Stilul brâncovenesc si stilul muntenesc

Denumirea de Stil brâncovenesc sau de artă brâncovenească desemnează, în istoriografia română de artă, arhitectura şi artele plastice în Ţara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu Renaşterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raţionaliste, dar exuberanţa lui decorativă permite şi folosirea termenului de Baroc brâncovenesc.Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foişoarelor (terase deschise, situate la înălţime) sau loggiilor (galerii exterioare încorporate unor clădiri), care variază în mod pitoresc aspectul faţadelor. Ornamentele bogate ale ancadramentelor, coloanelor şi a balustradelor trădează prin motivele vegetale influenţa barocă. Proporţiile devin mai zvelte şi mai armonioase, iar pridvorul deschis ajunge un element reprezentativ al clădirilor.

Caracteristici

Stilul muntenesc

Stilul muntenesc

• Bisericile au plan treflat, dimensiuni mici, proportii armonioase, cate o turla deasupra naosului si pronaosului
• Decor exterior simplu
• Reprezentative: Manastirea Arnota, Cozia

Stilul brancovenesc

• Planul bisercilor este treflat,cu armonia si eleganta proportiilor
• Ornamentatia coloanelor din pridvor
• Portal sculptat la usi si ferestre
• Turn clopotnita peste pronaos
• Pridvor deschis sprijinit pe coloane
• Monumente reprezentative: Hurezi, Biserica Sf.Gheorghe cel Nou din Bucuresti

Secolul XVI constituie faza de formatie a unei scoli locale in arhitectura bisericeasca din Tara Romaneasca si astfel se dezvolta asa numitul stil vechi romanesc sau muntenesc. Se formeaza o scoala de mesteri constructori, sculptori si decoratori bastinasi, care nu mai copiaza modele straine, ci recurg la imitarea vechilor constructii din tara, transformand elementele straine intr-un spirit nou, adaptat la gusturile, posibilitatile si conditiile locale. Se inalta astfel numeroase biserici mici, mai ales la tara, si, in majoritate, ctitorii boieresti. Ca element nou apare acum, deocamdata sporadic, la fatada de apus, pridvorul pe arcade deschise. Ctitorii care sunt precursoare ale stilului muntenesc sunt: manastirile Tismana din jud. Gorj si Vodita de pe malul Dunarii (inainte de 1374) construite de calugarul Nicodim; Biserica Cotmeana, din jud. Arges, (1387-1389), unicat in arhitectura romaneasca, prezentand formele unei biserici sala acoperite cu un semicilindru, cu absida poligonala decrosata.In Tara Romaneasca avem doua importante monumente conservate din secolul al XIV-lea: unul pur bizantin, biserica in cruce greaca inscrisa Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Arges si biserica manastirii Cozia. Aceasta din urma, in secolele care au urmat, a devenit punctul de cristalizare a ceea ce numim stilul muntenesc, desi el poate fi intalnit si in Oltenia, ba chiar la ctitorii ale domnilor munteni in Transilvania. Manastirea Cozia, jud. Valcea (1386-1388) a lui Mircea cel Batran, situata in defileul Oltului, este de o importanta primordiala pentru intelegerea arhitecturii bisericesti din Tara Romaneasca, fiind prima biserica de plan triconc pastrata pana in prezent.

Stilul brâncovenesc

Denumirea de Stil brâncovenesc sau de artă brâncovenească caracterizează in istoriografia română de artă arhitectura și artele plastice în Țara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor sau loggiilor, care variază în mod pitoresc aspectul fațadelor. Sistemul tradițional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat, dar ornamentica bogată a ancadramentelor, a coloanelor și a balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influența barocă.

Proporțiile devin mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decorația din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental.

Exemple de biserici:

• Biserica Stavropoleos
• Exteriorul lăcașelor de cult corespunde prin decorul bogat iconostaselor din interior, împodobite dens cu reliefuri.
• Catedrala Patriarhiei în București (1655-1685) reprezintă faza premergătoare stilului brâncovenesc din timpul domniei lui Șerban Cantacuzino.
• Biserica fostei mănăstiri Adormirea Maicii Domnului (1691-1697) în Râmnicu Sărat
• Biserica Adormirea Maicii Domnului în Bordești, jud. Vrancea (1698-1699)
• Biserica Sf. Gheorghe Nou (1698-1707) în București
• Biserica Fundenii Doamnei (1699) în București
• Biserica fostei mănăstiri în Baia de Aramă (1699)

Exemple de biserici

• Biserica veche "Adormirea Maicii Domnului" a Mănăstirii Sinaia
• Mănăstirile Horezu și Văcărești, tipice pentru ansamblurile brâncovenești, sunt orientate pe axa est-vest.
• Mănăstirea Cotroceni (1679), București, demolată în 1985.
• Mănăstirea Sinaia (1690-1695)
• Mănăstirea Horezu (1690-1702), unul din cele mai ambițioase proiecte ale epocii brâncovenești. Prin dimensiunile impozante și mai ales prin concepția unitară acest proiect este revoluționar pentru artele vechi românești. Întregul complex este subordonat principiilor de simetrie tipice renașterii italiene, denotate atât de organizarea volumelor arhitectonice pe axa principală est-vest cât și de proporțiile echilibrate până în detaliu ale arhitecturii. Chiar în centrul incintei se înalță silueta zveltă a bisericii, care se bazează planimetric și spațial pe modelul dat de Biserica episcopală a Curții de Argeș. Meșterii care au contribuit la decorul bisericii sunt imortalizați într-un tablou votiv din pridvorul lăcașului de cult, ei ies din anonimatul medieval.
• Mănăstirea Berca (1694)
• Mănăstirea Mamu (1696)
• Mănăstirea Govora (1701-1702)
• Mănăstirea Surpatele (1706)
• Mănăstirea Antim (1713-1715), București
• Mănăstirea Văcărești (1716-1722), București, demolată între 1984 și 1986.
• Biserca Vădeni (1700) în Târgu Jiu
• Biserica Colțea (1702) în București
• Biserica Mănăstirii Antim (1713-1715) în București
• Biserica Stavropoleos (1724-1730) în București

Stilul brâncovenesc si stilul muntenesc

Randul de la geam spin-off 12Dinamita