube.com/watch?v=KE5YwN4NW5o#t=65

Exemplu

The experiment nowadays.

John M. Darley, a fost primul psiholog care a demonstrat existenta "efectului de spectator".Intr-o serie de studii clasice realizate in anul 1968, John Darley impreuna cu Bibb Latene au descoperit ca perioada de timp in care unul dintre subiectii lor preia initiativa si cauta sa ajute pe cineva care este in pericol, variaza in functie de numarul celorlalti observatori din camera.

John M. Darley si Bibb Latane

In psihologia sociala "efectul de spectator" sau "efectul trecatorului" defineste un fenomen controversat, conform caruia oamenii isi inhiba comportamentul de ajutare, in caz de urgenta, atunci cand la eveniment sunt martore mai multe persoane. Cu alte cuvinte cu cat numarul de martori e mai mare, cu atat e mai putin probabil sa intervina cineva.

Concluzie:

• Potrivit celor 2 psihologi, sansele ca o victima sa fie salvata scad in functie de numarul martorilor; cu alte cuvinte cu cat numarul martorilor este mai mare, cu atat sansele sunt mai mici ca unul dintre acestia sa actioneze intru ajutorarea victimei. De ce? Atunci, cand este prezent un singur martor intreaga responsabilitate cade pe umerii acestuia, dar cand sunt mai multi, responsabilitatea este dispersata si nimeni nu se mai simte responsabil.

- In prima etapa, cand erau prezente numai doua persoane in incapere, subiectii experimentului intotdeauna au parasit incaperea in incercarea de a cauta ajutor si de a salva "victima".

- In etapa a doua, cand au fost prezente mai multe persoane, numai 62% dintre subiectii experimentului au sarit in ajutorul "victimei", restul probabil se simteau mai putin responsabil si asteptau sa intervina ceilalti.

Fazele experimentului

Pe 13 martie, 1964, o tanara pe nume Kitty Genovese a fost ucisa cu cruzime in apropierea casei sale din Kew Gardens - Queens, New York. Potrivit rapoartelor ulterioare, crima s-a desfasurat pe o durata de aproximativ o ora, si 38 de persoane au fost martore la tragicul eveniment. Si totusi, niciuna din cele 38 persoane nu a facut nimic, nu a sunat la politie, la ambulanta, pentru a salva victima.

Acest tip de comportament i-a intrigat pe psihologii John Darley si Bibb Latane, care au decis a realizeze o serie de experimente in laborator pentru a observa comportamtul uman in imprejurari asemanatoarea cazului prezentat mai sus.

http://tufisio.net/efecto-espectador.html

Bibliography

Wikipedia.org

http://motivacion.about.com/od/psicologia_social/ss/Ayudar-A-Los-Demas-O-Pasar-De-Largo.htm

END