Fulgeru

Benjamin Franklin (1706 - 1790) Benjamin Franklin, cel care a reuşit să demonstreze că fulgerul este un fenomen electric natural, este cunoscut ca unul dintre părinţii fondatori ai SUA, dar a fost şi un cercetător renumit, cu contribuţii semnificative în domeniul ştiinţelor naturii. În 1752, Franklin, împreună cu fiul său William, a efectuat celebrul său experiment cu zmeul înălţat, care a dovedit că fulgerul este un fenomen electric care apare în mod natural. Zmeul a fost construit cu un fir metalic ascuţit amplasat în vârful şi la baza sforii zmeului, şi o cheie legată de capătul sforii, cu o fundă din mătase. Când Franklin a observat fire desfăcute ale sforii, ridicându-se, a legat la pământ conductorul izolat improvizat prin atingerea cheii metalice cu articulaţia sa. În consecinţă, Franklin a observat o scânteie traversând din cheie în articulaţie, aceasta reprezentând dovada finală a demonstrării naturii electrice a fulgerului.

Deşi e greu de crezut, având în vedere energiile colosale care se dezlănţuie în timpul unei descărcări electrice a norilor, 70% din oamenii fulgeraţi supravieţuiesc şi 30% nu prezintă niciun semn vizibil pe corp. De câţiva ani există o organizaţie internaţională a oamenilor fulgeraţi care au supravieţuit. Aceştia se întâlnesc în fiecare an în Tennessee şi îşi povestesc unii altora experienţe incredibile petru alţi oameni. Sunt persoane care au fost fulgerate şi de câte zece ori, fiind un soi de "magneţi umani pentru fulgere", dar oficial este recunoscut recordul unui american din Florida, Tom Riverside, care a fost fulgerat de şapte ori, de fiecare dată cu martori.

Fulgerul, o mare sursa de electricitate. Un fulger călătoreşte cu viteza de 45 de kilometri pe secundă (ceea ce echivalează cu 160.000 de kilometri pe oră) şi dezvoltă o temperatură de 28.000 de grade Celsius, adică destul cât să topească orice fel de rocă şi să o transforme în sticlă instantaneu.

Fulgerul este rezultat în urma unui proces de descărcare electrică cauzat de o diferență de potențial electrostatic. Fulgerul se produce între nori incărcați cu sarcini electrice diferite, iar descărcarea între nor și pământ provoacă un arc luminos, numit trăsnet.

În mitologie, fulgerele sunt folosite pentru a exprima mânia lui Dumnezeu. Găsim acest fenomen menționat de mai multe ori, în Moise 9,24, Samuel 22,15, Hiob 37, Psalm 18, la izgonirea din rai a lui Satan (Luca 10,18) etc. Credințele variau de la o civilizație la alta. De exemplu, etruscii considerau fulgerele ca un oracol care le prezicea viitorul. Informațiile care descriau indicațiile transmise prin fulgere se numeau libri fungurales. Vechii germani considerau fulgerele ca fiind un semn al zeului Thor care arunca ciocanul său spre pământ. Slavii aveau zeul Perun ca zeu al furtunii. La fel Zeus și Jupiter sunt reprezentați însoțiți de fulgere.

Cercetarea fulgerelor într-un mod mai serios a început odată cu Benjamin Franklin. Benjamin Franklin a demonstrat ipoteza că trăsnetul este rezultatul tensiunii dintre nori și pământ cu ajutorul unui zmeu de hârtie cu care a declanșat fulgerul în prezența norilor de furtună, în anul 1752. Deși este un fenomen popular, fulgerele au dat naștere unor controverse cu privire la efectul lor, cât și în modul cum acestea iau naștere.

Fulgeru

Poriect realizat de Belmega Andrei