Procesul demografic în republica Moldova

Sinteza evoluţiei populaţiei şi factorii determinaţi al procesului de îmbătrînire demografică a populaţiei în Republica Moldova.

Tranziţia economică a influenţat în mare măsură evoluţia demografică prin schimbarea semnificativă a caracteristicilor fenomenului demografic, produs de scăderea fertilităţii şi ratele înalte ale mortalităţii, de asemenea este agravată și de efectele emigraţiei de amploare, şi mai recent, de criza economică globală.

Îmbătrînirea populaţiei a devenit un subiect important în agenda dezbaterilor factorilor de decizie din toate ţările, Republica Moldova nu prezintă o excepţie de la aceasta, confruntîndu-se cu un fenomen îngrijorător de îmbătrînire a populaţiei.

Numărul populației înregistrate la Recensămîntul din 2004 constituia 3383.3 mii, astfel RM deținea locul 32 în Europa și locul 104 între statele lumii după numarul populației.

Conform datelor statistice oficiale, la 1 ianuarie 1998 numărul populației stabile constituia 3655.6 mii locuitori, iar la 1 ianuarie 2009 - 3567.5 locuitori diferența fiind de 88 .1 mii.

Dinamica numărului populaţiei

în vârstă de pensionare (mii)

Speranța de viață la naștere în RM și unele

țţări europene

Gradul de îmbătrânire demografică în

profil teritorial, anul 2011, în %

În aceeași perioadă, numărul populației urbane s-a redus cu 46.8 mii, iar al populației rurale - cu 41. mii.

Natalitatea

şi fertilitatea

Mişcarea naturală (natalitatea, fertilitatea, sporul natural, mortalitatea) este componenta principală a evoluţiei numărului şi structurii demografice a populaţiei unei ţări. În cadrul acestor fenomene, na-talitatea ocupă locul decisiv. Acest indicator, spre deosebire de alte fenomene demografice, poate avea variaţii destul de mari, aflându-se în corelaţie cu mai mulţi factori.

Scăderea ratei natalităţii s-a declanşat şi s-a amplificat pe fundalul profundelor schimbări de ordin politic, economic şi social, care au avut loc în ţara noastră după 1990. Criza socioeconomică în perioada anilor 1990-1999 a condus la scăderea nivelului de trai, creşterea şomajului, intensificarea procesului de migraţie, la incertitudine şi instabilitate socială, ceea ce a contribuit esenţial la declinul natalităţii.

Numărul total de copii născuţi în 1997 în Republica Moldova (fară raioanele din stânga Nistrului şi municipiul Bender) a fost de 45,6 mii, micşorându-se către anul 2002 până la 35,7 mii. Aceste valori, cu unele tendinţe de creştere lentă, se menţin până în anul 2008 (circa 39 mii nou-născuţi vii).

O tendinţă bine conturată este reducerea continuă a ratei fertilităţii totale a populaţiei. în multe ţări din Europa acest indice se află sub valoarea care ar asigura simpla înlocuire în timp a generaţiilor. Dacă în anii 1970-1980 rata fertilităţii populaţiei în multe state ale lumii constituia 6,0 copii/femeie, în prezent aceasta a scăzut la 2,7 copii/femeie. în Republica Moldova acest indice în a doua jumătate a secolului XX şi începutul secolului XXI a suferit schimbări semnificative. Dacă în anii 1950-1960 rata totală a fertilităţii era de 3,5-4,0 copii/femeie, actual constituie doar 1,2-1,3 copii/femeie. Se poate con¬stata că evoluţia demografică a Republicii Moldova în ultimii 17 ani s-a produs sub nivelul necesar de înlocuire a generaţiilor. începând cu anul 1998 şi până în prezent, în ţară se înregistrează valori negative ale sporului natural al populaţiei, care în 2008 a constituit minus 0,9%.

Pe parcursul perioadei postbelice, rata natalităţii populaţiei în Republica Moldova se caracterizează printr-o dinamică destul de variată, evidenţiindu-se următoarele etape:

• Etapa I (1950-1965), când rata brută a natalităţii se caracterizează prin scăderi esenţiale, de la 38,9%o la 20%o (aproape de 2 ori);
• Etapa II (1965-1990), în care se constată o stabilitate a acestui indicator în limitele de 20%o şi 17,7%o;
• Etapa III (1990-2008), când se atestă o scădere bruscă a ratei natalităţii, de la 17,7%o la 10,9%o (aproape de 2 ori).

