Articulaţiile

Deformările -pot apărea la nivelul oricărui component al sistemului osos; cele mai întâlnite sunt cele de la nivelul coloanei vertebrale: cifoza, lordoza și scolioza.Cifoza reprezintă o exagerare a curburii coloanei toracale; lordoza reprezintă o exagerare a convexității coloanei lombare, iar scolioza o curbare laterală, anormală a coloanei vertebrale, putând apărea la orice nivel al acesteia.

Artrodiile

-sunt articulaţii sinoviale, cu o mare mobilitate

Diartrozele

Sunt articulații care posedă un grad variabil de mobilitate și se împart în amfiartroze (articulații semimobile) și artrodii (articulații mobile).

La nivelul unei articulații mobile, mișcãrile depind de forma suprafețelor articulare. Ele se pot realiza în jurul unui ax, a douã axe sau a trei axe. Artrodiile prezintã mai multe elemente structurale: - suprafețe articulare; - capsula articularã; - membrana sinovialã; - cavitatea articulară; - ligamente articulare

Articulația gleznei

Articulaţiile

Sinartrozele

Sunt articulții fixe, imobile; nu posedã cavitatea articularã. În acest tip de articulații se executã mișcãri foarte reduse. Dupã tipul țesutului care se interpune între cele douã oase care se articuleazã, distingem sindesmoze — se interpune țesut fibros (suturile craniene), sincondroze — se interpune țesut cartilaginos (simfizele) și sinostoze — se interpune țesut osos (sindesmoze și sincondroze osificate cu vârsta).

Articulaţiile sunt organe de legãturã între oase, fiind sediul mişcãrilor. Dupã gradul de mobilitate, arti-culaţiile se împart în sinartroze şi diartroze.

Pivotal

articulatia dintre

atlas si occipit

Articulația umărului

Scolioza o curbare laterală, anormală a coloanei vertebrale, putând apărea la orice nivel al acesteia.

Articulaţia cotului

Cifoza reprezintă o exagerare a curburii coloanei toracale

humero-cubitala

humero-radiala

radio-ulnară proximală

glenohumerala

scapulohumerala

claviculohumerala

Articulaţia

şoldului

coxofemurală

Lordoza reprezintă o exagerare a convexității coloanei lombare

Fracturile

Înteruperea continuității anatomice a unui os. De regulă survin în urma unor traumatisme dar există și situații particulare, în cadrul unor boli, când pot fi și spontane (osul este fragil sau fragilizat în cadrul unei suferințe sistemice).

Articulaţia genunchiului

Entorsele : Se constituie prin alungirea ligamentelor componente ale unei articulații, precum și a ligamentelor de vecinatate. Pot avea diverse grade de gravitate, tratamentul făcându-se diferențiat. Se asociază frecvent cu sinovite.

Luxațiile semnifiă dislocarea elementelor componente ale unei articulații, în special a suprafețelor articulare. Cele mai vulnerabile articulații sunt cele ale genunchiului și umărului.

• reumatism localizat (bursita)

*Bolile reumatismale Termenul de artrită este general pentru un număr de peste 50 de afecțiuni articulare diferite, toate având ca simptom edemul, inflamația și durerea. Cauzele celor mai multe artrite rămân necunoscute, dar multe dintre ele survin unor traumatisme sau procese infecțioase

• reumatism regional (tulburarile articulatiei temporo-mandibulare)

• reumatism generalizat (fibromialgia)

• reumatism psihogen (durerile musculare si articulare care sunt in contradictie cu starea fiziologica reala a unei persoane, determinate de tulburari psihice sau psihopatii).