ION CREANGĂ ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ

Model de analiză literar-stilistică

Câteva consideraţii referitoare la stilistica editării din povestea lui Ion Creangă, Soacra cu trei nurori

ION CREANGĂ ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ

Doctorand: Cipriana-Elena MACAVEIU (căs. PEICA)

 De ce încă Ion Creangă?

Pentru că:

1. este considerat a fi cel mai de seamă povestitor român;

2. scrierile sale au caracter exemplar;

3. farmecul deosebit al lui Ion Creangă, atât în viaţă, cât şi în operă constă în gluma cu care povesteşte tot ce cunoaşte din lumea înconjurătoare;

4. este povestitorul care face din ficţiunea basmului o contrafacere a realităţii cu intenţia de a proiecta personajele reale în întâmplări originare, pentru a le coborî din nou în realitate, observându-le în condiţia lor umană, cu zâmbetul ,,minţii”, în paralel cu înţelegerea ,,inimii”;

5. indiferent de modul în care este receptat critic, se poate identifica un numitor comun vizavi de talentul lui Creangă şi de rolul marcant pe care opera acestuia îl deţine în istoria literaturii române.

 De ce astăzi Ion Creangă?

În cadrul acestei lucrări am ales să acordăm atenţie modului în care opera lui Ion Creangă este abordată în manualele şi în programele şcolare de liceu din România, deoarece considerăm că ecoul pe care îl vor avea atât autorul, cât şi opera sa în sufletul şi conştiinţa elevului depinde, pe de o parte de abordarea din manualele şcolare, iar pe de altă parte, de talentul şi tactul pedagogic de care dă dovadă dascălul care mijloceşte întâlnirea învăţăcelului cu acestea.

ION CREANGĂ ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ

Ion Creangă în programa şcolară

Ion Creangă este un scriitor canonic obligatoriu de studiat în anii de liceu, iar între conţinuturile de bacalaureat poate fi introdus, pentru proba scrisă la secţiunea dedicată basmului cult, studiul putându-se realiza, în principiu, pe textul Povestea lui Harap-Alb sau Dănilă Prepeleac (autorii de manuale şi profesorii au libertatea alegerii textului pe care îl consideră reprezentativ pentru fiecare autor selectat).

1. Scurt istoric

Ion Creangă în manualele şcolare, nivel liceal

În concluzie, analizând modul în care este abordată opera lui Ion Creangă de către autorii manualelor şcolare, nivel liceal, am ajuns la concluzia că, în cadrul manualelor supuse analizei exerciţiile propuse de către autori vizează competenţe specifice prevăzute de programa şcolară în vigoare, motiv pentru care putem concluziona că manualele analizate au fost elaborate în conformitate cu programele în vigoare şi corespund criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească manualele şcolare pentru a-şi atinge scopul instructiv-educativ.

Manuale analizate:

1. Crişan, Papadima, Pârvulescu, Sâmihăian, Zafiu 2006 - Alexandru Crişan, Liviu Papadima, Ioana Pârvulescu, Florentina Sâmihăian, Rodica Zafiu, Limba şi literatura română, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Humanitas Educaţional.

2. Crişan, Papadima, Pârvulescu, Sâmihăian, Zafiu 2006 - Alexandru Crişan, Liviu Papadima, Ioana Pârvulescu, Florentina Sâmihăian, Rodica Zafiu, Limba şi literatura română, Manual pentru clasa a X-a, Editura Humanitas Educaţional.

3. Iancu, Bălu, Lăzărescu 2008 - Marin Iancu, Ion Bălu, Rodica Lăzărescu, Limba şi literatura română, Manual pentru clasa a X-a, Editura Corint.

4. Manolescu (coordonator) 2006 - Nicolae Manolescu (coordonator), George Ardeleanu, Matei Cerkez, Dumitriţa Stoica, Ioana Triculescu, Limba şi literatura română, Manual pentru clasa a XI-a, Editura Sigma

În aceste condiţii, în activitatea de la clasă, profesorul are posibilitatea de a-şi alege manualul pe care îl consideră cel mai bine elaborat, dar majoritatea profesorilor nu se limitează la manual, ci îşi elaborează singuri conţinuturile şi parcursul didactic, completând în acest mod informaţiile din manuale.

1963:

- reprezintă perioadă de redescoperire a operei lui Creangă, aceasta începând să fie iarăşi citită, adusă în manualele şcolare şi predată în universităţi;

- lucrare decisivă: studiul dedicat de Zoe Dumitrescu-Buşulenga lui Ion Creangă, primul studiu monografic despre Creangă apărut după 1945 (Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ion Creangă, Editura pentru literatură, Bucureşti,1963).

2000:

- în versiunea definitivă din 2000, Zoe Dumitrescu-Buşulenga precizează două nume care îşi merită locul între cercetările de referinţă, şi anume:

a) Mircea Vulcănescu şi eseul său Ion Creangă văzut de generaţia actuală, unde autorul Amintirilor este considerat exponentul cel mai reprezentativ al specificului naţional în literatura noastră;

b) Vasile Lovinescu, autorul cărţii Creangă şi Creanga de aur.