Cel mai bătrân efectiv al populaţiei după vârstă s-a creat în zona de nord a ţării, media estimată fiind de 18,3%. Cele mai afectate sunt raioanele Donduşeni, cu o pondere a populaţiei vârstnice de 24,3%, Drochia – 21,6%, Briceni – 21,4%, Edineţ – 21,1%, Râşcani – 20,4% şi Ocniţa – 19,8%.

Doar în 3 unităţi administrativ-teritoriale (Ialoveni, Chişinău, Călăraşi) din Republica Moldova, ponderea populaţiei în vârstă de 60 de ani şi peste este mai mică de 12%.

Populaţia

Republicii Moldova

în deceniile viitoare (2010-2050)

Formarea familiei.

Nupţialitatea şi divorţialitatea.

În Republica Moldova, ca şi în alte state occidentale, indicatorii nupţialităţii scad şi creşte lent vîrsta la prima căsătorie. Modelul familiei patriarhale, caracteristic Republicii Moldova, cunoaşte schimbări esenţiale. Sînt în creştere modelele alternative, cum ar fi coabitatul şi numărul copiilor născuţi în afara căsătoriei sau în familii incomplete, şi acum recent se observă pronunţarea a relaţiilor netradiţionale.

Dacă la Recensămîntul Populaţiei din 1989 ponderea persoanelor căsătorite a constituit 68.5% iar în următorii 15 anii (Recensămîntul populaţiei din 2004) numărul acestora s+a micşorat cu 10%. Totodată, ponderea celibatarilor a crescut de la 17% la 25.9%. S-a înregistrat o creştere lentă a numărului persoanelor divorţate cu 4.4% şi, respectiv, 5.3%, iar rata divorţării a crescut de la 2.8% la 3.9 %.

În cmparaţie cu anul 1989, numărul de persoane căsătorite la vîrsta de 20-24 de ani s-a micşorat în anul 2004 la bărbaţi cu 55%, iar la femei - cu 40%. În grupa de vîrstă de 25-29 ani rata specifică de nupţialitate s-a redus la bărbaţi cu 32%, îar la femei - cu 18 %. Acest fapt semnifică reducerea numărului căsătoriilor încheiate şi modificarea comportamentului nupţial al populaţiei, ceia ce duce la schimbări importante în structura populaţiei sub aspectul stării civile.

Recomandări

Piațţa forței de muncă:

creșterea ratei de ocupare

majorarea productivității muncii

adaptarea piețţei muncii la îmbătrânirea populației: preîntâmpinarea pensionării precoce, eliminarea discriminării pe piațţa muncii a persoanelor vârstnice, creșterea competitivității profesionale a persoanelor vârstnice, precum și crearea condițţiilor favorabile pentru muncă decentă (iluminare, grafic de lucru etc.)

Recomandări

Consecinţele economice şi sociale ale îmbătrînirii populaţiei în

Republica Moldova – constatări şi posibile soluţii

În activităţile strategice ce ţin de îmbătrânirea populației trebuie luat în considerare caracterul intersectorial al problemelor existente și celor care pot să apară. Identificarea soluțiilor în acest domeniu înseamnă că trebuie întreprinse reforme consecutive pe piaţța muncii, în sistemul de pensii, de educațţie, de sănătate, precum și o dirijare mai bună a proceselor migraţționale. Activitatea sau lipsa activităţii în una din domeniile enumerate va avea un efect de bumerang asupra altor sfere (reforma sistemului de pensionare nu va fi eficientă fără dinamica pozitivă în sănătatea populațţiei, dezvoltarea pieţței muncii etc).

Educațţie

Investirea în educațţie și instruire pe întreaga durată a viețţii

Încurajarea angajatorilor să ofere instruire/recalificare personalului propriu şi altor persoane

promovarea relaţiilor reciproc avantajoase între instituţiile de învăţământ şi angajatori, dezvoltarea sectorului privat în domeniul învățţământului (cursuri de pregătire profesională, recalificare).

formarea potenţialului naţional pentru rezolvarea problemelor provocate de îmbătrânirea populaţiei (pregătirea cadrelor medicale şi sociale).

Provocări majore ale îmbătrînirii populaţiei

Garanţia venitului

Piaţța forței de muncă

Educație

Sistemul de sănătate

Relațiile familiale

Recomandări

Protecțţia socială a persoanelor vârstnice.

