Introducing 

Prezi AI.

Your new presentation assistant.

Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.

Loading…
Transcript

Realizat

de:

Pătru Diana-Georgiana

Ţuicu Carla Narcisa

Zaharia Trahanache

Tipologia personajului este sugerat şi prin numele pe care îl poartă. Prenumele de Zaharia provine de la cuvântul ''zahariseală'' şi sugerează senilitatea, ramolirea personajului, încetineala în gândire. Numele de Trahanache provine de la cuvântul ''trahană'' care înseamnă aluat moale şi ilustrează uşurinţa cu care poate fi influenţat personajul.

Zaharia Trahanache

Caracterizarea directă se realizează în primul rând prin replici şi particularităţi ale limbajului. Se lasă manevrat de şefii de la centru ştiind că '' de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru'' şi acceptă că trebuie votat Agamemnon Dandanache. Este influenţat şi de Zoe, care pentru a-şi salva onoare de femeie, îl convinge să fie votat Caţavencu, atât timp cât scrisoarea este la acesta.

Cacofonia ''...pe care va să zică că nu le are'', pronunţia greşită (''prinţipuri'', ''soţietate'', ''docomentul''), dovedesc prostia, incultura personajului, dar sunt extraordinare instrumente de critică şi satiră în mâinile autorului, care astfel demască lipsa de cultură a omului politic.

Este stâlpul puterii locale, iar funcţia politică înseamnă pentru el a fi onorabil, de aceea îl apără pe Tipătescu în faţa lui Farfuridi şi Brânzovenescu, care bănuiesc trădare.

Ambiţia politică îl face să fie prieten cu Tipătescu de la care primeşte favoruri politice, însă mereu spune ”eu n-am prefect, eu am prietin”.

Zaharia Trahanache

Deşi ştie tot despre scrisoarea de amor, “nu crede nimic”, aşa cum formulează Tipătescu, pentru că el încearcă să-şi salveze cu aşa-zisă diplomaţie onoarea de familist. În ipostaza soţului înşelat, joacă rolul naivului, ceea ce este ilustrat în scena când îi povesteşte lui Tipătescu depre întâlnirea cu Caţavencu.

Ştie pe de rost conţinutul scrisorii şi, cu viclenie şi satisfacţie urmăreşte reacţia prefectului, dar îl salvează spunând că nu crede în adevărul scrisorii.

“Venerabilul” Zaharia Trahanache este stâlpul puterii locale şi prieten al prefectului Tipătescu. Ca om politic îndeplineşte funcţii importante în judeţ, fiind preşedintele mai multor comitete şi comiţii.

Se bucură de prestigiu şi autoritate în întregul judeţ, chiar şi opoziţia îi recunoaşte meritele. Adaptat societăţii în care trăieşte, el practică corupţia, falsificând listele cu alegători, deşi constată că ”nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul”.

În comediile sale, I.L. Caragiale rămâne fidel propriei concepţii, conform căreia cuvântul este cea mai sinceră exprimare a gândirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia şi fariseismul: ''Niciodată gândirea n-are alt vrăjmaş mai cumplit decât vorba, când aceasta nu-i vorbă supusă şi credincioasă, nimic nu arde pe ticăloşi mai mult ca râsul''.

Zaharia Trahanache

O figură remarcabilă a operei lui Caragiale este Zaharia Trahanache, un personaj comic, reprezentând tipul încornoratului simpatic, atât pe plan familial, cât şi pe plan politic.

Este soţul Zoei, care îl înşeală cu prefectul Tipătescu, presupus a fi cel mai bun prieten al său.

O scrisoare pierdută

Deşi este bătrân, senil şi plat în gândire, nu este atât de naiv precum pare, pentru că la şantajul lui Caţavencu pregăteşte un contraşantaj, găsind poliţa falsificată de acesta şi demonstrează că scrisoarea de amor este un fals.

Este calculat şi abil, acţionând în situaţii tensionate ceea ce este sugerat prin ticul său verbal ''aveţi puţintică răbdare''. Amabilitatea lui este mimată, deoarece se adresează lui Caţavencu prin apelativul "stimabile", dar când vorbeşte despre el, îl numeşte "mişel".

Caracterizarea indirectă realizată de alte personaje exprimă abilitatea şi enigma personajului: ''e tare...e tare de tot...solid bărbat! Nu-i dăm de rost secretului''. Este respectat chiar de adversarul politic, Caţavencu numindu-l ''venerabilul''.

Prin autocaracterizare, se realizează disimularea şi convingerea că diplomaţia înseamnă viclenie: ''Apoi dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri [...] . N-am umblat în viaţa mea cu diplomaţie''.

Eroii lui Caragiale trăiesc o lume derizorie, investesc enorm în lucruri mărunte cărora le oferă dimensiunile unui destin.

Fără ierarhii valorice, fără principii morale, fără capacitatea de a discerne între bine şi rău, între esenţă şi aparenţă, între adevăr şi minciună, ei se situează dincolo de moralitate şi imoralitate, sunt pur şi simplu amorali.

“O scrisoare pierdută” este o comedie realistă de moravuri politice ilustrând dorinţa de parvenire a burgheziei, în timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputaţi.

Textul satirizează vicii ale societăţii contemporane autorului, fiind inspirat din farsa electorală a anului 1883, şi ridiculizând viaţa publică şi de familie a marii burghezii.

Caracterizarea lui Zaharia Trahanache

Learn more about creating dynamic, engaging presentations with Prezi