Analizatorul auditiv, structura și funcțiile

Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv extern cu rol in captarea si dirijarea undelor sonore.      Pavilionul urechii are forma de palnie cu indoituri,care-i maresc suprafata.Este alcatuit din tesut cartilaginos si este acoperit cu piele.

Conductul auditiv extern continua pavilionul pana la membrana timpanica. Pielea care captuseste acest conduct are peri si glande care secreta cerumenul (ceara). Aceasta ceara are rolul de a apara timpanul de patrunderea corpurilor straine.

Urechea externă

Urechea internă

Urechea internă este formată dintr-un sistem de cavitati sapate in osul tamplei,alcatuind labirintul osos. In interiorul lui se afla labirintul membranos.   Labirintul membranos este alcatuit din doua camarute (utricula si sacula) si 3 canale semicirculare si melcul membranos.

Urechea medie

Urechea medie are o cavitate care are pe peretele intern doua orificii:fereastra ovala si fereastra rotunda,acoperite de membrane.Timpanul este o membrana elastica,subtire,rezistenta,bombata spre interior si asezata oblic. Intre membrana timpanica si ferastra ovala se gasesc 3 oscioare:ciocanul,nicovala si scarita.

Organul de simț care capteaza, receptează si transmite creierului semnalele sonore se numeste urechea.Urechea se imparte în: urechea externă, urechea medie și urechea internă.

Rolul urechii

Funcţia auditivă

Sunetul ia naştere prin vibraţia unui obiect, iar această vibraţie care se transmite prin aer, în toate direcţiile, ajunge la ureche, sub formă de unde sonore. Sunetul se mai poate transmite prin intermediul lichidelor şi al corpurilor solide. Să urmărim figura. Bătaia din palme produce unde sonore. Acestea sunt captate de cutele pavilionului urechii şi îndreptate, prin canalul auditiv, la timpan.

Funcţia de echilibru

Celulele de echilibru recepţionează excitaţia referitoare la mişcările capului şi corpului. Cilii lor sunt atinşi de cristalele de carbonat de calciu care se găsesc în jurul acestor celule şi care se mişcă la fiecare modificare a poziţiei capului.

Această excitaţie este transmisă neuronilor alăturaţi, ale căror prelungiri lungi formează nervul vestibular (de echilibru), care conduce influxul nervos la baza creierului, unde se formează senzaţia de echilibru.

Datorită acesteia, corpul nostru îşi menţine poziţia în orice mişcare.

Urechea este organul auzului şi al echilibrului, adăpostit în cea mai mare parte în osul temporal al cutiei craniene.

Ea este alcătuită din trei părţi: urechea externă, cea mijlocie (medie) şi cea internă.

Analizatorul auditiv, structura și funcțiile

Prin vibraţiile acestuia, oscioarele din urechea mijlocie se pun în mişcare şi transmit excitaţia spre fereastra ovală. Membrana acesteia vibrează la rândul ei şi transmite excitaţia auditivă perilimfei.

Vibraţiile perilimfei se transmit endolimfei, ajungând astfel la celulele auditive din melc. Acestea recepţionează excitaţia şi o transmit unor neuroni ale căror prelungiri lungi formează nervul auditiv.

Excitaţia auditivă se transformă în influx nervos pe care nervul auditiv îl conduce la creier, unde se formează senzaţia de auz.

Procesul de transmitere

Tratamentele bolilor „SURDITATEA” și „OTOSCLEROZA”

Boli ale analizatorului auditiv