Modernizarea sistemului de pensionare și introducerea unui format defirit de contribuţii prin dezvoltarea unei scheme pe mai mulţi piloni

Ajustarea volumului pensiilor la standardele calităţii vieţii

Sănătatea populaţiei:

învigorarea sănăţății populațţiei în vârstă aptă de muncă

asigurarea accesibilităţții (fizice, financiare și sociale) a serviciilor medicale;

adaptarea sistemului de sănătate la tranzițţia epidemiologică (prevalarea bolilor cronice);

elaborarea programelor speciale de evitare a îmbătrânirii active: promovarea modului de viațţă sănătos și alte metode de profilaxie;

dezvoltarea infrastructurii de deservire a persoanelor în vârstă înaintată: ajutorul şi îngrijirea la domiciliu, programe de deservire socială la nivel comunitar, instituţii care acordă îngrijire de lungă durată;

Dinamica numărului populaţiei în vârstă

aptă de muncă (mii)

Vă mulţimim pentru atenţie.

Evoluţia ratei de dependenţă demografică (numărul de

persoane în vârstă inaptă de muncă la 100 de persoane

în vârstă aptă de muncă)

Migraţia

Migraţia externă este un fenomen demografic, a cărui evoluţie depinde direct de forţa factorilor de ,,atracţie/respingere", care sunt preponderent economice.

Migraţia internă a populaţiei este unul dintre cele mai complexe fenomene demografice, exercită o influenţă considerabilă asupra dezvoltării economice şi sociale a statului, a distribuţiei populaţiei şi resurselor umane, dezvoltării habitatului uman.

Tendinţa de îmbătrînire a populaţiei are un profund impact asupra tuturor generaţiilor şi asupra celor mai multe domenii de activitate economică şi socială: piaţa muncii, protecţia socială, educaţie, cultură, politică. Declinul populaţiei active şi îmbătrînirea forţei de muncă pun probleme de dezvoltare economică şi socială deosebite: costul pensiilor, strategiile în domeniul educaţiei şi formării, locuire, îngrijiri medicale.

Impactul îmbătrânirii demografice

asupra societății

Aspectele negative ale îmbătrînirii constau în faptul că se majorează povara asupra populaţiei apte de muncă. Indicatorul sarcinii demografice a populaţiei apte de muncă se consideră că deţine valoarea optimală pentru stabilitatea economică, dacă numărul acesteia este de 2 ori mai mare decît al celor inapţi de muncă (de exemplu, la fiecare 1000 de persoane în vîrsta aptă de muncă ar trebui să revină 500 de persoane inapte de muncă). Nivelul critic al acestui indicator în anul 2011 a fost depăşit în 11 raioane şi integral în zona de nord.

5. Tendinţa de îmbătrînire a populaţiei are un profund impact asupra tuturor generaţiilor şi asupra celor mai multe domenii de activitate economică şi socială: piaţa muncii, protecţia socială, educaţie, cultură, politică. Declinul populaţiei active şi îmbătrînirea forţei de muncă pun probleme de dezvoltare economică şi socială deosebite: costul pensiilor, strategiile în domeniul educaţiei şi formării, locuire, îngrijiri medicale.

Mortalitatea şi starea de sănătate

Mortalitatea în Republica Moldova are o tendinţă descendentă, deşi valoarea ei rămâne relativ înaltă în comparaţie cu ţările dezvoltate. Evoluţia acestui indice în perioada anilor 1950-2008 se caracterizează prin valori semnificative. Astfel, în perioada anilor 1950-1995 rata mortalităţii a scăzut de la ll,2%o în anul 1950, la 6,2%o în 1965, pentru ca în anul 1995 să crească la 12,2%o, cu o scădere nesemnificativă către anul 2008, la 1 l,8%.

Mortalitatea populaţiei este al doilea fenomen demografic care se răsfrânge direct sau indirect asu-pra procesului demografic. Variaţia ratelor de mortalitate, în mare măsură, determină nivelul natalităţii, sporului natural, speranţei de viaţă, naşterii, nupţialităţii. La rândul ei, mortalitatea este influenţată de factori socioeconomici şi biologici (mediul ambiant, stilul de viaţă), de nivelul serviciilor de sănătate.

Evoluția proiectată a ponderii populației

în vârstă de 60 de ani și peste

Conform prognozei demografice (scenariu I-reper, II-mediu, III-înalt), proporția vârstnicilor în ansamblul populației se va majora până la

16,7-17% către 2020,

19,6-20,6% în 2030, 21,2-24,3% în 2040 și 27,4-30% în 2050

Speranța de viață la vârstă de 60 de ani,

anul 2011

Structura populaţiei pe grupe de vârstă